Accidentul vascular silențios are simptome mai subtile și mai dificil de recunoscut decât cele ale unui AVC obișnuit. Deși poate părea inofensiv, el produce leziuni cerebrale cu urmări pe termen lung. Află care sunt simptomele unui AVC silențios și de ce este important să fie depistat și tratat.
Accidentul vascular cerebral (sau atacul cerebral) are mai multe simptome caracteristice, cum sunt paralizia feței, brațului și piciorului pe aceeași parte, dificultățile în vorbire și coordonare, durerile de cap severe și starea de confuzie. În accidentul vascular silențios, aceste simptome lipsesc sau sunt mai subtile.
Un AVC silențios sau tăcut este o formă de AVC care se produce fără manifestări evidente și nu este recunoscut de persoana afectată sau de cei din jurul său. Atacul cerebral asimptomatic poate trece neobservat mai multe săptămâni, luni sau chiar ani. De cele mai multe ori, el este descoperit întâmplător, la investigații imagistice efectuate pentru diagnosticul altor probleme de sănătate.
Accidentele vasculare silențioase sunt mai frecvente decât cele simptomatice. Ele afectează în special persoanele cu vârste mai înaintate. Până la 80 de ani, unul dintre patru vârstnici suferă cel puțin un AVC silențios.
Deși nu are simptome evidente în momentul apariției, un AVC silențios poate produce leziuni cerebrale cu urmări pe termen lung.
Cum se produce un AVC silențios
Atacul cerebral tăcut se produce în același mod ca un accident vascular cerebral simptomatic: prin întreruperea alimentării cu sânge a creierului.
În cele mai multe cazuri, motivul întreruperii circulației este blocarea cu un cheag de sânge a unei artere care duce către creier. Blocajul împiedică sângele și oxigenul să ajungă în zona de creier pe care o alimentează, ceea ce provoacă moartea celulelor cerebrale din apropiere. Această situație este numită accident vascular ischemic și este responsabilă pentru aproximativ 80% dintre accidentele vasculare cerebrale. În restul situațiilor, cauza atacului cerebral este ruptura unui vas de sânge, care produce AVC de tip hemoragic.
Accidentul vascular silențios este diferit de un AVC minor, cunoscut și ca mini-accident vascular sau accident ischemic tranzitoriu. Cel din urmă blochează doar temporar o arteră care duce către creier. El durează câteva minute, iar ulterior, circulația sângelui către creier se reface fără a lăsa leziuni neurologice permanente, așa cum se întâmplă în cazul unui AVC silențios.
Cum poți identifica un AVC silențios
Simptomele unui accident vascular cerebral variază în funcție de zona afectată de blocaj și de severitatea leziunii. De cele mai multe ori, sunt afectate zonele din creier care controlează mișcările voluntare, vorbirea, vederea și/sau gândirea.
Accidentul vascular cerebral silențios afectează una dintre arterele mai mici care alimentează creierul sau se produce într-o zonă cerebrală care nu controlează mișcări majore sau funcții vitale, conform Harvard Medical School. Acest lucru înseamnă că nu va produce simptomele „clasice” ale unui AVC, cum ar fi slăbiciunea în braț și/sau picior sau vorbirea neclară.
Totuși, el nu este complet lipsit de simptome, doar că acestea pot fi mai subtile și mai dificil de recunoscut decât cele ale unui AVC obișnuit. Pentru că atacul cerebral silențios este frecvent la vârstnici, simptomele sunt puse adesea pe seama îmbătrânirii sau a demenței. Acestea pot include:
- o afectare ușoară a mobilității, coordonării și echilibrului care predispune la căderi mai frecvente;
- probleme de vorbire;
- dureri de cap persistente, care pot fi atribuite altor cauze;
- modificări cognitive cum ar fi dificultăți în concentrare, învățare sau memorie, schimbări subtile ale personalității sau tulburări de gândire;
- modificări senzoriale, cum ar fi pierderea sensibilității pe o parte a corpului sau schimbări în percepția gustului sau mirosului;
- schimbări de dispoziție fără o cauză aparentă;
- pierderea controlului sfincterian.
La investigațiile imagistice, semnele unui AVC silențios vechi pot fi observate sub forma unor zone de atrofie cerebrală (pierdere de țesut cerebral) și calcificări (depuneri întărite de calciu) în interiorul sau în jurul unui vas de sânge rupt sau blocat din creier.
Ce complicații poate cauza un atac cerebral silențios
Accidentele vasculare asimptomatice cresc semnificativ riscul de a suferi în viitor un accident vascular cerebral simptomatic și mult mai grav. Un studiu din 2016 publicat în revista medicală Stroke susține că acest risc este de peste două ori mai mare, comparativ cu populația generală.
Tot studiile au arătat că persoanele care au trecut printr-un AVC silențios prezintă un risc mai mare de a dezvolta demență. Leziunile pe care le provoacă atacul cerebral tăcut pot contribui la declanșarea și la progresia tulburărilor cognitive de tipul demenței.
Cum se tratează un AVC asimptomatic
Pentru că atacul cerebral tăcut tinde să treacă neobservat, persoanele afectate s-ar putea să nu afle niciodată că au nevoie de tratament. Dacă este descoperit, tratamentul lui implică, pe de o parte, recuperarea neuromotorie în cazul în care a afectat mobilitatea, vorbirea și alte funcții neurologice, iar pe de altă parte, gestionarea factorilor de risc pentru prevenirea altor atacuri cerebrale.
Recuperarea după un accident vascular cerebral tăcut poate implica:
- Fiziokinetoterapie dacă abilitățile motorii și de coordonare au fost afectate de accidentul vascular cerebral;
- Terapie logopedică dacă a fost afectată vorbirea;
- Terapie ocupațională dacă persoana afectată trebuie să redobândească abilitățile necesare pentru a efectua activitățile de zi cu zi, cum ar fi mâncatul, spălatul, gătitul sau altele.
Prevenirea un nou atac cerebral vizează reducerea factorilor de risc cardiovascular, cum sunt hipertensiunea arterială, nivelul crescut al colesterolului, excesul ponderal și altele. Măsurile recomandate includ:
- o alimentație sănătoasă, echilibrată, cu un conținut scăzut de grăsimi;
- exerciții fizice practicate regulat;
- pierderea în greutate dacă există un exces ponderal;
- controlul nivelului de zahăr din sânge;
- renunțarea la fumat (care îngustează vasele de sânge);
- administrarea de anticoagulante pentru prevenirea formării cheagurilor;
- administrarea de statine pentru scăderea colesterolului, dacă este cazul.
O altă recomandare importantă este efectuarea de controale medicale periodice la medicul cardiolog pentru ajustarea tratamentului și monitorizarea sănătății cardiovasculare.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
