Pierderea memoriei nu este singurul simptom al demenței. Ea afectează multe alte funcții importante, cum ar fi gândirea, comunicarea, comportamentul sau personalitatea. Află cum să recunoști primele semne ale demenței la membrii familiei sau la prieteni și ce schimbări de comportament sunt un semnal de alarmă.
Demența nu se limitează la problemele de memorie, ca atunci când un vârstnic pune aceeași întrebare de mai multe ori sau uită unde și-a pus lucrurile. Pierderea memoriei este un simptom foarte comun și unul dintre primele semne ale demenței, dar persoanele afectate se confruntă cu multe alte provocări cognitive și de comportament.
Demența nu este o boală în sine, ci un grup de simptome cauzate de mai multe boli care afectează creierul. Boala Alzheimer este cel mai cunoscut și mai răspândit tip de demență, dar există alte mai bine de 100 de tipuri, potrivit Alzheimer’s Disease International. Mai frecvente sunt:
- demența vasculară;
- demența fronto-temporală;
- demența cu corpi Lewy;
- demența mixtă.
Simptomele demenței diferă în funcție de tipul specific și de stadiul bolii, dar, în general, ele includ:
- probleme de memorie;
- confuzie și dezorientare;
- dificultăți în gândire și raționament;
- probleme motorii și de coordonare;
- probleme de comunicare cauzate de dificultatea în exprimare și în găsirea cuvintelor potrivite;
- pierderea abilităților sociale;
- modificări ale personalității și ale comportamentului;
- dificultăți în desfășurarea activităților zilnice.
În ce ordine apar primele semne ale demenței
Când tulburările cognitive și comportamentale afectează independența funcțională a unei persoane, se consideră că aceasta are demență. Când tulburările cognitive și comportamentale nu afectează independența unei persoane, dar au totuși un impact negativ asupra relațiilor și performanței la locul de muncă, acestea sunt denumite afectare sau deficit cognitiv ușor și, respectiv, afectare comportamentală ușoară, a explicat într-un articol pentru publicația The Conversation Daniella Vellone, doctorand în științe medicale și imagistică la Universitatea din Calgary.
„Cele două probleme pot apărea împreună, dar într-o treime din cazurile în care oamenii dezvoltă demență Alzheimer, simptomele comportamentale apar înaintea declinului cognitiv”, spune specialistul.
Identificarea acestor schimbări comportamentale la persoanele din jur poate ajuta la intervenția terapeutică timpurie, înainte ca simptomele mai severe să apară. „În calitate de doctorand în domeniul științelor medicale, cercetarea mea se concentrează asupra problemelor de comportament care apar mai târziu în viață și care indică un risc crescut de demență”, detaliază Daniella Vellone.
Există cinci comportamente principale pe care le poți urmări la prieteni și membri ai familiei cu vârsta peste 50 de ani. Iată care sunt semnalele de alarmă:
1. Apatia
Apatia reprezintă o scădere a interesului, motivației și inițiativei. O persoană apatică își poate pierde interesul față de prieteni, familie și activități care le aduceau plăcere în trecut. De asemenea, „poate să-și piardă curiozitatea în legătură cu subiecte care în mod normal ar fi interesat-o, să-și piardă motivația de a-și îndeplini obligațiile obișnuite și să devină mai puțin spontană și activă”, detaliază Daniella Vellone.
O astfel de persoană ar putea părea lipsită de emoții și lasă impresia că nu-i mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său.
2. Primele semne ale demenței: tulburări afective
În stadiile incipiente ale demenței, persoanele afectate se pot confrunta cu tulburări de dispoziție sau anxietate. Acestea experimentează stări de tristețe sau instabilitate emoțională. De asemenea, pot deveni mai anxioase sau mai îngrijorate decât în trecut în legătură cu lucruri obișnuite, cum ar fi anumite evenimente sau vizitele.
„Nu mi-am imaginat că o serie de comportamente ciudate ale bunicii mele erau semnele timpuriu al unei probleme mult mai grave. Ea devenea imediat agitată dacă nu reușea să îndeplinească sarcini precum gătitul”, a povestit Daniella Vellone.
3. Lipsa de control al impulsurilor
Printre primele semne ale demenței se numără și tendința de a acționa rapid și necontrolat în unele situații, fără a anticipa consecințele. Lipsa de control al impulsurilor denotă o incapacitate de a amâna satisfacția.
Persoanele care au o tulburare de control al impulsurilor pot deveni agitate, agresive, irascibile, temperamentale, certărețe sau se pot frustra ușor. Ele pot deveni mai încăpățânate sau rigide, nu sunt dispuse să vadă alte perspective și insistă să facă lucrurile în felul lor.
„Uneori, ele pot dezvolta comportamente sexuale dezinhibate sau intruzive, pot avea comportamente repetitive sau compulsive, pot începe să participe la jocuri de noroc ori să fure din magazine sau să întâmpine dificultăți în controlul consumului de substanțe precum tutunul sau alcoolul”, detaliază specialistul.
4. Primele semne ale demenței: inadaptare socială
În stadiile incipiente ale demenței, persoana afectată întâmpină dificultăți în a respecta normele sociale în interacțiunile cu cei din jur. Inadaptarea socială se referă la pierderea abilității cognitive de a procesa informații sociale provenite de la alte persoane, cum ar fi emoțiile, de a atribui stări mentale altora și de a le răspunde corespunzător”, potrivit Cambridge University Press. Această problemă este adesea la originea schimbărilor de comportament care apar în bolile neurodegenerative cum sunt Alzheimer și altele.
O persoană care întâmpină probleme de adaptare socială nu știe ce să spună sau cum să se comporte în situații sociale. Ea poate:
- deveni mai puțin interesată de modul în care cuvintele sau acțiunile sale îi afectează pe ceilalți;
- discuta deschis despre probleme private;
- vorbi cu străinii ca și cum i-ar cunoaște;
- deveni nepoliticoasă;
- da dovadă de lipsă de empatie în relațiile cu cei din jur.
5. Percepții sau gânduri anormale
Primele semne ale demenței pot include și anumite convingeri false sau anormale despre persoane și situații. De exemplu, persoana afectată poate deveni suspicioasă în legătură cu intențiile altor persoane sau poate crede că alții plănuiesc să o rănească sau să le fure bunurile.
De asemenea, s-ar putea confrunta cu iluzii și halucinații. De exemplu, poate auzi voci, poate vedea lucruri care nu există sau poate vorbi cu persoane imaginare. În astfel de cazuri, ar trebui să fie excluse alte posibile cauze ale schimbărilor de comportament, cum ar fi:
- alte afecțiuni medicale, neurologice, psihiatrice sau de altă natură;
- infecțiile, în special cele care afectează sistemul nervos;
- consumul de droguri;
- administrarea unor medicamente care au astfel de efecte adverse;
- stresul.
Dacă aceste comportamente nu pot fi explicate altfel, o evaluare medicală poate confirma sau infirma suspiciunea unei demențe. Deși nu există medicamente care să vindece boala Alzheimer și alte demențe, sunt disponibile tratamente care încetinesc progresia simptomelor. Diagnosticul timpuriu permite intervenția terapeutică în stadiul incipient al bolii, ceea ce îmbunătățește calitatea vieții bolnavului pentru o perioadă de timp.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
