Hernia inghinală apare atunci când o porțiune a intestinului subțire iese printr-o deschidere a peretelui abdominal în zona inghinală. Deschiderea este prezentă la naștere sau se formează mai târziu în viață. Află din ce cauze apare hernia inghinală, cine este mai predispus la ea și cum se tratează.
Herniile inghinale sunt relativ comune. Statisticile estimează că aproximativ 27% dintre bărbați și 3% dintre femei vor dezvolta o astfel de hernie la un moment dat în viață. Așadar, ea afectează bărbații într-un număr mult mai mare.
Incidența herniilor inghinale are două vârfuri sau perioade în care sunt mai frecvent întâlnite: un vârf în jurul vârstei de 5 ani și un altul după vârsta de 70 de ani. Ele se formează mai des pe partea dreaptă a corpului. Perspanele care au hernie inghinală pe o parte au un risc mai mare de a dezvolta o hernie și pe cealaltă parte.
Ce este hernia inghinală
Hernia inghinală se produce atunci când conținutul abdominal iese printr-o zonă slăbită a peretelui abdominal inferior. Ea are aspectul unei umflături care apare în regiunea inghinală, adică zona dintre abdomenul inferior și coapsă.
Intestinele din abdomen sunt protejate de trei straturi de țesut. Primul este o membrană subțire numită peritoneu, al doilea este reprezentat de mușchii abdominali, iar al treilea este pielea. Hernia inghinală se formează atunci când intestinele și peritoneul trec prin mușchi și ajung la piele, unde formează o umflătură. Peritoneul formează un sac în jurul herniei.
Atât bărbații, cât și femeile au în zona inghinală, de o parte și de alta, câte un pasaj anatomic numit canal inghinal (drept și stâng). Prin acestea trec anumite structuri, cum ar fi cordonul spermatic la bărbați și ligamentul rotund al uterului la femei, precum și nervi și vase de sânge. Canalele inghinale sunt un punct mai slab al peretelui abdominal inferior. Fiind pasaje preexistente, ele se pot redeschide mai ușor și sunt mai susceptibile la formarea de hernii inghinale.
În regiunea inghinală există alte două pasaje anatomice, numite canale femurale, situate mai adânc decât cele inghinale. Prin aceste canale trec vase de sânge și nervi de la abdomen către fiecare membru inferior. Deși mult mai rar, herniile pot apărea și prin canalele femurale, situație în care vorbim despre hernie femurală.
Herniile inghinale conțin cel mai adesea grăsime sau o parte din intestinul subțire, conform National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, parte a Institutului Național de Sănătate al Statelor Unite (NIH). La fete și femei, ele pot implica și sistemul reproducător feminin. Unul dintre ovare, de exemplu, se poate deplasa prin canalul inghinal.
Cauzele herniei inghinale
În apariția acestui tip de hernie este implicată atât o componentă congenitală, cât și una dobândită. La adulți, se consideră că herniile inghinale sunt dobândite. Cu toate acestea, există dovezi care sugerează că genetica joacă un rol în apariția lor. Persoanele cu istoric familial cunoscut de hernii inghinale au un risc de cel puțin de patru ori mai mare să dezvolte, la rândul lor, o hernie.
Studiile au arătat că anumite boli contribuie la apariția herniilor inghinale:
- boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC);
- sindromul Ehlers-Danlos;
- sindromul Marfan.
Presiunea intraabdominală crescută joacă și ea un rol în dezvoltarea unei hernii inghinale. Aceasta apare în:
- obezitate;
- tuse cronică;
- ascită (acumulare de lichid în abdomen);
- constipație cronică (prin forțarea din timpul defecației);
- eforturi fizice precum ridicarea de greutăți.
Cum arată hernia inghinală
Herniile inghinale se pot deplasa în interiorul și exteriorul peretelui abdominal. Ele devin mai vizibile când faci eforturi precum ridicarea de greutăți sau când tușești și tind să se retragă când stai la orizontală.
