Totul despre rahitismul carențial: cauze, simptome, tratament și prevenție

Oana Antonescu
Oana Antonescu
Publicat: 2 martie 2024, 07:39

Rahitismul carențial afectează copiii și se manifestă prin probleme de creștere, dureri și deformări ale oaselor. Dacă este diagnosticată în faze incipiente, boala poate fi tratată și complicațiile, prevenite. Află care sunt cauzele rahitismului carențial, cum se manifestă și cum se tratează.

Reclamă

Deși este considerat o boală a trecutului, rahitismul este tot mai des întâlnit astăzi în țările dezvoltate. Medicii raportează o creștere a cazurilor în rândul copiilor. În rahitism, oasele sunt prea moi și au tendință de curbare, îndoire și fracturare cu mai multă ușurință. 

Rahitismul carențial apare în special în prima copilărie, în intervalul de vârstă 0-5 ani, cu o incidență maximă între 6 și 36 de luni. 

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Cum poți recunoaște rahitismul carențial

Coloana vertebrală, membrele, sternul și chiar craniul pot suferi deformări atunci când mineralizarea oaselor nu se produce corect. Tonusul muscular scăzut și vulnerabilitatea crescută a copiilor la infecții sunt alte semne ale acestei afecțiuni. 

Simptomele rahitismului carențial variază în severitate în funcție de stadiul de evoluție al bolii. Acestea pot include:

Reclamă
  • dureri de oase care pot afecta mersul și postura;
  • picioare în X sau în paranteze;
  • îngroșarea/lățirea articulațiilor, vizibilă la glezne, încheieturile mâinilor și genunchi;
  • curbarea neobișnuită a coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza;
  • îngroșare/umflare a capetelor coastelor, cunoscută sub numele de rozariu rahitic (extremitățile coastelor par mărgele de rozariu sub piele);
  • stern împins înainte (proeminent, așa-numitul „piept de porumbel”) sau înfundat (pectus excavatum);
  • formă neobișnuit a craniului;
  • fontanelă mai mare decât în mod normal și închidere întârziată;
  • probleme de sănătate orală, cum ar fi smalțul dentar slăbit, cariile și erupția târzie a dinților;
  • oase care se fracturează ușor;
  • întârzieri de creștere;
  • convulsii (în cazurile severe în care nivelul calciului este scăzut critic).

Din cauza durerilor și a deformărilor osoase, copiii cu rahitism carențial nu stau drepți în picioare și învață să meargă mai greu. De asemenea, boala poate provoca o întârziere a menținerii capului. 

Atunci când deficitul de vitamina D se asociază și cu un deficit de calciu sau când acesta este motivul rahitismului, copiii au și alte simptome. Acestea includ:

Reclamă
  • crampe și contracții musculare;
  • furnicături în mâini și picioare;
  • amorțeli ale extremităților. 

Din ce cauze apare rahitismul carențial

În mod tradițional, rahitismul carențial este asociat cu malnutriția. El este întâlnit mai ales în rândul copiilor care trăiesc în comunități defavorizate, cu acces limitat la alimente bogate în calciu, fosfor și vitamina D. Acești nutrienți sunt esențiali pentru mineralizarea oaselor. 

Calciul este baza structurii oaselor și dinților, fosforul este, de asemenea, un component major al acestora, iar vitamina D face posibilă absorbția celor două minerale în intestine. Fără suficientă vitamina D, organismul nu poate utiliza eficient calciul și fosforul din alimente pentru a construi și a menține oasele și dinții sănătoși.

Cu toate acestea, rahitismul carențial este diagnosticat tot mai frecvent astăzi și în țările dezvoltate, unde copiii beneficiază, în general, de o nutriție adecvată. În cele mai multe cazuri, expunerea insuficientă la soare este factorul predispozant. 

Vitamina D este sintetizată în principal în piele, sub influența razelor ultraviolete. Copiii din societatea occidentală petrec mai mult timp în interior și au o expunere redusă la lumina solară. Utilizarea de creme cu factor ridicat de protecție de teama efectelor nocive ale razelor ultraviolete este un alt factor care contribuie la aportul redus de vitamina D. 

În cazuri mai rare, rahitismul carențial poate avea cauze genetice. Mai multe boli genetice interferează cu modul în care organismul copilului absoarbe vitamina D sau în care metabolizează fosforul, un mineral important pentru formarea structurii oaselor. 

