Scarlatina: simptome, diagnostic și tratament

În trecut, scarlatina era o boală de temut, adesea fatală, din cauza complicațiilor severe pe care le provoca în rândul copiilor: meningită, abcese cerebrale sau pulmonare, pneumonie, osteomielită (infecție a oaselor) și otite. Dezvoltarea antibioticelor a făcut ca această afecțiune să nu mai fie atât de periculoasă. Totuși, complicațiile nu sunt excluse dacă nu e tratată prompt și corect.

Scarlatina este o boală infecțioasă care afectează cu precădere copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Ea apare rar la copiii cu vârste sub 3 ani, conform Centrului american pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC). Infectarea nu este exclusă la adulți. Un risc mai mare îl au părinții care au copii de vârstă școlară și, în general, cei care intră frecvent în contact cu copiii. 

Ce provoacă scarlatina și cum se transmite

Scarlatina este cauzată de bacteria Streptococcus pyogenes, mai cunoscută ca streptococul de grup A sau streptococ beta-hemolitic de grup A. aceeași bacterie provoacă majoritatea faringitelor de cauză bacteriană. 

Streptococul de grup A este foarte contagios. El se transmite prin contactul direct cu persoana infectată sau prin particulele dispersate în aer de aceasta în timpul strănutului, tusei sau vorbitului. Bacteria se răspândește foarte ușor în colectivitățile de copii (grădiniță, școală), unde pot apărea focare de scarlatină. 

Unele persoane infectate cu streptococul de grup A nu au simptome de scarlatină și nu par bolnave. Cu toate acestea, ele pot răspândi bacteria, dar persoanele simptomatice sunt mai contagioase. 

Ce simptome are scarlatina

Manifestările bolii infecțioase apar într-un interval de 2-5 zile de la expunerea la streptococul de grup A. Scarlatina debutează cu febră și dureri în gât, fiind confundată uneori cu faringita sau gripa. 

Simptomele generale ale scarlatinei pot fi:

• febră (de 38°C sau mai mare);
• frisoane;
• durere în gât și disconfort la înghițire;
• dureri de cap;
• dureri musculare; 
• durere abdominală;
• greață sau vărsături;
• stare generală de rău.

Împreună cu aceste simptome, apar și câteva semne caracteristice scarlatinei:

• în prima zi de boală, se formează un depozit albicios pe limbă;
• treptat, limba capătă aspectul unei căpșune – roșie, cu puncte albe (papilele gustative ce devin proeminente);
• pe cerul gurii apar puncte mici, roșii, numite peteșii;
• amigdalele sunt umflate și roșii;
• gâtul este foarte roșu;
• ganglioni limfatici din zona frontală a gâtului sunt umflați.

Cum arată erupția din scarlatină

La una-două zile de la debutul simptomelor generale (uneori și mai târziu de atât), apare erupția cutanată specifică scarlatinei. Ea are câteva particularități:

• petele au culoarea roșie și sunt mici, de 1-2 milimetri;
• inițial, ele sunt plate, dar devin, treptat, proeminente. La pipăit, ele se simt aspre, ca o hârtie de șmirghel;
• erupția apare inițial pe torace și se răspândește apoi rapid pe alte zone, provocând mâncărimi;
• ea este foarte accentuată la axile, inghinal și la nivelul plicilor coatelor, unde apar zone de un roșu mai intens decât restul erupției;
• în multe cazuri, palmele, tălpile și fața nu sunt afectate de erupție;
• obrajii devin roșii;
• în jurul gurii apare o paloare;

Erupția cutanată dispare în aproximativ 7 zile. Pe măsură ce se estompează, pielea se descuamează, în special pe degetele de la mâini, picioare și pe zona inghinală. Această descuamare poate dura până la câteva săptămâni. 

Cum se pune diagnosticul

Există o multitudine de boli infecțioase care se manifestă prin febră, dureri în gât și erupție cutanată, așa încât este necesară testarea pentru a diagnostica scarlatina și a primi tratament adecvat. 

Se pot efectua două tipuri de teste pentru a depista infecția streptococică: test rapid pentru streptococ și exsudat faringian. Testarea rapidă permite administrarea imediată a tratamentului dacă se confirmă scarlatina, însă are dezavantajul că poate oferi rezultate fals negative. Exsudatul faringian durează mai mult, dar poate identifica infecții pe care testul rapid pentru streptococ le omite uneori. De aceea, dacă testul rapid este negativ, dar medicul suspectează totuși scarlatina, rezultatul ar trebui confirmat printr-un exsudat faringian.  

În cazul adulților, nu este necesar de obicei să se efectueze un exsudat faringian după un test rapid negativ pentru streptococ. Aceștia nu sunt expuși riscului de a dezvolta complicații în urma scarlatinei netratate.

Cum se tratează scarlatina

Fiind o infecție bacteriană, scarlatina se tratează cu antibiotice. Penicilina este antibioticul de primă intenție. În situația în care copilul este alergic la penicilină, se poate prescrie un alt antibiotic precum eritromicina, azitromicina sau claritromicina.

Antibioticele pot aduce o serie de beneficii:

• scurtează durata simptomelor;
• atenuează intensitatea simptomelor și îmbunătățesc starea generală;
• limitează transmiterea bolii;
• previn complicațiile grave.

Bolnavii pot reveni în colectivitate după cel puțin 12-24 de ore de la începerea tratamentului cu antibiotic și numai dacă febra a dispărut. 

Ce complicații poate da

Datorită dezvoltării antibioticelor, scarlatina provoacă rar complicații astăzi. În cele mai multe cazuri, ea este o boală ușoară, cu o evoluție autolimitantă. Pentru a preveni complicațiile, este important să se respecte durata completă a tratamentului cu antibiotic recomandată de medic, chiar dacă simptomele se atenuează sau dispar complet.

La pacienții care nu primesc antibiotice și la cei care nu respectă tratamentul, scarlatina poate duce la o serie de complicații, care apar imediat sau mai târziu.

Complicațiile precoce ale scarlatinei pot fi:

• otita medie;
• sinuzita;
• abcesul periamigdalian;
• flegmonul retrofaringian;
• pneumonia;
• meningita;
• abcesele cerebrale;
• osteomielita, o infecție a oaselor;
• septicemia.

Complicațiile tardive ale scarlatinei pot fi:

• febra reumatică (reumatism articular acut), boală care afectează inima, articulațiile, creierul și pielea;
• glomerulonefrita acută post-streptococică, o boală care afectează rinichii;
• artrita reactivă post-streptococică;
• vasculitele.

Instituirea precoce a tratamentului cu antibiotic poate preveni aceste complicaţii.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.