Dacă transpiri abundent chiar și atunci când nu este cald afară sau nu faci sport, ai putea suferi de hiperhidroză. Transpirația excesivă sau hiperhidroza are la bază o reacție exagerată a glandelor sudoripare. Află ce o declanșează și care sunt opțiunile de tratament disponibile.
Când suferi de hiperhidroză, transpirația este atât de abundentă, încât picură de pe mâini sau udă foarte vizibil hainele. Ea poate provoca mult stres emoțional, poate face dificilă exercitarea activității profesionale și afectează uneori relațiile interpersonale.
Hiperhidroza afectează starea de bine și poate avea un impact negativ asupra calității vieții. Dacă te confrunți cu această problemă, consultă un medic pentru a descoperi cauzele și a explora opțiunile de tratament.
Tipuri de hiperhidroză și cauzele lor
Transpirația este unul dintre mecanismele prin care organismul se răcorește. Atunci când temperatura corpului crește, sistemul nervos activează automat glandele sudoripare. Transpirația se poate declanșa, de asemenea, atunci când ești nervos și se poate manifest mai ales la nivelul palmelor, conform medicilor Mayo Clinic.
În hiperhidroză, cantitatea de transpirație secretată de glandele sudoripare o depășește pe cea necesară termoreglării organismului. Ea nu este justificată de practicarea unor activități fizice și nici de căldura exterioară, deși acestea o pot agrava.
Transpirația excesivă poate fi localizată pe anumite zone, cum ar fi palmele, tălpile, axilele ori fața (hiperhidroza localizată), sau poate afecta întregul corp (hiperhidroza generalizată).
În funcție de cauzele sale, există două tipuri de hiperhidroză: primară (sau idiopatică) și secundară.
Hiperhidroza primară
Acest tip de hiperhidroză este cauzată de semnale nervoase defectuoase care determină glandele sudoripare ecrine să devină hiperactive. Glandele ecrine sunt răspândite pe aproape întregul corp, se deschid la suprafața pielii și sunt controlate de sistemul nervos simpatic.
Motivul pentru această activitate exagerată a glandelor sudoripare nu este cunoscut, dar s-a observat că afecțiunea poate fi ereditară.
Hiperhidroza primară debutează de obicei în copilărie sau adolescență și afectează mai frecvent palmele, tălpile, axilele sau, uneori, fața.
Hiperhidroza secundară
Acest tip de hiperhidroză este cauzat de o altă afecțiune medicală sau de anumite medicamente. Spre deosebire de forma primară, ea poate debuta la orice vârstă și afectează de obicei întregul corp.
Bolile asociate cu hiperhidroza secundară includ:
- diabetul;
- hipertiroidismul;
- boala Parkinson;
- accidentul vascular cerebral;
- obezitatea;
- infecțiile;
- tuberculoza;
- anumite tipuri de cancer, precum leucemia și limfomul.
Medicamentele care influențează sistemul nervos sau glandele sudoripare și au ca efect secundar hiperhidroza includ:
- analgezice;
- antidepresive;
- antidiabetice orale;
- insulină;
- unele tratamente hormonale;
- antihipertensive;
- levodopa (medicament administrat în boala Parkinson).
Cum se tratează eficient hiperhidroza
Cel mai important pas în tratamentul hiperhidrozei este identificarea cauzei acesteia. Istoricul medical și examenul fizic pot oferi unele informații, împreună cu analize de sânge, urină sau alte teste de laborator. Acestea sunt recomandate pentru a verifica dacă hiperhidroza este cauzată de o altă afecțiune medicală, cum ar fi hipertiroidismul, diabetul sau infecțiile.
Dacă hiperhidroza este secundară unei boli, gestionarea corectă a acesteia poate ajuta la reducerea transpirației excesive. Dacă nu se identifică o cauză, tratamentul se concentrează pe controlarea transpirației abundente. Există numeroase opțiuni terapeutice, de la soluții sau metode locale, tratamente sistemice și până la proceduri chirurgicale.
Tratamente locale
Tratamentele cu administrare locală au grade variabile de reușită, iar efectul nu se menține permanent. Acestea sunt prescrise pentru hiperhidroza localizată și pot include:
- Antiperspirante cu clorură de aluminiu. Acestea blochează temporar canalele glandelor sudoripare, împiedicând transpirația să ajungă la suprafața pielii. Se aplică pe pielea uscată înainte de culcare și se spală dimineața;
- Creme sau șervețele cu glicopirolat. Acestea acționează prin reducerea activității glandelor sudoripare. Pot ajuta în hiperhidroza facială, a scalpului, mâinilor, picioarelor și axilelor;
- Injecții cu toxină botulinică. Botoxul este unul dintre cele mai eficiente și mai sigure tratamente pentru hiperhidroza localizată. Acesta poate bloca nervii care declanșează glandele sudoripare. Procedura necesită mai multe injecții în fiecare zonă afectată și trebuie repetată la aproximativ șase luni pentru a menține efectul;
- Iontoforeză. Această procedură folosește un curent electric ușor pentru a reduce activitatea glandelor sudoripare. Curentul blochează nervii care declanșează transpirația. Aparatul pentru iontoforeză poate fi utilizat la domiciliu pentru hiperhidroza localizată. Pentru a efectua procedura, trebuie să-ți înmoi mâinile sau picioarele într-o tavă cu apă în timp ce un dispozitiv trece un curent electric ușor prin apă;
- Terapie cu microunde. Această procedură, cunoscută ca miraDry, folosește energie electromagnetică de frecvență înaltă pentru a încălzi și a distruge permanent glandele sudoripare. Se realizează doar în cabinetele medicale, cu anestezie locală și doar pe zona axilelor.
Tratamente sistemice
În funcție de cauză și de severitate, hiperhidroza poate fi tratată și cu medicamente. Acestea se prescriu de obicei pentru formele generalizate și pot include:
- Medicamente anticolinergice. Acestea acționează prin inhibarea receptorilor de acetilcolină la nivelul glandelor sudoripare. Acetilcolina este un neurotransmițător care transmite semnale nervoase către glandele sudoripare și este esențial în procesul de transpirație. Exemple de anticolinergice includ glicopirolat, oxibutinină și propantelină;
- Antidepresive. Unele medicamente antidepresive au un efect similar cu al medicamentelor anticolinergice. Acestea pot ajuta la reducerea transpirației excesive și prin atenuarea anxietății, care agravează această afecțiune;
- Beta-blocante. Mai cunoscute ca tratament al hipertensiunii, beta-blocantele pot reduce transpirația indusă de anxietate sau stres. Acestea acționează prin blocarea receptorilor beta-adrenergici din organism, care sunt stimulați de adrenalină și norepinefrină.
Tratamente chirurgicale
Spre deosebire de tratamentele locale, cele chirurgicale rezolvă permanent hiperhidroza, dar au dezavantajul că sunt invazive. Acestea includ:
- îndepărtarea glandelor sudoripare. Glandele sudoripare din zona axilelor pot fi îndepărtate prin chiuretare, aspirare (liposocție) sau o combinație a celor două.
- simpatectomia toracică. În cadrul acestei intervenții, se îndepărtează o mică secțiune a nervilor spinali care controlează transpirația mâinilor. Un efect secundar posibil este transpirația abundentă permanentă în alte zone ale corpului. Deoarece poate prezenta efecte adverse și complicații, chirurgia nervilor este luată în considerare doar atunci când hiperhidroza nu poate fi tratată prin alte metode.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
