Stafilococul auriu poate cauza o varietate de infecții, de la infecții minore ale pielii și până infecții grave, precum pneumonia și sepsisul. Unele tulpini ale acestei bacterii sunt rezistente la antibiotice și pot fi periculoase. Află cum se manifestă și cum se tratează infecțiile cu stafilococ auriu.
Reclamă
Staphylococcus aureus sau stafilococul auriu este cel mai periculos dintre cele 31 de specii de stafilococi cunoscute până în prezent. Această bacterie poate fi găsită în mod obișnuit pe piele și în mucoasele nazale, fără a provoca simptome. Aproximativ 30% dintre adulții sănătoși poartă stafilococul auriu în nas (de obicei, temporar) și aproximativ 20% îl au pe piele. Procentele sunt mai mari în cazul persoanelor spitalizate.
Atunci când sistemul imunitar este slăbit sau când există o leziune a pielii, stafilococul auriu poate provoca infecții. Cel mai frecvent, el cauzează infecții cutanate, dar ajunge uneori în circulația sangvină și infectează organe la distanță, potrivit MSD Manual, o serie de manuale medicale de referință în domeniul sănătății.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Cum se transmit infecțiile cu stafilococ auriu
Bacteria se răspândește ușor de la o persoană la alta prin contact direct și prin obiecte contaminate (cum ar fi telefoanele, clanțele ușilor, telecomenzile, butoanele de lift sau echipamentele de sală). Mai rar, infecțiile cu stafilococ auriu se pot transmite și prin inhalarea de picături infectate răspândite prin strănut sau tuse.
Purtătorii bateriei nu au niciun simptom evident al infectării cu Staphylococcus aureus. Aceștia îl pot transfera de la nas către alte zone ale corpului prin intermediul mâinilor, ceea ce poate duce la infecții uneori. Persoanele spitalizate sau care lucrează într-un spital au un risc mai mare de a deveni purtători.
Reclamă
Tipuri de infecții cu stafilococ auriu
Stafilococul auriu poate afecta aproape orice organ și țesut al corpului, dar în special pielea, plămânii, valvele inimii și oasele. Severitatea infecțiilor pe care pe provoacă variază de la ușoare la potențial letale.
Cele mai comune infecții stafilococice sunt următoarele:
Infecții ale pielii
Cel mai adesea, această bacterie cauzează:
Reclamă
- abcese, care sunt colecții de puroi sub piele dureroase la atingere;
- furuncule, care sunt infecții ale foliculilor de păr. Acestea au aspectul unor umflături roșii și sunt dureroase;
- impetigo, o infecție superficială a pielii care produce leziuni roșii și ulcerații;
- foliculită, o inflamație a foliculilor de păr cu aspect de puncte roșii pe piele, umflate vizibil;
- celulită infecțioasă stafilococică, o infecție a țesuturilor moi care se manifestă prin înroșirea și umflarea zonei afectate, simptome însoțite de o senzație de căldură.
Infecții ale valvelor inimii
Staphylococcus aureus poate ajunge în fluxul sangvin prin leziuni ale pielii sau intervenții chirurgicale și poate afecta valvele inimii, provocând o infecție numită endocardită. Această afecțiune poate avea consecințe grave și necesită tratament medical de urgență.
Simptomele endocarditei pot include:
- febră persistentă;
- scădere în greutate;
- oboseală;
- dureri articulare și musculare;
- sângerări sub unghii;
- pete violacee sau roșii pe piele.
Endocardita infecțioasă afectează în special la persoanele cu factori de risc, cum ar fi cele cu afecțiuni cardiace preexistente, cele care au valve cardiace artificiale sau utilizatorii de droguri injectabile.
Infecții osoase
Staphylococcus aureus este una dintre bacteriile comune implicate în apariția unei infecții a oaselor numită osteomielită. Bacteria ajunge în os dintr-o infecție în fluxul sangvin sau dintr-o infecție a țesuturilor moi din apropiere, cum se întâmplă uneori la persoanele cu leziuni adânci sau cu răni deschise la nivelul picioarelor cauzate de diabet.
