Terapia cu ventuze: ce tratează și cât de eficientă este?

O practică descrisă în tratate medicale antice din Egipt, Grecia, China și alte civilizații, terapia cu ventuze continuă să fie utilizată și astăzi ca metodă alternativă de tratament. Papirusul Ebers, una dintre cele mai vechi scrieri medicale, care datează din anul 1.550 î. Hr., menționează această terapie. Hipocrate, care este considerat „părintele medicinei”, descria diverse tehnici și o recomanda ca remediu pentru durerile de spate, bolile pulmonare, faringită și probleme ginecologice. 

Astăzi, terapia cu ventuze continuă să fie folosită în medicina tradițională chineză, dar a câștigat popularitate și în alte părți ale lumii. Ea este aplicată în cabinetele de medicină alternativă și recomandată ca remediu pentru o varietate de afecțiuni. Totuși, eficacitatea și siguranța ei sunt încă dezbătute.

Cum se realizează terapia cu ventuze

Această metodă alternativă de tratament se realizează prin aplicarea pe piele a unor ventuze de sticlă, plastic sau silicon pentru a crea un vid care ridică pielea în interiorul ventuzei. Acest vid se poate obține prin mai multe metode. Cea tradițională presupune încălzirea aerului din ventuză cu o flacără și aplicarea ei rapidă pe piele. Pe măsură ce aerul se răcește, se creează un vid. O metodă mai modernă este folosirea unui dispozitiv care aspiră aerul din interiorul ventuzei printr-o valvă. 

Ventuzele se aplică pe zonele care au nevoie de vindecare. Ele sunt poziționate pe zonele care au țesut muscular, cum ar fi spatele, pieptul, abdomenul, fesele sau picioarele. De regulă, se folosesc 3-5 ventuze, dar pot fi aplicate până la 7, în funcție de scopul terapiei, și se mențin pe piele pentru 5-15 minute. 

În medicina tradițională chineză, se consideră că energia vitală, numită Qi, circulă pe anumite căi ale corpului. Ventuzele se aplică pe acestei căi pentru a stimula energia vitală și a restabili echilibrul organismului. 

Tipuri de terapie cu ventuze

Cea mai utilizată tehnică de terapie cu ventuze este terapia uscată, care presupune doar utilizarea ventuzelor ca atare, dar există alte câteva metode alternative:

• terapia umedă, în care terapeutul înțeapă ușor pielea înainte de a plasa ventuzele. Ele sunt menținute pe piele pentru câteva minute, la fel ca în cazul terapiei uscate. Se crede că această metodă stimulează eliminarea toxinelor din corp prin sângele care este eliminat și captat în ventuză;
• terapia cu masaj, în care terapeutul aplică un ulei sau o loțiune pe piele și mișcă apoi ventuzele în diferite direcții pentru a efectua un masaj. Tehnica este utilizată în special pentru tratarea celulitei. 

Ce indicații are terapia cu ventuze

Acest tratament alternativ este indicat atât în afecțiunile localizate, cât și în cele sistemice. De obicei, se folosește pentru atenuarea durerilor de diverse tipuri. 

Terapia cu ventuze poate atenua:

• durerile de spate, gât, genunchi și umeri;
• artrita, inclusiv artrita reumatoidă;
• astmul și alte afecțiuni respiratorii;
• sindromul de tunel carpian;
• tulburări gastrointestinale precum boala inflamatorie intestinală;
• durerile de cap și migrenele;
• hipertensiunea arterială.

Cum funcționează tratamentul

Cercetările asupra acestei terapii sunt limitate, motiv pentru care mecanismul său de acțiune nu este foarte documentat științific. Presiunea negativă care se formează după aplicarea ventuzelor atrage sângele și alte fluide la suprafața pielii în zonele din corp care au nevoie de vindecare. Vasele capilare se dilată și e stimulată astfel circulația sângelui pe zonele tratate. Acest lucru poate reduce tensiunea musculară, ceea ce poate îmbunătăți fluxul de sânge general și stimula repararea celulelor. De asemenea, poate ajuta la formarea de țesut conjunctiv nou și de vase de sânge noi.

Conform unui studiu din 2017, efectul mecanic al acestei terapii este de creștere a fluxului de sânge local și de întindere a țesutului subiacent. Multe dintre beneficiile sale locale și sistemice ar putea fi explicate prin activarea enzimei hemoxigenaza 1 (HO-1), cu rol foarte important în prevenirea inflamației vasculare. 

Un alt studiu susține că ar exista mai multe teorii care explică efectul terapiei cu ventuze. Ea acționează prin:

• modificarea procesării semnalelor dureroase;
• utilizarea contradurerii (terapiei cu contrapresiune) pentru a reduce sau elimina durerea existentă;
• stimularea circulației sangvine prin eliberarea de oxid nitric;
• stimularea sistemului imunitar prin inflamația locală indusă;
• creșterea producției de molecule cu rol în răspunsul imun, cum ar fi interferonul și factorul de necroză tumorală;
• creșterea fluxului limfatic.

Ce riscuri și complicații poate avea

Terapia cu ventuze este considerată relativ sigură, însă nu este complet lipsită de riscuri și efecte adverse. Vânătăile sunt consecința imediat și vizibilă. Ventuzele creează o presiune negativă care sparge vasele de sânge superficiale și duce la apariția vânătăilor pe zona tratată. Ele au aspectul unor pete rotunde, roșii-vineții, care se estompează în una-două săptămâni. 

Alte complicații ale acestei terapii pot fi:

• arsuri de la ventuzele încălzite;
• tensiune musculară sau senzație de durere;
• dureri de cap;
• amețeli;
• greață;
• infecții și iritații ale pielii (după terapia umedă cu ventuze).

Ce contraindicații are terapia cu ventuze

Efectele terapiei cu ventuze nu au fost studiate la femeile însărcinate. De aceea, ea nu este indicată în sarcină. De asemenea, ar trebui să eviți această metodă alternativă de trataent dacă ai:

• anemie;
• hemofilie;
• tulburări de coagulare a sângelui, cum ar fi tromboza venoasă profundă sau antecedente de accident vascular cerebral;
• boli cardiovasculare;
• eczeme, psoriazis, leziuni deschise și alte probleme ale pielii;
• stimulator cardiac (pacemaker).
• epilepsie.

În ciuda beneficiilor potențiale, terapia cu ventuze nu este recomandată tuturor. Discută cu un medic înainte de a o încerca, pentru a identifica eventuale contraindicații specifice și a evalua dacă este potrivită pentru tine. Terapia cu ventuze trebuie administrată cu atenție și de personal calificat.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.