În general, hernia inghinală se mărește și devine mai evidentă în timp. Cu cât trece mai mult timp, cu atât este mai probabil ca hernia să crească în dimensiune.
Principalele simptome
Hernia inghinală poate fi asimptomatică o perioadă îndelungată sau poate provoca senzații de disconfort, durere, greutate sau arsură în zona inghinală. Aceste simptome se pot agrava atunci când te forțezi, ridici greutăți, tușești sau stai în picioare pentru o perioadă îndelungată. Când te odihnești sau când stai întins, simptomele tind să se atenueze.
Atunci când hernia rămâne blocată în afara peretelui abdominal, există riscul de strangulare a intestinului subțire. Alimentarea cu sânge a porțiunii blocate se întrerupe, ceea ce poate duce la moartea țesuturilor din interiorul herniei. Două complicații grave ale herniei strangulate sunt ocluzia intestinală (oprirea tranzitului intestinal normal) și peritonita (inflamație a peritoneului provocată de o infecție).
Simptomele herniilor strangulate includ:
- hernie care devine brusc mai mare decât înainte;
- umflătură care nu se mai retrage în abdomen;
- febră;
- roșeață în zona herniei;
- sensibilitate sau durere bruscă ori severă în zona herniei;
- simptome de ocluzie intestinală: greață, vărsături, durere abdominală și balonare.
Dacă ai unul sau mai multe dintre aceste simptome, solicită imediat o consultație medicală. Hernia inghinală strangulată poate pune viața în pericol prin complicațiile pe care le provoacă.
Tratament pentru hernia inghinală
În cazul adulților care au hernii mici și asimptomatice, se recomandă monitorizarea evoluției și a simptomelor. Cei mai mulți dintre ei vor avea nevoie de tratament, în cele din urmă, fiindcă hernia inghinală se mărește și se agravează în timp. Ghidurile medicale arată că în jur de 70% dintre bărbații care amână operația dezvoltă simptome noi sau mai grave și vor avea nevoie de tratament chirurgical în următorii 5 ani.
În cazul adulților care acuză simptome, precum și al copiilor, se recomandă repararea herniei inghinale pentru a preveni strangularea și complicațiile sale în viitor. Hernia inghinală strangulată necesită intervenție chirurgicală de urgență.
Ce presupune operația
Anual, peste 20 de milioane de pacienți trec printr-o intervenție chirurgicală de corectare a herniei inghinale. Aceasta poate fi realizată laparoscopic sau prin chirurgie deschisă. Tipul de intervenție este stabilit de medicul chirurg în funcție de mărimea herniei, vârsta pacientului, starea de sănătate și istoricul său medical.
Intervenția laparoscopică este cel mai puțin invaziv tratament chirurgical, find preferată în cazurile necomplicate. Corectarea herniei se realizează prin trei incizii de mici dimensiuni în abdomenul inferior. Prin aceste incizii se introduc instrumente speciale pentru a vizualiza și repara hernia. De obicei, se inserează și o plasă pentru a închide și întări peretele abdominal.
Operația deschisă pentru corectarea herniei inghinale are dezavantajul unei incizii mai mari în zona inghinală. Dimensiunea ei variază în funcție de mărimea și localizarea herniei.
În cadrul intervenției clasice, țesuturile abdominale sau organele sunt repoziționate în cavitatea abdominală, iar peretele abdominal este întărit uneori cu o plasă pentru a preveni recurența herniei. Perioada de recuperare este mai lungă decât în cazul intervenției laparoscopice.
