Durerea care apare pe traiectul unui nerv este cunoscută sub denumirea de nevralgie. Adesea, ea este atât de severă, încât afectează activitățile zilnice și calitatea vieții. Află de câte tipuri poate fi nevralgia, cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament în funcție de severitate.
Reclamă
Nevralgia se referă la durerea sau disconfortul care apare pe traiectul unui nerv prin compresia, iritarea sau lezarea acestuia. Durerea poate apărea în orice zonă a corpului, iar durata și intensitatea ei sunt variabile.
Formele severe de nevralgie provoacă o durere intensă, ascuțită, care poate afecta capacitatea unei persoane de a desfășura sarcinile zilnice. Dacă nu este tratată la timp, ea poate duce la anxietate sau chiar depresie.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce simptome are nevralgia
De obicei, nevralgiile sunt ușor de identificat prin durerea intensă și specifică pe care o provoacă. Conform Medical News Today, nevralgia se manifestă prin:
- episoade bruște de durere foarte intensă și ascuțită care urmează traiectul unui nerv;
- senzație dureroasă persistentă sub formă de junghiuri sau arsură;
- furnicături sau amorțeală;
- contracții musculare involuntare sau crampe.
Reclamă
Durerea nu se manifestă în toate cazurile la fel. Aceasta diferă în funcție de afecțiunea declanșatoare și de localizare.
Tipuri de nevralgie și cauzele lor
Sistemul nervos uman este alcătuit dintr-o rețea complexă de nervi care transmit mesaje de la creier și măduva spinării către toate zonele corpului. El controlează numeroase funcții în organism, cum ar fi diferitele senzații, funcționarea organelor interne și mișcările musculare.
O nevralgie poate apărea în aproape orice parte a corpului. În funcție de nervul afectat, nevralgia se clasifică în mai multe tipuri. Fiecare dintre ele are cauze diferite și poate avea sau nu alte simptome asociate.
Reclamă
Cele mai frecvente tipuri de nevralgii sunt:
Nevralgia de trigemen
Una dintre cele mai cunoscute și mai severe forme de nevralgie, aceasta provoacă dureri intense și recurente la nivelul feței: dinți, gingii, nas, bărbie, frunte sau ochi. Durerea este descrisă ca senzație de șoc electric sau lovitură de cuțit.
Nervul trigemen este unul dintre cei mai mari nervi cranieni și este esențial pentru furnizarea de senzații la nivelul feței, precum și pentru masticație. El are trei ramuri principale: oftalmică, maxilară și mandibulară.
Cauza exactă a nevralgiei de trigemen nu este clară. Presiunea exercitată de un vas de sânge mărit asupra nervului trigemen poate declanșa acest tip de nevralgie prin iritarea sau deteriorarea lui. De asemenea, scleroza multiplă poate afecta nervul trigemen. Scleroza multiplă este o boală autoimună în care sistemul imunitar propriu atacă și distruge mielina, stratul protector care învelește fibrele nervoase.
Nevralgia occipitală
Acest tip de nevralgie provoacă dureri la baza craniului care iradiază uneori și în partea din spate a capului.
Nevralgia occipitală apare prin iritarea sau lezarea nervilor occipitali, care se întind de la baza craniului spre partea din spate a capului. Ea are numeroase cauze potențiale, printre care:
- menținerea capului într-o poziție înclinată înainte sau în jos pentru perioade mai lungi de timp;
- mușchii tensionați la nivelul gâtului;
- leziuni sau tumori în regiunea gâtului sau capului;
- vase de sânge inflamate;
- infecții;
- diabet.
Cu toate acestea, există cazuri de nevralgie occipitală care nu au o cauză cunoscută.
Nevralgia postherpetică
Acest tip de nevralgie apare ca o complicație a zonei zoster, boală cauzată de reactivarea virusului varicelo-zosterian care provoacă varicelă la copii. După vindecarea erupției specifice zonei zoster, unele persoane dezvoltă dureri persistente pe traiectul nervului din zona de piele pe care a fost prezentă erupția.
Nevralgia postherpetică poate persista luni sau chiar ani după dispariția erupției cutanate și poate fi debilitantă. Ea se manifestă ca o senzație de arsură, ascuțită și înțepătoare. Adesea, simpla atingere a pielii pe zona afectată sau purtarea hainelor declanșează durerea.
Nevralgia intercostală
Iritarea sau compresia nervilor localizați sub coaste provoacă o durere ascuțită la nivelul peretelui toracic, în abdomenul superior și în partea superioară a spatelui. Respirația, tusea și râsul agravează deseori durerea.
Alte simptome ale nevralgiei intercostale pot include:
- senzație de strângere sau presiune care înconjoară pieptul;
- furnicături sau amorțeală în partea superioară a pieptului sau a spatelui;
- contracții musculare involuntare.
Mai mulți factori potențiali pot contribui la nevralgia intercostală, cum ar fi:
- intervenții chirurgicale în zona pieptului;
- traumatisme ale coastelor sau cutiei toracice;
- tusea persistentă și alte eforturi intense care exercită presiune asupra cutiei toracice și nervilor intercostali;
- sarcina, prin presiunea exercitată asupra cutiei toracice;
- obezitatea;
- herpes zoster sau alte infecții virale;
- tumori maligne sau benigne în zona toracică sau abdominală.
