O „boală tăcută”, fără simptome specifice, hipertensiunea arterială este o problemă serioasă de sănătate care provoacă, în timp, complicații cardiace, cerebrale și renale. Aproape jumătate dintre persoanele hipertensive nu știu că au această boală și o descoperă abia când apar aceste complicații.
Reclamă
Hipertensiunea arterială este o cauză majoră a deceselor premature, semnalează statisticile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). La nivel global, 1,28 de miliarde de adulți cu vârste cuprinse între 30 și 79 de ani au hipertensiune, iar 46% dintre ei nu știu acest lucru. Mai puțin de jumătate dintre persoanele hipertensive (42%) primesc un tratament pentru boala lor. Doar unul din 5 adulți (21%) reușește să țină hipertensiunea sub control.
Hipertensiunea arterială se caracterizează printr-o presiune crescută a sângelui arterial pe o perioadă îndelungată. Un adult poate fi considerat hipertensiv atunci când tensiunea sa arterială are valoarea egală sau mai mare de 140/90 mmHg (tensiune 14 cu 9) în două zile diferite, potrivit definiției OMS.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
În funcție de valorile sistolice și diastolice ale tensiunii arteriale, în evoluția bolii se definesc un stadiu prehipertensiv și 3 stadii ale hipertensiunii arteriale:
- Prehipertensiune arterială: valoarea tensiunii sistolice de 120–139 mmHg și a tensiunii diastolice de 80–89 mmHg;
- Hipertensiune în stadiul I: valoarea tensiunii sistolice de 140-159 mmHg și a tensiunii diastolice de 90-99 mmHg;
- Hipertensiune în stadiul II: valoarea tensiunii sistolice de 160-179 mmHg și a tensiunii diastolice de 100-109 mmHg;
- Hipertensiune în stadiul III: valoarea tensiunii sistolice de peste 180 mmHg și a tensiunii diastolice de peste 110 mmHg.
Reclamă
Ce cauzează hipertensiunea arterială
În circa 90-95% din cazuri, nivelul crescut al tensiunii arteriale nu are la bază o cauză medicală evidentă. Aceste situații definesc hipertensiunea arterială primară în care tensiunea arterială este mare fără o cauză identificată.
O altă formă de hipertensiune arterială, numită secundară, determină restul de 5-10% din cazuri. Hipertensiunea secundară este consecința unor afecțiuni ale altor organe sau sisteme: rinichi, glandele suprarenale, artere, inimă sau sistem endocrin.
Factori de risc pentru hipertensiunea arterială
Majoritatea factorilor care contribuie la apariția acestei boli sunt legați de stilul nostru de viață și pot fi modificați:
Reclamă
- consumul de sare în exces;
- alimentația bogată în grăsimi saturate și grăsimi trans;
- aportul redus de fructe și legume;
- lipsa de activitate fizică;
- fumatul;
- consumul de alcool;
- supraponderalitatea și obezitatea.
Pe lângă acestea, există și câteva cauze nemodificabile:
- istoricul familial de hipertensiune;
- vârsta înaintată (riscul de hipertensiune crește după vârsta de 65 de ani);
- boli asociate, precum diabetul și afecțiunile renale.
O persoană face parte din grupele de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii arteriale dacă are:
- dislipidemie: colesterol total mai mare de 90 mg/dL sau trigliceride mai mari de 150mg/dL;
- glicemie mai mare de 102-125 mg/dL;
- obezitate abdominală: circumferința taliei la bărbați mai mare de 102 cm și la femei, mai mare de 88 cm.
Ce simptome are tensiunea crescută
Majoritatea celor care suferă de hipertensiune arterială nu știu acest lucru fiindcă boala nu are semne alarmante sau simptome specifice. Tocmai de aceea, hipertensiunea arterială mai este numită și „ucigașul tăcut”. Măsurarea periodică a tensiunii este foarte importantă pentru depistarea acestei probleme înainte ca ea să provoace complicații.
În situațiile în care apar totuși simptome, acestea pot fi:
- dureri de cap la trezire, dimineața;
- hemoragii nazale;
- tulburări de ritm cardiac;
- tulburări de vedere (vedere încețoșată sau dublă);
- zgomote în urechi (tinitus)
Hipertensiunea severă se manifestă și prin:
- oboseală;
- greață sau vomă;
- stări de confuzie;
- dureri în piept;
- tremor;
- anxietate.
Singura modaliutate prin care poate fi diagnosticată hipertensiunea arterială este măsurarea ei de către medic. Deși putem face măsurători și acasă, cu tensiometrele personale, specialistul este cel care poate oferi un diagnostic prin evaloarea factorilor de risc.
Ce complicații provoacă tensiunea mărită
Tensiunea arterială crescută care nu este ținută sub control poate afecta sever întregul sistem cardiovascular, dar și alte organe. Când presiunea exercitată de fluxul de sânge asupra pereților vasculari se menține crescută o perioadă îndelungată, ea rigidizează arterele și scade aportul de sânge și oxigen către inimă.
La nivelul sistemului cardiovascular, hipertensiunea arterială poate cauza:
- Angină pectorală (dureri în piept);
- Infarct miocardic (când alimentarea cu sânge a inimii este oprită și țesutul cardiac necrozează în lipsa oxigenului);
- Insuficiență cardiacă (atunci când inima nu mai poate pompa suficient sânge și oxigen către alte organe vitale din corp);
- Aritmie cardiacă (ce poate duce la moarte subită);
Alte complicații cauzate de nivelul crescut al tensiunii arteriale:
- Accident vascular cerebral (contribuie sau provoacă blocarea arterelor care alimentează creierul cu sânge și oxigen);
- Insuficiență renală cronică;
- Retinopatie hipertensivă (afectare a vaselor de sânge retiniene care provoacă probleme de vedere);
Hipertensiunea arterială este, de asemenea un factor de risc pentru tulburările cognitive de tipul demențelor.
Cum se tratează hipertensiunea arterială
Medicamentele care scad valorile tensiunii arteriale se numesc antihipertensive și cuprind mai multe clase, cu mecanisme diferite de acțiune. Printre cele mai utilizate clase de antihipertensive se numără:
- betalocantele;
- diureticele (tiazidice, de ansă, etc.);
- blocante ale canalelor de calciu;
- inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei;
- antagoniști ai receptorilor de angiotensină II (sartani);
- inhibitori ai reninei;
- antagoniști ai receptorilor adrenergici;
- vasodilatatoare.
Clasele de medicamente antihipertensive și dozele optime sunt recomandate de medicul cardiolog în funcție de severitatea hipertensiunii (stadiul acesteia), de vârsta pacientului, de bolile sale asociate și interacțiunile cu alte tratamente, prescrise pentru alte boli.
Tensiunea crescută impune schimbarea stilului de viață
Înainte sau simultan cu administrarea unui tratament medicamentos, se recomandă modificarea stilului de viață cu scopul de a reduce valorile tensiunii. Astfel, persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială primesc indicație pentru:
- reducerea consumului de sare pe zi până la mai puțin de 5 grame pe zi;
- reducerea greutății corporale până la un indice de masă corporală normoponderal;
- practicarea cu regularitate a unor activități aerobe, precum mersul alert, cel puțin 30 de minute în fiecare zi;
- limitarea sau renunțarea la consumul de alcool;
- limitarea consumului de grăsimi saturate și trans, simultan cu adoptarea unui regim alimentar bogat în fructe și legume;
- renunțarea la fumat.
În primele stadii de evoluție a hipertensiunii, aceste schimbări asupra stilului de viață pot aduce beneficii la fel de mari ca tratamentul medicamentos.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
