Frică, neliniște, panică - cu toții trăim ocazional asemenea stări, dar, pentru cei mai mulți dintre noi, ele vin și pleacă. O persoană care suferă de anxietate se luptă săptămâni, luni sau ani cu aceste stări. Află în continuare cum se simte anxietatea și ce avem de făcut pentru a scăpa de ea.
Reclamă
Tuturor ni se întâmplă să ne stresăm o zi-două cu o problemă legată de serviciu sau să fim îngrijorați până primim rezultatele unor analize medicale. Sunt stări firești, reacții normale la stres pe care le experimentăm cu toții periodic. Adeseori, ele sunt chiar benefice pentru noi, fiindcă ne pun în alertă, ne sporesc atenția și ne îmbunătățesc performanțele.
Anxietatea este cea mai întâlnită tulburare mintală
Pentru unii dintre noi – nu tocmai puțini, după cum arată statisticile -, frica și neliniștea escaladează și depășesc limitele raționalului. Ele devin excesive și ajung uneori să afecteze toate aspectele vieții.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Când avem o stare constantă de îngrijorare, de tensiune și frică, iar intensitatea acestor emoții devine foarte pronunțată, vorbim despre ceea ce poartă numele de anxietate sau tulburare anxioasă. Este cea mai întâlnită tulburare mintală și afectează până la 30% dintre adulți la un moment dat în viață, potrivit specialiștilor American Psychiatric Association.
Care sunt simptomele de anxietate
Organismul reacționează la starea excesivă de tensiune și de frică prin manifestări precum:
Reclamă
- Transpirații;
- Palpitații;
- Hiperventilație (respirații rapide);
- Stare de slăbiciune;
- Tremurat și/sau furnicături;
- Tulburări digestive – constipație sau diaree, greață, vărsături;
- Tulburări de somn;
- Probleme de atenție și concentrare;
- Lipsă de energie;
- Insomnii.
Tipuri de anxietate
Stările anxioase au manifestări foarte diferite de la o persoană la alta, lucru influențat și de tipul de anxietate de care suferă. Tulburarea anxioasă poate fi trăită sub mai multe forme. Iată care sunt cele mai întâlnite dintre ele:
Anxietatea generalizată
Este tipul de anxietate la care ne referim cel mai des atunci când vorbim despre această îngrijorare exagerată. O persoană care suferă de anxietate generalizată poate fi considerată și, adesea, se descrie ea însăși drept o persoană mai îngrijărată din fire. În traducere, aceasta înseamnă că își face constant griji cu privire la toate aspectele vieții: personal, profesional, financiar și social.
Sentimentul de nesiguranță este prezent constant la aceste persoane și este legat de un potențial pericol, dar fără a fi unul real și nici măcar important. Îngrijorarea care descrie anxietatea poate fi trăită și în legătură cu activități banalze, precum treburile casei sau reparația mașinii.
Reclamă
Tensiunea permanentă în care trăiesc aceste persoane este însoțită adesea și de simptome fizice: oboseală constantă, insomnii, tensiunea musculară și dificultăți de concentrare.
Tulburarea de panică
Acest tip de anxietate se manifestă prin atacuri repetate de panică, ce reprezintă o combinație copleșitoare de simptome fizice și psihice. Persoanele care experimentează atacuri de panică au senzația de moarte iminentă, în lipsa unui pericol real.
Atacurile de panică durează câteva minute și pot fi declanșate de același factor sau pot avea cauze diferite. Ele au câteva manifestări distincte de ale anxietății generalizate:
- Durerea în piept;
- Senzația de sufocare;
- Senzația de detașare;
- Senzația de pierdere a controlului;
- Durerea abdominală și/sau greața.
Pentru că sunt trăite cu o intensitate foarte mare, aceste simptome sunt puse de cei care le experimentează pe seama unui infarct sau a altor boli cu potențial fatal.
Fobiile
Frica excesivă îndreptată asupra unei activități, ființe sau obiect face parte și ea din categoria tulburărilor anxioase. Frica de a vorbi în public (denumită glosofobie), frica de apă, de zborul cu avionul sau de diferite insecte cele mai întâlnite fobii.
Persoanele care suferă de fobii sunt conștiente că teama lor este excesivă și nejustificată, obiectul fricii lor fiind inofensiv, de cele mai multe ori. Cu toate acestea, ele nu reușesc să o depășească fără ajutor.
Agorafobia
Așa cum îi spune și numele – „agora” înseamnă piață, iar „phobos” – frică -, agorafobia descrie teama de spații aglomerate ori deschise. O persoană care suferă de această tulburare trăiește o frică excesivă în două sau mai multe dintre aceste situații:
- Când folosește transportul în comun;
- Când se află într-un spațiu deschis;
- Când se află într-un spațiu prea mic;
- Când stă la o coadă sau într-o mulțime de oameni;
- Când iese din casă fără a fi însoțit.
