O boală virală foarte contagioasă, oreionul afectează cu precădere copiii, dar și adulții se pot infecta cu virusul care îl provoacă. În țările dezvoltate, îmbolnăvirile sunt puține datorită programelor de vaccinare care includ și imunizarea împotriva oreionului. Iată cine este la risc de infectare, ce simptome și ce complicații provoacă această boală.
La fel ca alte boli virale pentru care există vaccin și programe de vaccinare, oreionul produce puține îmbolnăviri. Epidemiile sunt rare și apar cu precădere în Africa și Asia de Sud-Est, unde rata de imunizare este foarte redusă. În România, copiii sunt imunizați împotriva acestei boli infecțioase prin vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă). Ea este indicată la 9 luni, 12 luni și 5 ani, conform schemei de vaccinare.
Oreionul afectează îndeosebi copiii care nu au fost vaccinați sau care nu au primit toate dozele de rapel. La unele persoane, protecția oferită de vaccin scade în timp, așa încât se pot îmbolnăvi, dar simptomele sunt mai ușoare în cazul lor, iar complicațiile, mai puține, potrivit medicilor Mayo Clinic. Îmbolnăvirile sunt mai frecvente iarna și primăvara, în colectivitățile de copii (creșe, grădinițe și școli).
Ce cauzează oreionul
Boala contagioasă este provocată de virusul urlian, care face parte dintr-o familie de virusuri numite paramixovirusuri. Virusul urlian se transmite pe cale aeriană, prin inhalarea picăturilor de secreție expulzate de bolnavi din nas și din gât prin tuse și strănut.
Contaminarea se poate face, de asemenea, prin contactul cu suprafețe și obiecte contaminate de aceste picături și, apoi, atingerea gurii și a nasului. Saliva este un alt mediu de transmitere a virusului, iar săruturile și folosirea veselei ori tacâmurilor în comun cu bolnavii sunt alte căi de infectare.
Odată pătruns în căile aeriene, virusul trece în glandele parotide. Ele secretă salivă în cavitatea bucală și se află de o parte și de alta a feței, aproape de urechi. La acest nivel, virusul urlian începe să se multiplice, iar glandele salivare se umflă și devin dureroase. Pentru că afectează glandele parotide, oreionul este numit și parotidită epidemică.
Virusul poate ajunge în lichidul cefalorahidian care înconjoară creierul și coloana vertebrală, provocând simptome neurologice. Dacă pătrunde în sânge, poate afecta mai multe organe și țesuturi, în special pancreasul, testiculele la băieți și bărbați și ovarele la fete și femei.
Ce simptome are oreionul
Manifestările acestei boli contagioase apar la 2-3 săptămâni de la expunerea la virus. Unele persoane infectate pot să fie asimptomatice sau să aibă simptome ușoare, dar și acestea transmit boala.
La debut, oreionul are simptome asemănătoare gripei:
- febră ridicată;
- dureri de cap;
- dureri musculare;
- apetit scăzut;
- oboseală.
Inflamația glandelor salivare apare la câteva zile de la debutul acestor simptome. Manifestările pot fi:
- umflarea vizibilă a glandelor salivare pe o parte sau pe ambele părți ale feței. Persoanele afectate de oreion au un aspect distinctiv de „față de hamster”;
- durere sau sensibilitate la palpare în jurul zonei umflate;
- scăderea secreției de salivă și apariția senzației de gură uscată;
- durere la mestecat și înghițit;
- mai rar, umflarea glandelor salivare sublinguale și submandibulare.
Ce complicații poate provoca
La persoanele nevaccinate, boala virală poate avea complicații severe. Ele pot apărea și în absența inflamației glandelor parotide.
Orhită. Această complicație reprezintă o inflamație foarte dureroasă a testiculelor care apare la 4-7 zile de la debutul oreionului. Ea apare mai frecvent la băieții care fac boala virală după vârsta pubertății. Orhita reduce în dimensiune testiculul afectat, poate produce un abces la nivelul scrotului și afectează uneori fertilitatea.
Ooforită. În cazul fetelor care fac oreion după pubertate, oreionul poate provoca o inflamație a ovarelor numită ooforită. Ea provoacă durere severă în abdomenul inferior, vomă, febră și stare generală de rău. Inflamația ovarelor poate afecta ciclul menstrual și duce uneori la infertilitare.
Encefalită. Această complicație dată de virusul urlian, rară, este o inflamație a creierului care se manifestă prin dureri severe de cap, febră, furnicături în mușchi sau articulații, iar în formele severe, poate provoca probleme cu vorbirea sau auzul, convulsii, stări de confuzie, paralizii și pierderea stării de conștiență. Persoanele afectate se recuperează în una-două săptămâni și foarte rar rămân cu sechele.
Meningită. Inflamația meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării este o afecțiune a sistemului nervos care se manifestă prin febră ridicată, dureri severe de cap, rigiditate a gâtului, somnolență, fotofobie, greață și vărsături, confuzie și convulsii, în funcție de gravitate. Meningita cauzată de oreion provoacă rar probleme pe termen lung.
Pierderea auzului. Pentru că glandele parotide se află în apropierea urechii, inflamația poate afecta auzul, brusc sau în timp. După vindecarea de oreion, auzul se recuperează de obicei.
Pancreatită. Oreionul poate produce și o afectare a pancreasului care cauzează inflamația a acestui organ. În formele sale severe, pancreatita se manifestă printr-o durere puternică în capul pieptului sau în partea stângă sus a abdomenului, greață, vărsături, febră și hipotensiune. Ea poate produce complicații grave dacă nu se intervine prompt.
Avort spontan. Gravidele care se infectează cu virusul urlian în primele 12 săptămâni de sarcină pot fi în pericol de a pierde sarcina din cauza acestei boli infecțioase.
Cum se tratează oreionul
Oreionul este o infecție virală, care nu poate fi tratată cu antibiotice. Nu există un tratament specific pentru această boală, dar pot fi administrare tratamente simptomatice: antitermice pentru reducerea febrei și analgezice pentru atenuarea durerilor.
Trecerea prin boală poate fi mai ușoară dacă faci următoarele lucruri:
- folosește comprese calde sau cu gheață pentru atenuarea durerii de la nivelul glandelor salivare;
- odihnește-te suficient. Odihna ajută recuperarea organismului;
- consumă lichide pentru a preveni deshidratarea cauzată de febră. Copiii se deshidratează mai ușor când fac febră;
- consumă alimente moi sau lichide, care nu sunt greu de mestecat. Inflamația parotidelor face dificilă masticația;
- evită alimentele sau băuturile acide precum citricele și sucurile de citrice, murăturile sau salatele cu oțet. Acestea pot accentua durerea glandelor salivare;
Vindecarea începe de obicei la o săptămână de la apariția primelor simptome și are loc gradual. Bolnavii sunt contagioși timp de 5 zile de la umflarea glandelor parotide și este recomandată izolarea în această perioadă.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
