Una dintre infecțiile frecvente ale în primii ani de viață, boala gură-mână-picior este neplăcută pentru cei mici, dar, din fericire, produce rar complicații. Află în continuare cum se transmite, cum se manifestă și cum se tratează această boală a copilăriei.
Reclamă
Copiii cu vârsta sub 5 ani sunt afectați cel mai frecvent de boala gură-mână-picior, dar ea este întâlnită și la copiii mai mari sau chiar la adulți. Prin urmare, nu este neapărat o boală a copilăriei, dar ea apare mai ales în colectivitățile de copii (creșe, grădinițe, școli).
Adesea, boala gură-mână-picior provoacă epidemii în sezoanele de primăvară și de vară, fiindcă agentul patogen care o provoacă este foarte contagios. După un episod de boală, copiii rămân de obicei cu imunitate de lungă durată, însă există și cazuri de infectări repetate.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce provoacă boala gură-mână-picior
Boala infecțioasă poate fi cauzată de mai multe virusuri din familia enterovirusurilor, din care fac parte, de asemenea, poliovirusul (virusul poliomielitei) și virusul hepatitei A.
Cel mai frecvent implicate sunt:
Reclamă
- virusul Coxsackie A16 este cea mai frecventă cauză a bolii gură-mână-picior;
- virusul Coxsackie A6 poate provoca, de asemenea, această boală infecțioasă și provoacă simptome mai severe;
- enterovirusul 71 a provocat focare de infecție în Asia de Est și de Sud-Est, potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), din SUA. Deși rar, acest virus poate duce la complicații severe, cum sunt encefalita (inflamație a creierului) și meningita (inflamație a membranelor care protejează creierul).
Cum se transmite boala
Persoanele infectate sunt foarte contagioase în prima săptămână și pot continua să transmită virusul câteva zile sau chiar săptămâni de la dispariția simptomelor.
Boala este foarte contagioasă și poate fi dobândită prin:
- contactul cu picăturile respiratorii pe care bolnavul le răspândește prin tuse sau strănut;
- contactul apropiat cu bolnavul: sărut, îmbrățișări sau folosirea paharelor ori tacâmurilor la comun;
- atingerea unor suprafețe contaminate de bolnavi și, ulterior, atingerea gurii, nasului sau ochilor;
- contactul cu materiile fecale ale bolnavului, ca de exemplu, după schimbarea scutecelor.
Uneori, infectarea se poate produce prin intermediul apei din piscine atunci când nu este tratată corespunzător cu substanțe dezinfectante. Ea se poate contamina cu materii fecale provenite de la persoane bolnave.
Reclamă
Ce simptome are boala gură-mână-picior
De la momentul infectării și până la apariția simptomelor (perioada de incubație) trec între 3 și 6 zile. Manifestările bolii infecțioase sunt variate, în funcție de tipul de virus care a provocat-o. Simptomele intalnite cel mai frecvent printre cei mici sunt:
- febră;
- durere în gât;
- vezicule dureroase pe limbă, gingii și interiorul obrajilor;
- erupție cutanată pe palme, tălpi și, uneori, pe fese;
- irascibilitate;
- apatie;
- stare generală de rău;
- pierderea apetitului.
Boala gură-mână-picior debutează cu febră, iar după una-două zile, încep să apară veziculele dureroase în gură și gât. Inițial, ele au aspectul unor pete roșii, pentru ca apoi să acumuleze lichid. Veziculele seamănă cu cele cauzate de o boală virală înrudită – herpangina. Ele creează mult disconfort, iar la copiii mici, pot provoca salivație excesivă. Unii dintre ei acceptă doar lichide reci, fiindcă acestea le atenuează durerea.
La scurtă vreme, apare și erupția specifică pe membre. Ea nu provoacă mâncărimi, spre deosebire majoritatea celor cauzate de alte boli ale copilăriei. În funcție de virusul care a cauzat-o, erupția are diferite aspecte: puncte mici și roșii, plate ori în relief, sau vezicule tari, care nu se sparg, cu margini roșii. Pe măsură ce se vindecă, aceste vezicule formează o crustă albă. La adulți, erupția este mai severă și poate duce la umflarea membrelor.
Cum se tratează
Deși este foarte neplăcută pentru cei mici, boala gură-mână-picior se vindecă într-un interval de 7-10 zile și fără complicații. Nu există un tratament specific împotriva ei. Pot fi prescrise medicamente simptomatice: antitermice la nevoie pentru scăderea febrei, antiinflamatoare și anestezice locale sub formă de spray-uri sau preparate care atenuează durerea în gât și permit astfel hidratarea, respectiv acceptarea alimentelor.
Cea mai frecventă complicație a acestei infecții virale este deshidratarea. Ea poate surveni din cauza febrei și a durerilor în gât care fac înghițirea dureroasă și dificilă pentru cel mic. De aceea, este important să te asiguri că bea suficiente lichide pentru a se menține hidratat.
Pe erupția cutanată nu se aplică soluții sau creme dacă nu provoacă mâncărimi și durere. Copiii pot face baie ca de obicei, fără restricții.
Consultă un medic dacă:
- febra persistă mai mult de 3 zile;
- copilul refuză lichidele și nu se hidratează corespunzător;
- simptomele copilului nu se atenuează în intensitate într-un interval de 10 zile de la debut;
- boala afectează un bebeluș mai mic de 6 luni.
Cum poate fi prevenită boala gură-mână-picior
Nu există un vaccin cu ajutorul căruia să ne putem imuniza împotriva virusurilor Coxsackie, însă măsurile de igienă ne pot ajuta, într-o anumită măsură, să prevenim infectarea.
Spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului apropiat cu persoane infectate sunt căile prin care poți reduce riscul de îmbolnăvire al copilului tău. Acesta trebuie învățat când și cum trebuie să-și spele corect mâinile cu apă și săpun. De asemenea, el trebuie educat să nu-și bage mâinile și jucăriile în gură. Dacă prezintă semne de boală, copilul trebuie izolat de colectivitate până la vindecare, pentru a preveni răspândirea bolii.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