Vorbim despre agorafobie doar atunci când aceste situații sunt excesiv de supărătoare, afectează activitățile zilnice și persoana afectată nu mai poate ieși singură din casă. Ea ajunge să trăiască izolate, fiindcă agorafobia îi afectează relațiile cu persoanele din jur, precum și activitatea profesională.
Anxietatea socială
Persoanele care suferă de acest tip de anxietate trăiesc cu teama de a nu fi judecate, umilite, desconsiderate sau respinse de către alți oameni. În consecință, ele vor evita pe cât posibil interacțiunile sociale, iar atunci când nu le pot evita, resimt un nivel ridicat de anxietate.
Situațiile cele mai întâlnite în care se manifestă anxietatea socială sunt vorbitul în public, mâncatul în public sau contactul cu oameni necunoscuți.
Anxietatea de separare
Auzim frecvent despre acest tip de anxietate în legătură cu copiii, însă ea poate afecta și adulții. Persoanele afectate de anxietatea de separare trăiesc cu o teamă constantă și copleșitoare de a nu-i pierde pe cei dragi.
Tulburarea poate fi atât de severă, încât cel afectat de ea să refuze să iasă din casă sau să doarmă fără persoana/ele de care este apropiat. Adesea, anxietatea de separare își are originea în anii copilăriei și persistă la varste adulte.
Tulburarea de stres posttraumatic
Acest tip de anxietate se declanșează în urma unui eveniment traumatic, precum:
- Abuzurile de orice fel;
- Experiența unui război;
- Accidentele;
- Dezastrele naturale.
Sindromul de stres posttraumatic are multe dintre manifestările anxietății generalizate, precum și simptome de depresie severă. De altfel, el este adesea confundat cu cele două tulburări mintale. Pe lângă simptomele enunțate anterior, sindromul de stres posttraumatic se poate manifesta și prin:
- Hipervigilență – senzația constantă de a rămâne în alertă;
- Toleranță redusă la zgomote și/sau lumini apărute brusc;
- Coșmaruri legate de evenimentul trăit;
- Incapacitatea de a-și aminti detalii cu privire la trauma trăită;
- Agresivitate și accese de furie nejustificate.
Ce cauzează anxietatea
La apariția anxietății de orice fel contribuie în primul rând factori psihici, cel mai adesea, evenimentele traumatizante trăite de persoana în cauză. Cu toții trecem prin astfel de evenimente, însă doar o parte ajung să dezvolte o tulburare de anxietate, iar acest lucru ar fi consecința unei predispoziții genetice, susțin specialiștii American Psychiatric Association. Riscul unei persoane de a dezvolta anxietate este mai mare atunci când această tulburare există în familie.
În unele cazuri, anxietatea apare pe fondul unor afecțiuni fizice care îi provoacă îngrijorare celui afectat cu privire la tratamentul și la șansele sale de recuperare. O astfel de boală care provoacă frecvent anxietatea este cancerul.
Anxietate a poate să apară, de asemenea, ca efect secundar al unor medicamente sau ca o consecință a consumului de alcool și droguri.
Cum se tratează anxietatea
În lipsa unei intervenții terapeutice, anxietatea se agravează în timp și ajunge să ne afecteze sănătatea fizică, precum și relațiile sociale. Tratamentele sunt mult mai eficiente în stadiile incipiente ale tulburării, însă conștientizarea problemei nu este întotdeauna ușoară.
Multe persoane care suferă de anxietate nu cer ajutor fiindcă nu realizează că suferă de o tulburare pentru care există tratamente eficiente.
Anxietatea înseamnă mai mult decât o zi proastă în care ai avut multe motive de îngrijorare. Ar trebui să ceri ajutor atunci când temerile pe care le ai ajung să-ți afecteze viața de zi cu zi și relațiile cu cei din jur, când te simți depresiv, când recurgi la alcool sau droguri pentru a face față mai ușor emoțiilor tale și, neapărat, atunci când ai gânduri suicidare.
Fiecare tip de anxietate are trăsături unice, dar cele mai multe dintre ele răspund bine la două tipuri de tratamente: psihoterapie și medicamente anxiolitice. În funcție de severitatea anxietății, se poate recomanda numai psihoterapie, iar dacă ea nu este suficientă, se asociază cu tratament medicamentos. În ședințele de psihoterapie, sunt identificate sursa fricilor și soluțiile prin care pot fi gestionate.
Specialistul care diagnostichează și stabilește gravitatea anxietății este psihiatrul. Tot acesta poate prescrie medicamente anxiolitice atunci când severitatea simptomelor este crescută.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
