Ce este miocardita, boala care afectează tinerii

Miocardita este o inflamație a mușchiului inimii, denumit miocard. El face posibile contracțiile inimii prin care sângele este pompat către întregul organism. O inflamație a miocardului va afecta funcția sa de pompă și poate produce complicații suficient de severe încât să pună viața în pericol. 

Miocardita, cunoscută și sub numele de cardiomiopatie inflamatorie, nu este o boală cardiovasculară frecventă. Incidența ei este estimată la 10-22 de cazuri la 100.000 de persoane, dar ar putea fi mai mare de atât, fiindcă multe cazuri sunt asimptomatice sau nu sunt diagnosticate din cauza simptomelor nespecifice. 

În 2013, la nivel global s-au raportat 1,5 milioane de cazuri, potrivit unui studiu publicat în revista The Lancet.  

Ce cauzează miocardita

În multe situații, cauza exactă a miocarditei nu poate fi identificată. Potrivit unui studiu, acest lucru se întâmplă în 50% din cazuri. Atunci când este decelată, cauza este de cele mai multe ori infecțioasă, iar virusurile sunt agenții patogeni cel mai frecvent implicați în declanșarea inflamației inimii. 

Virusurile care dau cel mai adesea miocardită

• Virusurile Coxsackie, care fac parte din familia enterovirusurilor și produc mai multe boli virale, cele mai frecvente fiind herpangina și boala mână-gură-picior;
• Virusul herpetic uman tip 6, care cauzează roseola infantum la bebeluși și copii;
• Adenovirusurile care provoacă răcelile comune;
• Virusurile gripale;
• Parvovirusul B19, care produce simptome asemănătoare gripei, dar și o erupție roșie la nivelul feței și a extremităților;
• Virusul SARS-CoV-2 este și el un factor de risc important pentru miocardită, potrivit studiilor citate de Centrul american pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC). 

Infecțiile bacteriene sunt o altă sursă de miocardită, iar bacteriile cel mai frecvent implicate sunt stafilococul auriu (Staphylococcus aureus), bacteria care provoacă difteria (Corynebacterium diphtheriae) și agentul etiologic al bolii Lyme (Borrelia burgdorferi). 

Fungii și paraziții pot cauza și ei o inflamație a miocardului, dar mult mai rar decât virusurile. 

Există și miocardite neinfecțioase, care se declanșează prin mecanisme imune. În boli autoimune precum lupusul sistemic sau artrita reumatoidă, sistemul imunitar poate ataca mușchiul cardiac, producând inflamație. De altfel, complicațiile cardiovasculare precum miocardita, dar și pericardita (inflamația pericardului) sau hipertensiunea arterială sunt cauza cea mai frecventă de deces în rândul persoanelor diagnosticate cu lupus. 

Medicamentele și vaccinurile sunt o altă cauză de miocardită. Cel mai frecvent implicate sunt antibioticele, antidepresivele, benzodiazepinele și alte medicamente psihiatrice, potrivit National Heart, Lung, and Blood Institute, din Statele Unite. 

Miocardita și vaccinarea COVID-19

Vaccinurile anti-COVID pe bază de ARN mesager (de laPfizer-BioNTech și Moderna) pot să provoace, în cazuri rare, miocardită. Frecvența acestui efect advers este de 1,7 la 100.000 de persoane, arată un studiu publicat de British Medical Journal.

Inflamația miocardului post-vaccinare apare mai frecvent la adolescenții băieți și la bărbații tineri, mai des după a doua doză de vaccin și la o săptămână distanță, potrivit CDC. Majoritatea cazurilor raportate au fost ușoare și au răspuns foarte bune la tratamentul administrat.

Cine este mai afectat de miocardită

Inflamația miocardului poate afecta persoane de orice vârstă, inclusiv copii și vârstnici, dar este mai întâlnită la adulții tineri, sănătoși și activi, aparent în plină stare de sănătate. Categoria de risc pentru miocardită este cuprinsă între vârsta pubertății și 30 de ani. De altfel, miocardita este una dintre cauzele de moarte subită la tineri. 

Din motive încă neelucidate, ea afectează în general mai mult bărbații decât femeile, cu o excepție: miocardita de cauză autoimună este mai frecventă la femei, fiindcă bolile autoimune au o incidență mult mai mare la ele.

Unele persoane au o predispoziție genetică pentru această afecțiune. Anumite anomalii genetice se află la originea răspunsului inflamator al organismului în urma unor infecții. 

Ce simptome are miocardita

În formele ușoare, inflamația inimii este asimptomatică de cele mai multe ori. Atunci când există, simptomele pot să apară brusc sau treptat, iar intensitatea lor variază de la ușoare la severe. 

O parte dintre manifestările miocarditei sunt legate de virusul care a declanșat-o: febră, dureri de cap și/sau musculare, gât inflamat, nas în fundat, erupții pe piele. Celelalte simptome sunt întâlnite în numeroase boli cardiace, de la aritmii și până la infarct. Din cauza asemănării cu aceste afecțiuni, diagnosticul miocarditei este dificil.

Simptomele inflamației miocardului sunt:

• Durerile în piept;
• Dificultățile în respirație;
• Oboseala excesivă;
• Palpitațiile;
• Oboseala la eforturi mici, obișnuite;
• Umflarea picioarelor și tălpilor ca urmare a retenției de apă în țesuturi;
• Starea de slăbiciune, până la leșin.

Ce complicații provoacă miocardita

În formele severe, miocardita produce complicații care pot fi fatale. Inflamația duce uneori la o afectare gravă a mușchiul cardiac și poate provoca:

• Aritmie – bătăi neregulate ale inimii, prea rapide sau prea lente;
• Cardiomiopatie, boală care slăbește miocardul și face ca inima să pompeze sângele cu dificultate;
• Insuficiență cardiacă, afecțiune în care inima își pierde capacitatea de a pompa întregul necesar de sânge în organism;
• Infarct, caracterizat prin întreruperea fluxului sangvin într-o zonă a inimii și necrozarea mușchiul cardiac în porțiunea afectată.

Cum se tratează miocardita

Tratamentul acestei afecțiuni se administrează în funcție de cauza și de gravitatea ei. Miocardita miocardită secundară unor boli autoimune este tratată cu corticoterapie (corticosteroizi) sau medicație imunosupresoare.

Dacă inflamația miocardului a provocat insuficiență cardiacă, se impune administrarea de medicație cardiacă pentru a scădea tensiunea arterială și a normaliza ritmul cardiac: betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ACE), blocanți ai receptorilor de angiotensină (ARB) și/sau agenți inotropi. Totodată, se prescriu și medicamente diuretice care au rolul de a elimina apa și sarea în exces din organism. 

În cazurile severe de miocardită, poate fi necesară implantarea unui dispozitiv de asistare ventriculară care preia sângele de la nivelul ventriculelor și îl transportă în organism atunci când inima este prea slăbită pentru a-și îndeplini funcția. Dacă pacientul nu se recuperează într-un interval de câteva săptămâni, ultima opțiune rămâne transplantul cardiac. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.