Cum scapi de cicatricile cheloide. Care sunt opțiunile de tratament

Atunci când pielea este rănită, un tip de celule specializate numite fibroblaste sunt aduse la locul leziunii pentru a sintetiza colagen. Această proteină, împreună cu alte câteva, formează un țesut fibros sau cicatricial cu rol esențial în procesul de vindecare a rănilor. 

Din motive încă neînțelese pe deplin, organismul unor persoane produce de trei ori mai mult colagen în timpul reparării pielii. Țesutul cicatricial se dezvoltă excesiv și apar cicatrici cheloide inestetice și deranjante. 

Cum arată cicatricile cheloide

Țesutul fibros în exces formează excrescențe ferme, netede, lucioase și de o culoare mai închisă decât pielea din jur – roșiatică, vineție sau maro. La început, o cicatrice cheloidă poate semăna cu un coș mic, dar va continua să crească timp de săptămâni sau luni după ce apare și se va extinde dincolo de marginile rănii.

În timpul creșterii, cheloidele sunt sensibile și provoacă adesea durere, senzație de mâncărime sau arsuri, conform medicilor Academiei Americane de Dermatologie (AAD). De obicei, aceste simptome dispar când cicatricle cheloide se opresc din creștere, dar nu întotdeauna. După ce încetează să mai crească, își mențin dimensiunea. 

Cicatricile cheloide sunt diferite de cele hipertrofice. Acestea din urmă nu invadează pielea sănătoasă din jurul rănii inițiale, nu provoacă un disconfort atât de mare și, adesea, se estompează în timp.

Cicatricile cheloide apar mai des la tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani și sunt mai frecvente la persoanele cu pielea mai închisă la culoare. 

Unde se dezvoltă cheloidele pe corp

Orice tip de traumatisme ale pielii pot duce la apariția de cicatrici cheloide la persoanele predispuse, de la tăieturi și arsuri, până la tatuaje sau acnee. Primele semne apar într-un interval de 3 și până la 12 luni după rănire. Aproximativ 20% dintre ele se dezvoltă la mai mult de un an.

Majoritatea cheloidelor se dezvoltă în următoarele zone:

• ureche sau lobul urechii;
• linia maxilarului;
• piept;
• partea superioară a spatelui;
• umeri.

Aceste cicatrici cheloide pot apărea și în alte locuri. De exemplu:

• Femeile cu piele predispusă la cheloide pot dezvolta o cicatrice cheloidă pe abdomen după o cezariană, histerectomie sau altă intervenție chirurgicală;
• Piercingul ombilical poate duce la apariția unei cheloide pe abdomen;
• Bărbații cu pielea pigmentată care își rad barba pot dezvolta cheloide pe față.

Se întâmplă rar ca o cicatrice cheloidă să se dezvolte pe organele genitale, palme, tălpi sau limbă.

Cum se tratează cicatricile cheloide

Spre deosebire de cicatricile normale, cele cheloide se estompează rar fără tratament. Adesea, ele sunt mai mult decât o problemă estetică. Pe lângă durerea și senzațiile de mâncărime pe care le provoacă, pot limita mișcările dacă se dezvoltă pe o articulație. 

Cicatricile cheloide sunt dificil de eliminat și pot să reapară după tratament. Pentru a crește șansele de reușită, medicii dermatologi recomandă adesea mai multe tipuri de tratament combinate. Planul de tratament este personalizat în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

Opțiunile de tratament pentru cicatricile cheloide sunt:

Injecții cu corticosteroizi

Corticosteroizii injectați în ciatricea cheloidă ajută la micșorarea acesteia. Sunt necesare mai multe injectări pentru efecte vizibile. În cazul persoanelor cu piele mai închisă la culoare, un efect secundar posibil este apariția unor pete deschise în locul unde sunt administrate. 

Între 50% și 80% dintre cicatricile cheloide se micșorează după administrarea de corticosteroizi injectabili. Cu toate acestea, multe vor regresa în termen de cinci ani. Pentru a îmbunătăți rezultatele, dermatologii asociază adesea aceste injecții cu alte tratamente. 

Chirurgia pentru cicatricile cheloide 

Deși excizarea chirurgicală a unei cicatrici cheloide poate părea o soluție permanentă, aproape 100% dintre cheloide revin după acest tratament. Pentru a reduce riscul formării unei noi cicatrici, se recomandă un alt tratament după operație, dintre cele de mai jos.