Restricții după operația de hernie inghinală
Restricțiile după intervenția de corectare a herniei inghinale diferă în funcție de procedura chirurgicală aleasă, precum și de starea de sănătate a fiecărui pacient. În general, ele includ următoarele:
- Evită ridicarea de obiecte grele timp de câteva săptămâni de la operație. Durata acestei restricții și limita exactă de kilograme îți vor fi comunicate de medicul chirurg după operație;
- Evită exercițiile fizice intense, în special pe cele care solicită abdomenul și zona inghinală. Acestea pot include alergarea, ciclismul, dar și mersul pe jos prelungit sau alte activități care implică tensionarea zonei inghinale;
- Evită constipația, care exercită o presiune suplimentară în zona abdominală. Urmează o alimentație bogată în fibre și bea suficientă apă pentru a avea un tranzit intestinal normal;
- Menține igiena în zona operată. Medicul chirurg îți va oferii detalii cu privire la îngrijirea suturii și schimbarea pansamentelor.
Se poate trata hernia inghinală fără operație?
Hernia inghinală nu dispare și nu se poate vindeca de la sine. Defectul structural din peretele abdominal care i-a permis formarea nu poate fi corectat altfel decât chirurgical.
De obicei, hernia se agravează cu timpul. Complicațiile precum strangularea nu apar în toate cazurile, dar riscul există. În unele situații, el poate fi redus și fără operație. Medicul chirurg poate împinge hernia inghinală înapoi în interiorul abdomenului printr-un masaj ușor. Aceste tipuri de hernii se numesc reductibile, dar nu toate pot fi corectate astfel.
De asemenea, poate recomanda purtarea unor centuri speciale care aplică o presiune ușoară și ajută la menținerea herniei în abdomen. Ele se fixează în jurul taliei și în zona inghinală cu ajutorul unor bretele reglabile care permit ajustarea nivelului de presiune în funcție de nevoile individuale. Aceleași centuri sunt indicate și în perioada postoperatorie, pentru a preveni recidiva herniei.
În cele din urmă, operația rămâne cea mai eficientă opțiune pentru tratarea herniei inghinale și prevenirea complicațiilor. Dacă vrei să amâni operația sau starea de sănătate nu îți permite să treci printr-o intervenție chirurgicală, este important să previi agravarea herniei inghinale prin unele modificări ale stilului de viață:
- evită activitățile care cresc presiunea abdominală, cum ar fi ridicarea greutăților;
- tratează tusea excesivă sau constipația;
- încearcă să scazi în greutate dacă ai un exces ponderal.
Hernia inghinală la copii
Hernia inghinală este destul de comună la copii în intervalul de vârstă 0-5 ani. În jur de 5 din 100 de copii se nasc cu această afecțiune, conform Johns Hopkins Medicine. Intervenția chirurgicală de corectare a herniei inghinale este una dintre cele mai frecvente la această categorie de vârstă.
Spre deosebire de herniile adulților, cele care apar la copii nu sunt dobândite prin slăbirea musculaturii abdominale. În timpul sarcinii, testiculele băieților se dezvoltă în abdomen și se deplasează apoi în scrot prin cele două canale inghinale. Acestea ar trebui să se închidă la scurt timp după naștere. Uneori, canalele inghinale nu se închid complet și permit trecerea intestinului subțire prin peretele abdominal.
Hernia inghinală apare mai frecvent la băieți, dar și fetele au canale inghinale, astfel că pot dezvolta și ele hernie. Prematuritatea și istoricul familial de hernie sunt factori de risc în apariția herniilor inghinale la copii.
Adesea, hernia este observată sau palpată în zona inghinală, scrotală sau labială numai atunci când bebelușul sau copilul plânge, tușește sau face efort fizic. În timpul somnului, ea poate să nu fie vizibilă.
În unele cazuri, hernia este reductibilă – conținutul hernial poate fi împins înapoi în abdomen. Cu toate acestea, hernia inghinală care apare la la copii crește în dimensiuni mai rapid decât la adulți, deoarece și corpul lor este în creștere. Prin urmare, există un risc mai mare de complicații. Acesta este motivul pentru care nu ar trebui lăsată netratată, iar intervenția chirurgicală este tratamentul principal.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
