Numeroase cercetări au arătat în trecut că restricția calorică reduce riscul de boli cronice și poate prelungi viața. Cu toate acestea, aportul scăzut de calorii nu este cel mai important factor care influențează longevitatea, susține un studiu recent. Află în continuare care este cheia unei vieți mai lungi.
Reclamă
De aproape un secol, studiile de laborator care au analizat impactul dietelor restrictive asupra longevității susțin aceeași teorie: mănâncă mai puțin sau mai rar și vei trăi mai mult. Prima cercetare de acest fel datează din anii 1930. Oamenii de știință au constatat atunci că reducerea aportului caloric cu 30%-40% poate prelungi viața unui șoarece de laborator cu aproximativ 30%.
Rolul restricției calorice
Restricția calorică poate încetini îmbătrânirea celulară, ceea ce scade riscul de boli legate de vârstă și crește speranța de viață, potrivit cercetătorilor. Consumul unui număr de calorii mai mic decât necesarul zilnic poate reduce sensibilitatea la insulină, tensiunea arterială, nivelul colesterolului și inflamația cronică.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Deși cercetările pe animale de laborator arată că restricția calorică crește semnificativ durata de viață, datele clinice sunt limitate. Majoritatea dovezilor provin din analize observaționale sau pe termen scurt.
CALERIE, un studiu clinic de referință publicat în revista Nature Aging, a analizat impactul unei reduceri cu 25% a aportului caloric pe o perioadă de 2 ani la adulții sănătoși. Rezultatele au evidențiat îmbunătățiri semnificative ale markerilor cardiometabolici și o posibilă încetinire a procesului de îmbătrânire.
Reclamă
Alte cercetări pe termen scurt au evidențiat beneficii ale postului intermitent asupra longevității. Pentru că acesta limitează timpul în care se poate mânca, mulți oameni consumă mai puține calorii decât atunci când nu au program alimentar fix.
Restricția calorică influențează longevitatea
Restricția calorică poate prelungi viața, dar genetica joacă un rol mai important, susțin cercetătorii de la Jackson Laboratory, un institut de cercetare biomedicală din Statele Unite ale Americii. Aceștia au analizat efectele alimentației și ale geneticii asupra longevității în cadrul unui experiment pe șoareci de laborator.
Aproape 1.000 de șoareci distincți genetic au fost împărțiți în cinci grupuri. Fiecare grup a fost supus unui regim alimentar diferit:
Reclamă
- dietă fără restricții (consum nelimitat de mâncare);
- restricție calorică la 60% din necesarul zilnic de calorii;
- restricție calorică la 80% din necesarul zilnic de calorii;
- o zi de post pe săptămână, cu mâncare nelimitată în celelalte zile;
- două zile consecutive de post pe săptămână, fără restricții în restul zilelor.
Profilul genetic diferit al șoarecilor a permis echipei de cercetare să reprezinte mai bine diversitatea genetică a populației umane. Această abordare face ca studiul să fie mai relevant din punctul de vedere clinic. Rezultatele au fost publicate în revista Nature.
În funcție de dieta urmată, durata de viață a fost de:
- 25 de luni pentru șoarecii care au avut o alimentație fără restricții;
- 28 de luni pentru cei care au urmat postul intermitent;
- 30 de luni pentru cei care au consumat 80% din caloriile de bază;
- 34 de luni pentru cei care au consumat doar 60% din caloriile de bază.
Cercetătorii au stabilit că restricția calorică a avut un impact mai mare asupra longevității decât postul intermitent. În general, dietele foarte sărace în calorii au extins durata de viață a șoarecilor, indiferent de procentul lor de grăsime corporală sau de nivelul de glucoză din sânge. Aceștia sunt considerați markeri ai sănătății metabolice și ai îmbătrânirii.
Pierderea în greutate nu prelungește viața
Surprinzător, șoarecii care au trăit cel mai mult urmând diete restrictive au pierdut cel mai puțin în greutate, în ciuda faptului că au mâncat mai puțin. Cei care au pierdut cel mai mult în greutate cu aceste diete au avut:
- niveluri scăzute de energie;
- sisteme imunitare și reproductive slăbite;
- o viață mai scurtă.
„Deși restricția calorică este, în general, benefică pentru longevitate, datele noastre arată că pierderea în greutate în urma restricției calorice este, de fapt, dăunătoare pentru durata de viață”, a declarat coordonatorul studiului, profesorul Gary Churchill, pentru EurekAlert!, platformă online gestionată de American Association for the Advancement of Science (AAAS).
„Așadar, atunci când ne uităm la studiile umane privind medicamentele pentru longevitate și vedem că oamenii pierd în greutate și au profile metabolice mai bune, s-ar putea să nu fie un indicator bun al duratei lor de viață viitoare”, detaliază specialistul.
De asemenea, rezultatele studiului arată că restricția calorică moderată are cele mai multe beneficii pentru sănătate și longevitate.
Genetica este mai importantă decât restricția calorică
Genetica a avut un impact mult mai mare asupra longevității decât dietele, mai arată cercetarea. Trăsăturile genetice fundamentale, încă neidentificate, joacă un rol major în modul în care aceste diete influențează sănătatea unei persoane.
În plus, cercetătorii au identificat reziliența codificată genetic ca factor critic pentru longevitate. Șoarecii care și-au menținut în mod natural greutatea corporală, procentul de grăsime și sănătatea celulelor imune în perioade de stres sau aport alimentar scăzut, precum și cei care nu au pierdut grăsime corporală la vârste înaintate au supraviețuit cel mai mult.
„Studiul nostru subliniază importanța adevărată a rezilienței. Cele mai robuste animale își mențin greutatea chiar și în fața stresului și a restricției calorice, iar acestea sunt cele care trăiesc cel mai mult”, a declarat Gary Churchill.
Dacă vrei să trăiești mult, „există lucruri pe care le poți controla pe parcursul vieții, cum ar fi alimentația, dar, în realitate, ceea ce îți dorești este o bunică foarte bătrână”, concluzionează autorul studiului.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
