Urina are o compoziție complexă și este un indicator foarte important al stării noastre de sănătate. La o persoană sănătoasă, ea conține peste 3.000 de substanțe, în proporții variabile. Află ce se elimină prin urină, dar și ce substanțe nu ar trebui să existe în compoziția ei.
Reclamă
Sistemul urinar este stația de epurare a organismului nostru care face posibilă menținerea echilibrului intern și eliminarea deșeurilor metabolice. Așa cum o stație de epurare colectează apa uzată din diverse surse, sistemul urinar preia deșeurile din sânge și le elimină din corp sub formă de urină.
Rinichii sunt cea mai importantă componentă a acestei stații de epurare, „motorul” care susține acest complex proces fiziologic. Ei filtrează sângele, reținând substanțele necesare și benefice și eliminând deșeurile și excesul de apă prin urină. Așa cum o stație de epurare trece apa uzată printr-o serie de procese pentru a obține o apă curată, la fel și rinichii reglează compoziția urinei pentru a menține echilibrul apei, electroliților și altor substanțe în corp.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Mai departe, urina formată în rinichi trece prin uretere către vezica urinară, unde este depozitată numai temporar. Procesul de eliminare a urinei din corp are loc prin uretră.
Un adult sănătos elimină circa 1,5-2 litri de urină pe zi, dar volumul este influențat într-o mare măsură de:
Reclamă
- cantitatea de lichide consumată;
- nivelul de activitate fizică;
- alimentație (cantitatea de sare și de proteine consumată);
- condițiile de mediu;
- unele boli, cum ar fi diabetul insipid, în care există o producție crescută de urină.
Ce se elimină prin urină
Urina umană este compusă în principal din apă, dar conține numeroase alte substanțe. Potrivit unui studiu citat de agenția americană de cercetare National Institutes of Health (NIH), ea are peste 3.000 de compuși chimici, în mare parte metaboliți și substanțe organice. Mulți dintre acești compuși sunt prezenți în urină în concentrații foarte mici și pot avea diverse origini, inclusiv din alimentație și din metabolismul propriu al organismului.
Iată care sunt principalele componente ale urinei atunci când organismul funcționează în parametri optimi:
Reclamă
- apă, în proporție de aproximativ 95%;
- uree (2%), care este un produs rezidual rezultat din metabolismul proteinelor;
- creatinină (0,1%), care este rezultatul descompunerii creatinei, o substanță prezentă în mușchi și utilizată în metabolismul energetic;
- acid uric (0,03%), un produs rezultat din metabolismul purinelor, care se găsesc în mod natural într-o varietate de alimente, cum ar fi carnea, fructele de mare și câteva legume;
- săruri minerale precum sodiul, potasiul, calciul, magneziu sub formă de cloruri, sulfați și fosfați;
- săruri de amoniu;
- proteine, enzime și hormoni în cantități foarte mici.
Culoarea, mirosul și pH-ul normal al urinei
Culoarea galbenă a urinei este dată de un pigment numit urobilină sau urocrom ce rezultă din procesul de degradare a bilirubinei. Bilirubina, la rândul său, este un produs rezultat din descompunerea hemoglobinei (o componentă a globulelor roșii) în ficat.
În funcție de aportul de lichide și de frecvența micțiunilor, urina unei persoane sănătoase are o culoare de la galben pai și până la galben auriu (culoarea mierii). Lichidele diluează pigmentul galben, în timp ce aportul redus concentrează urobilina și culoarea urinei devine mai închisă.
Urina are un miros specific, dar nu ar trebui să fie neplăcut, puternic și deranjant. Mirosul variază ușor în funcție de factori precum alimentația, hidratarea și starea generală de sănătate a unei persoane.
PH-ul urinei se situează în mod normal în jurul valorii de 6,2, cu variații între 5,5 și 7. Alimentația bogată în proteine și consumul de alcool scad pH-ul, în timp ce legumele și fructele contribuie la un pH mai alcalin.
Ce nu ar trebui să conțină urina
Compoziția urinei oferă informații despre starea de sănătate a organismului și despre obiceiurile unei persoane. Modificările în compoziția acesteia pot indica probleme de sănătate care necesită investigații suplimentare și un tratament adecvat. Potrivit National Kidney Foundation, organizație nonguvernamentală din Statele Unite, o urocultură poate depista diferite substanțe în urină:
- Globule roșii. Acestea pot fi semnul unor boli renale ce afectează nefronii (unitățile de filtrare ale rinichilor), permițând globulelor roșii din sânge (numite și eritrocite sau hematii) să ajungă în urină. Prezența sângelui în urină poate fi, de asemenea, un semn de probleme precum pietre la rinichi, infecții, cancer de vezică urinară sau o tulburare a sângelui, cum ar fi siclemia;
- Globule albe. Leucocitele sau globulele albe prezente în urină sunt semnul unei infecții sau inflamații în rinichi, vezica urinară, sau în altă zonă;
- Bacterii. La o persoană sănătoasă, urina normală este sterilă. Ea nu ar trebui să conțină bacterii atâta vreme cât nu există o infecție în organism;
- Cristale. Când sărurile minerale sunt prezente în concentrații mari în urină, ele se cristalizează, iar dacă devin suficient de mari, acestea pot forma pietre la rinichi. Acestea pot fi compuse din cristale de oxalat de calciu, acid uric, fosfat sau cistină.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