Nevralgia periferică
Nevralgia este unul dintre simptomele neuropatiei periferice, afecțiune caracterizată prin distrugerea terminațiilor nervoase de la nivelul mâinilor și picioarelor. Durerea din neuropatia periferică este intensă, cu caracter de arsură sau crampe. Ea este însoțită și de:
- amorțeli la nivelul membrului afectat;
- slăbiciune musculară;
- pierderea coordonării;
- dificultăți în sarcinile motorii complexe, cum ar fi închiderea nasturilor și legarea șireturilor;
- hipersensibilitate la atingere sau căldură;
- transpirație excesivă;
- probleme gastrointestinale;
- dificultăți la hrănire și înghițit;
- dificultăți la vorbire.
Cea mai frecventă cauză a neuropatiei periferice este diabetul zaharat, dar poate fi provocată și de:
- leziuni prin traumatisme survenite în urma unor accidente de mașină, căderi sau răni în timpul practicării sportului;
- infecții virale sau bacteriene;
- expunerea la substanțe toxice, cum ar fi metalele grele, solvenții și substanțele chimice industriale;
- boli autoimune precum lupusul, artrita reumatoidă și scleroza multiplă;
- anumite medicamente, precum chimioterapicele;
- boala Charcot-Marie-Tooth, o afecțiune neurologică genetică;
- amiloidoza familială.
Cum se tratează nevralgia
Durerea, deși neplăcută, semnalează o suferință care trebuie identificată și tratată. În caz contrar, ea poate deveni debilitantă și ajunge să afecteze activitățile zilnice și calitatea vieții, în ansamblu.
Pentru a dezvolta un plan de tratament eficient, este esențial să fie stabilită cauza specifică a nevralgiei și să se intervină asupra ei. Nevralgia periferică care apare în neuropatia diabetică, de exemplu, poate fi controlată prin gestionarea corectă a diabetului zaharat. Nevralgia intercostală cauzată de excesul ponderal poate fi atenuată prin reducerea greutății corporale.
Dacă nu poate fi identificată cauza nevralgiei sau dacă tratamentul bolii subiacente este de lungă durată, tratamentul se axează pe atenuarea durerii. În funcție de natura specifică și de severitatea acesteia, sunt recomandate următoarele opțiuni de tratament:
Medicamente
Deși automedicația cu analgezice se practică frecvent, acestea nu sunt foarte eficiente de obicei în gestionarea nevralgiilor. Medicamentele care pot ajuta la controlul durerii includ:
- relaxante musculare;
- anticonvulsivante;
- antidepresive.
Exerciții fizice și fizioterapia
Exercițiile de stretching și de întărire a musculaturii pe zonele afectate de nevralgie pot ajuta la menținerea flexibilității și a forței musculare, ceea ce reduce presiunea exercitată asupra nervilor.
Fizioterapia poate fi utilă în reducerea durerii și inflamației, precum și în refacerea mobilității articulare sau corectarea unor poziții vicioase care au produs compresii nervoase.
Blocuri nervoase
Atunci când medicamentele se dovedesc ineficiente, se poate la tratament cunoscut ca blocuri nervoase care presupune injectarea locală a unui anestezic local sau a unei combinații de anestezic local și substanțe cu durată lungă de acțiune, cum ar fi corticosteroizii. Injectarea se realizează sub ghidaj ecografic.
Prin această procedură, se blochează temporar transmiterea semnalelor de durere de la nervi la creier. Efectul se menține pe o perioadă variabilă de la un pacient la altul și pot fi necesare mai multe injectări seriate.
Ablația termică prin radiofrecvență
Această procedură minim invazivă folosește energia generată de radiofrecvență pentru a distruge temporar nervii care transmit semnalele de durere către creier. Ablația termică oferă doar o atenuare temporară a durerii, fără a trata cauza nevralgiei.
Sub anestezie locală și ghidaj imagistic, se introduce un ac până la nervii care sunt sursa durerii. Vârful acului este încălzit la o temperatură controlată, iar nervul care conduce durerea este ablat, ceea ce înseamnă că este distrus temporar, pentru o perioadă de câteva luni sau câțiva ani.
Intervenții chirurgicale
Dacă nevralgia este severă sau rezistentă la tratamentele conservatoare, se poate recurge la anumite intervenții chirurgicale. Scopul acestora este de a reduce presiunea asupra nervilor sau de a opri transmiterea semnalelor de durere către creier.
Exemple de proceduri chirurgicale care pot ajuta la tratarea nevralgiei includ:
- Decompresia microvasculară, prin care poate fi eliminată compresia unui vas de sânge mărit asupra unui nerv. Procedura implică plasarea unei pernuțe moi între vasul de sânge și nervul afectat;
- Compresia cu balon, care implică introducerea unui balon mic în nervul afectat. Balonul se umflă și produce o deteriorare controlată a nervului. Procedura are rolul de a împedica transmiterea semnalelor de durere către creier. Cu toate acestea, efectele se estompează după unul-doi ani;
- Implanturi, care sunt recomandate în cazurile severe de nevralgie. Mai multe tipuri de dispozitive pot fi implantate chirurgical în zona dureroasă pentru a bloca semnalul de durere sau pentru a elibera medicamente antialgice sau antiinflamatoare: stimulatoare spinale, stimulatoare de nervi periferici și pompe implantabile intratecale.
Pentru a lua cea mai bună decizie cu privire la opțiunile de tratament pentru nevralgie, discută cu medicul tău despre avantajele și riscurile fiecăreia.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