Osteomielita poate afecta oasele de la nivelul oricărui segment al corpului, dar este mai frecventă la nivelul oaselor lungi, cum ar fi femurul sau tibia. Simptomele bolii pot fi:
- durere intensă în zona afectată;
- umflarea zonei afectate;
- roșeață;
- dificultate la mișcarea articulațiilor sau extremităților.
Diagnosticul și tratamentul precoce al osteomielitei sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor grave, cum ar fi afectarea funcțională a osului sau răspândirea infecției în alte zone ale corpului.
Infecții cu stafilococ auriu: pneumonia
Staphylococcus aureus poate infecta și plămânii, provocând o inflamație a țesuturilor pulmonare. Pneumonia cauzată de Staphylococcus aureus apare mai frecvent la persoanele cu un sistem imunitar slăbit și la cele spitalizate și intubate în secțiile de terapie intensivă.
Simptomele specifice pneumoniei sunt:
- tuse;
- febră;
- dificultăți de respirație;
- durere toracică.
Pneumonia cauzată de stafilococul auriu poate evolua sever, motiv pentru care necesită o evaluare medicală imediată.
Toxiinfecții alimentare
Toxiinfecțiile alimentare cauzate de Staphylococcus aureus sunt cauzate de o toxină numită enterotoxină stafilococică pe care bacteria o produce atunci când se înmulțește în alimentul contaminat.
Simptomele intoxicației alimentare cu Staphylococcus aureus includ:
- greață;
- vărsături;
- dureri abdominale;
- diaree;
- deshidratare.
Aceste simptome se instalează rapid, de obicei în câteva ore de la consumul alimentului contaminat, și dispar relativ repede, uneori dup numai o jumătate de zi.
Sepsis și șoc septic
Uneori, stafilococul auriu pătrunde în fluxul sangvin și cauzează infecții severe, inclusiv sepsis. Sepsisul este o reacție inflamatorie generalizată care poate afecta întregul corp și poate afecta funcționarea normală a organelor.
Simptomele sepsisului includ:
- febră sau frisoane:
- tahicardie (bătăi rapide ale inimii);
- dificultăți de respirație;
- tensiune arterială scăzută;
- confuzie;
- o stare generală de slăbiciune sau oboseală extremă.
Sepsisul este o urgență medicală și necesită tratament imediat. Dacă nu este tratat prompt, poate progresa către șoc septic, o stare în care organele își încetează funcționarea, iar persoana afectată poate intra în comă și poate deceda.
Cum se tratează infecțiile cu stafilococ auriu
În general, infecțiile cu stafilococ auriu se tratează cu antibiotice. Dozele și tipul de antibiotic administrat depind de severitatea infecției, localizarea acesteia și de sensibilitatea specifică a bacteriei la anumite antibiotice. Antibioticele prescrise în mod uzual în tratamentul infecțiilor cu stafilococ auriu sunt oxacilina, cefalosporinele și vancomicina.
Mai multe tulpini de stafilococ auriu au dezvoltat rezistență la unul sau mai multe dintre antibioticele uzuale. De exemplu, majoritatea infecțiilor cu stafilococi nu mai pot fi tratate astăzi cu antibiotice din clasa penicilinelor.
Tulpinile rezistente la antibiotice ale acestei bacterii sunt numite tulpini meticilino-rezistente, prescurtat MRSA, din engleză. Creșterea numărului de astfel de tulpini rezistente a impus utilizarea de antibiotice administrate intravenos, cum ar fi vancomicina sau daptomicina, cu riscul unor efecte secundare mai accentuate.
Pentru a prescrie un tratament eficient împotriva stafilococului auriu, este necesară efectuarea unei antibiograme, care precizează tipul de antibiotic la care bacteria este sensibilă. Infecțiile cu stafilococi rezistenți la antibiotice sunt contractate frecvent din spitale sau centre de îngrijiri medicale.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