Cine este mai predispus la rahitism carențial

Nou-născuții și copiii de vârste mici sunt cei expuși riscului de a dezvolta rahitism carențial, conform centrului medical academic Cleveland Clinic, din SUA. În special copiii alăptați sunt mai predispuși, cu atât mai mult dacă mama nu primește suficientă vitamină D. Formulele de lapte praf sunt îmbogățite cu o cantitate de vitamina D care acoperă cel puțin parțial necesarul bebelușului sau copilului. 

Alte categorii de copii care pot dezvolta rahitism sunt:

  • bebelușii născuți prematur;
  • copiii care nu petrec suficient timp în aer liber, la soare (ferestrele blochează razele soarelui pe care corpul le folosește pentru a produce vitamina D);
  • copiii cu pielea mai închisă la culoare (durează mai mult să absoarbă suficiente raze solare pentru a produce cantitatea necesară de vitamina D).

Cum se tratează rahitismul carențial

În cele mai multe cazuri, rahitismul este vindecabil dacă se depistează la timp. Modificarea alimentației, suplimentele cu vitamine și minerale și creșterea expunerii la lumină solară sunt adesea suficiente pentru a trata această boală.

În funcție de gravitatea cazului, medicul pediatru va recomanda una sau mai multe dintre următoarele tratamente pentru rahitismul carențial: 

  • Modificări ale dietei. Aceasta implică de obicei doze mari de vitamina D, fie din alimente, fie din suplimente. Aceste doze pot fi administrate timp de câteva luni, în funcție de severitatea bolii și de alți factori;
  • Expunere la razele solare. Pentru că organismul produce natural vitamina D sub acțiunea ultravioletelor, timpul petrecut în aer liber poate fi o metodă eficientă de tratament;
  • Chirurgie. De obicei, oasele copiilor se îndreaptă de la sine, însă există și cazuri mai grave, în care ar putea avea nevoie să poarte orteze sau alte dispozitive pentru corectarea deformărilor osoase. În unele cazuri, chirurgia ar putea fi, de asemenea, o opțiune.

Pentru rahitismul dobândit genetic, există mai multe opțiuni de tratament, în funcție de tulburarea genetică în discuție. 

Cu un tratament adecvat și cu respectarea strictă a recomandărilor medicale, prognosticul pentru copiii cu rahitism este, în general, bun. Majoritatea răspund bine la tratament și se recuperează complet într-un interval de câteva săptămâni și până la câteva luni, în funcție de severitatea bolii. Evaluările periodice ulterioare sunt foarte importante pentru prevenirea recidivelor și complicațiilor pe termen lung.

Cum poate fi prevenit rahitismul

Cu excepția situației în care boala are cauze genetice, rahitismul nutrițional poate fi prevenit prin câteva măsuri aplicate în timpul sarcinii și în primii ani de viață ai copilului. Acestea includ:

  • Administrarea de suplimente cu vitamina D pe durata sarcinii. Doza standard recomandată este de cel puțin 600 UI (unități internaționale) de vitamina D zilnic, dar unii medici recomandă până la 2.000 UI zilnic;
  • Administrarea de vitamina D sugarilor sub formă de picături. Toți sugarii alăptați ar trebui să primească 400 UI de vitamina D zilnic pentru a preveni rahitismul carențial;
  • În cazul copiilor mai mari, expunerea zilnică la soare poate asigura o doză optimă de vitamina D;
  • Consumul de alimente care conțin vitamina D, cum sunt peștele gras (somon, macrou, hering, păstrăv, ton, sardele), gălbenuşul de ou, ficatul și alimentele fortificate cu vitamina D. Unele sortimente de cereale, lapte și suc de portocale sunt fortificate.

Dacă observi modificări osoase și articulare sau în cazul în care copilul acuză dureri de oase, mergi la medic pentru o evaluare. De asemenea, respectă controalele medicale periodice la medicul pediatru în primii ani de viață ai copilului. Acesta poate observa din timp simptomele specifice rahitismului carențial. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.

Te-ar mai putea interesa și
Surse de vitamina D pentru vegetarieni. De ce pot fi incluse în dietă
Surse de vitamina D pentru vegetarieni. De ce pot fi incluse în dietă
Surse de vitamina D pentru vegetarieni. De ce pot fi incluse în dietă
Surse vegetale de calciu. Beneficiile pe care le pot aduce alimentației
Surse vegetale de calciu. Beneficiile pe care le pot aduce alimentației
Surse vegetale de calciu. Beneficiile pe care le pot aduce alimentației
Vitamina care previne scăderea masei musculare la vârsta a treia și cele mai bune surse
Vitamina care previne scăderea masei musculare la vârsta a treia și cele mai bune surse
Vitamina care previne scăderea masei musculare la vârsta a treia și cele mai bune surse
Reclamă
PARTENERI
icon