Unii pacienți primesc recomandare de injectări cu corticosteroizi înainte de intervenție. Dermatologul poate administra injecțiile la fiecare două-trei săptămâni, pe parcursul a patru sesiuni, înainte de operație.

Dispozitive de compresie

Aplicarea de presiune pe cicatricile cheloide după extirparea chirurgicală poate preveni reapariția lor. În funcție de localizarea cicatricii, compresia poate fi aplicată cu ajutorul unor pansamente sau haine din lycra, feșe de compresie, bandaje elastice sau cercei care aplică presiune asupra lobului urechii. 

În cazul unei cicatrici pe lobul urechii, de exemplu, purtarea unui cercel de presiune după excizia ei poate opri dezvoltarea țesutului fibros. Pentru a obține rezultate, dispozitivul de presiune trebuie purtat între 12 și 20 de ore pe zi, timp de mai multe luni.

Geluri și plasturi de silicon

Siliconul medical este recomandat în tratamentul cicatricilor cheloide din mai multe motive:

• Hidratează și menține umiditatea în zona cicatricii, prevenind astfel întărirea ei și apariția durerii;
• Are un efect calmant și poate reduce inflamația, senzațiile de mâncărime și iritațiile;
• Ajută la aplatizarea cicatricii și la îmbunătățirea texturii acesteia;
• Poate preveni recividele după un alt tratament, cum ar fi chirurgia cheloidelor.

Siliconul poate fi aplicat într-o varietate de forme, precum plasturi, geluri și stick-uri. Pentru a obține rezultate vizibile, se utilizează pe o perioadă de câteva luni.

Crioterapia pentru cicatricile cheloide

Acest tratament implică aplicarea unei substanțe foarte reci (de obicei, azot lichid) pe cicatricea cheloidă pentru a distruge țesutul cicatricial în exces, dar fără a afecta pielea din jur. 

Crioterapia micșorează cicatricea și îi reduce duritatea. Ea se utilizează pentru cheloidele mici și este adesea combinată cu alte tratamente, cum ar fi injecțiile cu corticosteroizi, pentru a obține rezultate bune. De asemenea, „înghețarea” cicatricilor cheloide poate fi utilizată după extirparea chirurgicală pentru a preveni formarea de țesut cicatricial excesiv.

Laserul

Acest tratament minim invaziv poate reduce dimensiunea, culoarea și grosimea cheloidelor. Totodată, diminuează simptomele asociate cu cicatricile cheloide, cum ar fi senzația de mâncărime sau durerea. 

De obicei, sunt necesare mai multe ședințe, care se efectuează la intervale de câteva săptămâni. Pot fi utilizate mai multe tipuri de laser: vascular, cu CO2 sau fracționat. 

Laserul are cea mai mare eficiență atunci când este aplicat împreună cu alte tratamente, cum ar fi injecțiile cu corticosteroizi sau aplicarea presiunii.

Radiațiile

Un tip de tratament numit radioterapie superficială a pielii poate fi utilizat după operația pentru cicatrici cheloide pentru a reduce riscul de recidivă. În cadrul acestui tratament, radiația este administrată aproape de suprafața pieii, fără a pătrunde adânc în corp. 

Deși radioterapia poate fi eficientă, ea are și unele dezavantaje: poate afecta pielea, provocând descuamare, senzație de mâncărime și modificări permanente ale culorii. De asemenea, au fost raportate cazuri în care pacienții au dezvoltat cancer la mulți ani după tratamentele cu radiații pentru cheloide. Cu toate acestea, rapoartele medicale nu conțineau informații cu privire la doza de radiații primită de fiecare pacient sau măsurile de siguranță luate pentru protejarea lor. 

Răspunsul la aceste tratamente pentru cicatricile cheloide poate varia de la o persoană la alta, în funcție de:

• tipul de piele;
• dimensiunea și localizarea cicatricii;
• reacția individuală;
• tratamentele aplicate anterior. 

Deși există numeroase opțiuni terapeutice pentru cicatricile cheloide, niciunul nu poate preveni cu certitudine reapariția țesutului cicatricial în exces. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.