Ce este herpangina, boala dureroasă care afectează copiii: cauze, simptome și tratament

Herpangina afectează în special copiii cu vârste până în 10 ani, dar poate apărea și la bebeluși sau adolescenți. În general, ea se răspândește în colectivitățile de copii. Pentru că este foarte contagioasă, herpangina provoacă deseori epidemii în creșe, grădinițe și școli.

Deși rar, această boală virală poate să afecteze și adulții. Probabilitatea este mai mică fiindcă o mare parte dintre adulți au trecut prin boală în copilărie și dobândesc imunitate naturală împotriva ei. Cei care nu sunt imuni se infectează de obicei de la copii, care aduc virusul din colectivități. 

Ce simptome are herpangina

Herpangina devine simptomatică la 2-5 zile de la expunerea la virus. Manifestările ei diferă în funcție de virusul care a declanșat-o, dar și de răspunsul imunitar al copilului. 

Simptomele care apar cel mai frecvent sunt:

• erupții albicioase sub forma unor vezicule și ulcerații în gât, pe amigdale, pe cerul gurii, pe omușor și/sau pe limbă;
• febră, de obicei crescută;
• gât inflamat („roșu în gât”) și foarte dureros;
• dificultăți la înghițire;
• salivație în exces, mai ales la copiii mici;
• pierderea apetitului;
• nervozitate.

Boala infecțioasă debutează brusc, cu febră mare, care panichează adesea părinții. Ea durează între 3 și 6 zile, iar la unii copii, poate cauza convulsii febrile. 

În funcție de virusul care a cauzat-o, herpangina poate provoca și vomă, slăbiciune musculară sau dificultăți de respirație. 

Ce cauzează herpangina

Această boală virală este cauzată de virusuri din familia enterovirusurilor, cel mai adesea de virusurile Coxsackie din grupul A, dar și din grupul B, de enterovirusul 71 şi de echovirus, potrivit medicilor de la Cleveland Clinic, din SUA. Toate sunt extrem de contagioase și se transmit prin:

• Inhalarea particulelor respiratorii răspândite în aer de persoanele infectate prin tuse, strănut, țipat sau cântat;
• Contactul direct cu fluide corporale (salivă sau mucus) sau cu materii fecale.

Grupul de virusuri care provoacă herpangina supraviețuiesc o perioadă lungă de timp pe suprafețele și obiectele contaminate cu picături de salivă sau materii fecale. Contagiozitatea crescută a herpanginei este dată și de faptul că bolnavii pot transmite virusurile chiar din perioada de incubație, care durează 3-5 zile, în absența simptomelor. Ulterior, persoana infectată rămâne contagioasă timp de două săptămâni, chiar și după dispariția semnelor de boală. 

Herpangina seamănă cu o altă infecție virală frecventă la copii, numită boala mână-gură-picior. Ambele boli sunt cauzate de enterovirusuri și se manifestă prin apariția de vezicule dureroase în cavitatea bucală. Diferența este că boala mână-gură-picior provoacă erupții și pe tălpi, respectiv palme – de aici și denumirea afecțiunii. 

Ce complicații poate da

Cea mai frecventă complicație a acestei boli infecțioase este deshidratarea. Ea apare din cauza febrei ridicate, dar și a dificultăților la înghițire. Din cauza durerii puternice din gât, copiii refuză alimentele și lichidele, riscul deshidratării fiind destul de mare. 

Poți identifica deshidratarea la copil după următoarele simptome:

• absența scutecelor ude pentru 6 ore în cazul bebelușilor;
• lipsa micțiunilor timp de 8 ore la copiii mai mari;
• gură uscată;
• lacrimi puține sau absente când plânge;
• puls rapid;
• nervozitate.

Deshidratarea severă este semnalată de:

• somnolență excesivă;
• atenție redusă;
• piele uscată și ridată, în special pe abdomen, mâni și picioare;
• respirație rapidă;
• puls modificat (rapid sau slab).

Dacă deshidratarea ușoară poate fi tratată acasă cu lichide și săruri de rehidratare, cea severă impune prezentarea de urgență la spital.

Cine este mai vulnerabil la complicații

Herpangina este rareori fatală. Cu toate acestea, ea poate evolua sever la câteva categorii de persoane. Cele mai mari riscuri le au bebelușii, care pot suferi complicații grave: insuficiență hepatică, inflamație cerebrală, meningită (inflamație a membranelor care protejează creierul și măduva spinării). 

Deshidratarea este cea mai întâlnită complicație și în rândul adulților. În general, herpangina evoluează la ei la fel ca în cazul celor mici. Complicațiile sunt rare, cu o excepție: în sarcină. Gravidele au un risc crescut de complicații dacă se infectează pe parcursul sarcinii. Există riscul de naștere prematură sau de a naște un bebeluș cu greutate mai mică decât vârsta gestațională. 

Cum se tratează herpangina

Nu sunt disponibile medicamente antivirale pentru tratamentul acestei boli infecțioase, iar antibioticele sunt ineficiente, fiindcă vorbim despre o infecție virală. Ea se remite de la sine în 7-10 zile de la debut. Veziculele dureroase din gât dispar în aproximativ 7 zile de la apariție.

Tratamentul herpanginei este simptomatic și suportiv, ca în majoritatea infecțiilor virale. Scăderea febrei și controlul durerii care creează disconfort celor mici se realizează cu medicamente antiinflamatoare, antitermice și analgezice. Se prescriu ibuprofen, paracetamol și anestezice locale, cum este lidocaina. 

Pentru calmarea durerii și disconfortului cauzate de ulcerații, se poate recurge la spălături orale cu diferite substanțe, în doze recomandate de medic în funcție de vârsta bolnavului și de toleranța la medicamente.

Ce alimente și băuturi oferim copiilor până la vindecare

Hidratarea și asigurarea necesarului zilnic de nutrienți ajută vindecarea, însă ele pot fi dificile din pricina refuzului de lichide și mâncare. Deshidratarea poate impune spitalizarea pentru administrarea de lichide pe cale intravenoasă. Pentru a nu ajunge într-o astfel de situație, putem încerca următoarele:

• Lichide și alimente reci care calmează neplăcutele dureri în gât. Pot fi oferite copiilor lapte rece sau înghețată;
• Alimente cu o textură moale, eventual preparate la blender pentru a fi acceptate mai ușor până la vindecare;
• Sunt contraindicate alimentele și lichidele care accentuează inflamația gâtului, precum băuturile fierbinți și mâncărurile acide, sărate ori condimentate. 

Cum poate fi prevenită herpangina

Această boală infecțioasă nu poate fi prevenită prin vaccinare, fiindcă nu există un vaccin care să imunizeze copiii împotriva virusurilor Coxsackie. În schimb, putem evita contaminarea prin evitarea persoanelor infectate și prin măsuri de igienă:

• Spălarea frecventă și riguroasă a mâinilor, mai ales după utilizarea toaletei și înainte de masă;
• Curățarea și dezinfectarea suprafețelor și obiectelor atinse frecvent;
• Limitarea contactului bebelușilor cu persoane din exterior suspecte de a fi infectate cu virusuri Coxsackie. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.