Zgomotele pe care majoritatea oamenilor le ignoră ușor provoacă un disconfort foarte puternic persoanelor care suferă de misofonie. Acestea le declanșează anxietate, stres sau furie, astfel că misofonia le poate afecta viața de zi cu zi. Citește despre metodele prin care poate fi depășită această sensibilitate.
Reclamă
Deși poate părea doar o reacție exagerată sau un moft, misofonia este o tulburare reală, cu un impact foarte mare asupra celor afectați de ea. Ea poate avea efecte devastatoare asupra funcționării zilnice, relațiilor sociale și activităților curente.
Anumite zgomote pot fi atât de stresante pentru unele persoane, încât provoacă un răspuns similar atacurilor de panică. Această tulburare poate duce la izolare, deoarece persoanele afectate încearcă să evite sunetele declanșatoare.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce este misofonia
Misofonia nu este recunoscută oficial ca tulburare distinctă. Ea a fost puțin studiată și nu se știe cât de răspândită este. S-a observat că, de obicei, apare în jurul vârstei de 12 ani. Din păcate, multe persoane o subestimează, iar cei care o experimentează se pot simți neînțeleși.
Misofonia înseamnă o sensibilitate foarte puternică la sunete repetitive sau specifice, cum ar fi mestecatul, respirația zgomotoasă sau ticăitul unui ceas. Deși multe persoane găsesc aceste zgomote enervante, cele cu misofonie descriu o senzație intensă de dezgust, furie, panică sau stres care crește cât timp sunetul respectiv rămâne prezent, conform Oxford Health Specialist Psychological Intervention Centre. Zgomotele deranjante pot duce la:
Reclamă
- stare de spirit scăzută;
- anxietate;
- probleme de somn;
- dificultăți de concentrare;
- tensiuni în familie.
Adesea, persoanele cu misofonie se simt neajutorate și lipsite de control atunci când nu pot scăpa de zgomote. În cazurile mai severe, pot fi incapabile să muncească sau să meargă la școală, pot avea dificultăți în menținerea relațiilor, pot resimți un stres constant și pot avea chiar gânduri de suicid.
Misofonia declanșează și senzații fizice, care sunt asemănătoare unei reacții la stres, de luptă sau fugă. Acestea pot include:
- bătăi rapide ale inimi;
- respirație șuierătoare;
- tensiune;
- senzație de căldură.
Zgomotele care îi enervează pe cei cu misofonie
Sensibilitatea la zgomote diferă de la o persoană la alta. Ea este influențată de factori genetici, psihologici și de mediu. Unele persoane au un sistem nervos mai sensibil sau o sensibilitate mai mare la stimulii auditivi, ceea ce le face să perceapă sunetele mai intens.
Reclamă
Stresul, tulburările de anxietate și alte tulburări emoționale pot crește sensibilitatea la zgomote. De exemplu, dacă ești deja stresat, vei tolera mai greu sunetele deranjante din jurul tău. Totodată, expunerea frecventă la zgomote puternice sau repetitive în copilărie sau la locul de muncă îți poate influența reacția la sunete.
Fiecare persoană cu misofonie poate avea propriile sale „sunete declanșatoare” care provoacă disconfort foarte puternic. Unele reacționează la o gamă largă de zgomote, în timp ce altele pot fi afectate doar de un zgomot specific. Unele sunt mai afectate de zgomotele produse de cei apropiați, în timp ce altele reacționează mai puternic la cele făcute de străini.
Cu toate acestea, medicii au identificat tipare comune. Există trei categorii principale de zgomote care enervează persoanele cu misofonie:
- sunetele din timpul mestecatului;
- sunetele emise din nas și gât, cum ar fi respirația zgomotoasă, curățarea gâtului, tusea sau sforăitul;
- sunetele ambientale repetitive, cum ar fi tastatul la calculator sau foșnetul hârtiei.
Cum se tratează misofonia
Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit o metodă eficientă de a gestiona răspunsul emoțional la zgomotele care produc disconfort. Deși nu „vindecă” misofonia, ea poate fi utilă pentru cei care experimentează anxietate, stres intens și furie. Terapia învață persoana afectată să folosească tehnici de relaxare pentru a reduce aceste răspunsuri emoționale.
Totodată, în cadrul terapiei, persoanele cu misofonie pot învăța strategii practice pentru a gestiona situațiile dificile, cum ar fi redirecționarea atenției sau distragerea auditivă prin metode precum folosirea unor căști care emit zgomot alb.
Unele forme de terapie implică expunerea treptată la sunetele declanșatoare, într-un mediu controlat. Această metodă, cunoscută ca terapie prin expunere, ajută persoana cu misofonie să-și reducă, în timp, sensibilitatea la zgomote și reacțiile emoționale exagerate.
Metode de a trece peste sensibilitatea la zgomote
Misofonia este o afecțiune complexă, care necesită adesea ajutor de specialitate pentru a fi tratată. Cu toate acestea, poți încerca singur câteva strategii pentru a trece peste sensibilitatea la zgomote. Iată ce metode funcționează uneori:
- Folosirea unor căști cu funcție de anulare a zgomotului ambiental;
- Ascultarea de muzică, sunete ambientale sau zgomot alb;
- Practicarea unor tehnici de relaxare precum respirația profundă și mindfulness;
- Crearea unui ritual sau obicei calmant înainte sau după expunerea la zgomotele care provoacă stres, cum ar fi exercițiile de respirație, meditația, ascultarea unei melodii liniștitoare sau vizualizarea unui loc relaxant, în care te simți în siguranță;
- Evitarea locurilor foarte zgomotoase;
- Desensibilizarea prin expunerea graduală la zgomotele care provoacă anxietate.
Vedete care suferă de misofonie
Mai multe persoane publice au vorbit deschis despre sensibilitatea neobișnuit de puternică la zgomote și modul în care le-a afectat viața. Printre vedetele care au recunoscut că suferă de misofonie se numără:
- Kelly Osbourne. „Ani de zile, sunetul unora care mestecă, mănâncă zgomotos sau sorb m-a făcut să mă simt foarte anxioasă și tensionată. Oamenii îmi spuneau că sunt nebună, dar acum am fost diagnosticată cu o afecțiune și este o fobie medicală reală, numită misofonie”, a declarat vedeta;
- Melissa Gilbert. Actrița din Căsuța din prerie a declarat că se confrunta în secret cu această tulburare în timp ce filma pentru îndrăgitul serial TV american, conform revistei People;
- Sadie Applegate. „Misofonia mea este îngrozitoare. O urăsc atât de mult, este una dintre cele mai mari lupte ale vieții mele”, a declarat fiica actriței Christina Applegate.
Un caz notabil de misofonie este cel al scriitorului Franz Kafka. Din cauza sensibilității la zgomote, Kafka prefera să scrie noaptea, în liniște deplină. Misofonia era o provocare și pentru romancierul francez Marcel Proust, care și-a căptușit pereții dormitorului cu plută pentru a reduce zgomotul. Ulterior, a dezvoltat o alergie la plută.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
