Fibroamele uterine afectează un număr mare de femei, însă majoritatea nu necesită tratament chirurgical. Severitatea simptomelor și impactul asupra fertilității sunt criteriile în funcție de care se decide când trebuie operat fibromul uterin. Află care sunt simptomele alarmante și opțiunile de tratament.
Fibroamele apar cel mai adesea în intervalul de vârstă 30-50 de ani. De cele mai multe ori, ele sunt descoperite întâmplător la controalele ginecologice periodice. Deși se întâlnesc frecvent, doar o mică parte dintre femeile afectate au nevoie de tratament.
Fibroamele uterine sunt o problemă ginecologică foarte comună. Statisticile arată că afectează 20-30% dintre femei, iar tendința globală indică o creștere a incidenței.
În majoritatea cazurilor, fibroamele nu produc simptome. De aceea, se crede că numărul real al femeilor afectate este mult mai mare. Se estimează că până la 77% dintre femei vor dezvolta astfel de formațiuni la un moment dat pe parcursul perioadei reproductive, potrivit Johns Hopkins Medicine.
Ce este un fibrom uterin și de ce apare
Fibroamele uterine sunt tumori benigne formate din celule musculare netede și țesut conjunctiv fibros. Ele se pot dezvolta singure sau în grupuri și variază în dimensiune de la mărimea unui bob de orez până la cea a unui pepene. În peste 99% din cazuri, fibroamele nu sunt maligne și nu cresc riscul de cancer uterin.
În funcție de zona în care se dezvoltă, fibroamele pot fi:
- Intramurale. Se dezvoltă în peretele muscular al uterului și sunt cele mai comune fibroame. Pot afecta forma și dimensiunea uterului;
- Subseroase. Apar pe suprafața exterioară a uterului și pot crește spre cavitatea abdominală, aplicând uneori presiune asupra organelor învecinate;
- Submucoase. Se dezvoltă în interiorul cavității uterine, sub mucoasa uterină;
- Pediculate. Se atașează de uter printr-o formațiune numită pedicul, care este un țesut ca un cordon subțire. Acestea pot răsuci sau se pot mișca în cavitatea uterină.
Fiecare dintre aceste tipuri de fibrom uterin poate provoca simptome diferite, în funcție de localizare și dimensiune.
Cauzele exacte ale acestor tumori benigne nu sunt pe deplin înțelese, dar istoricul familial are un rol în dezvoltarea lor. Hormonii estrogen și progesteron stimulează creșterea lor, acesta fiind motivul pentru care apar în perioada reproductivă a femeilor. După menopauză, când nivelurile de estrogen și progesteron scad seminficativ, fibroamele tind să se micșoreze sau să rămână la aceleași dimensiuni.
Pe lângă predispoziția genetică, alți factori de risc în apariția fibroamelor sunt:
- obezitatea;
- alimentația bogată în carne roșie;
- hipertensiunea arterială.
Când trebuie operat fibromul uterin
Eliminarea fibroamelor uterine este necesară atunci când simptomele pe care le provoacă devin severe și/sau dacă afectează fertilitatea femeii.
Simptomele fibroamelor includ:
- menstruații abundente și/sau prelungite;
- sângerări între menstruații;
- disconfort abdominal și/sau senzație de plenitudine;
- durere pelviană;
- durere în timpul contactelor sexuale;
- durere în partea inferioară a spatelui;
- simptome urinare, cum ar fi urinarea frecventă sau dificultăți în golirea vezicii;
- simptome intestinale, cum ar fi constipația sau efort excesiv la defecație.
Medicul decide când trebuie operat fibromul uterin în funcție de severitatea acestor simptome și de impactul lor asupra calității vieții femeii. Deși rar, sunt situații în care fibromul impune tratament de urgență. Îndepărtarea acestuia este necesară dacă provoacă dureri abdominale ascuțite și bruște care nu cedează la medicamente sau sângerări vaginale severe, cu semne de anemie.
Cele mai multe femei cu fibroame rămân însărcinate și duc sarcina la termen fără probleme. Cu toate acestea, fibroamele care se dezvoltă în interiorul cavității uterine (submucoase), precum și cele mari, care schimbă forma cavității uterine, pot împiedica implantarea embrionilor. Pierderea repetată de sarcini este încă o indicație pentru tratamentul chirurgical.
Fibroamele de mari dimensiuni cresc riscul de complicații în timpul sarcinii, precum avortul spontan, nașterea prematură, restricția de creștere intrauterină, greutatea mică la naștere, placenta praevia sau hemoragia postpartum.
Operația laparoscopică și clasică
Pentru femeile care doresc să-și păstreze fertilitatea, miomectomia este o abordare chirurgicală conservatoare. Această intervenție permite îndepărtarea fibroamelor cu menținerea integrității uterului. Deși miomectomia poate reduce eficient simptomele, există riscul dezvoltării de noi fibroame ulterior.
Procedura se poate realiza prin trei metode:
- Operație deschisă. Miomectomia se efectuează printr-o incizie abdominală și implică anumite riscuri, cum ar fi sângerarea sau formarea de țesut cicatricial la locul inciziei. Recuperarea este mai îndelungată după intervenția clasică;
- Operație laparoscopică. Această metodă minim invazivă se realizează prin incizii mici în abdomen prin care sunt introduse instrumentele chirurgicale speciale. Pentru a vizualiza interiorul abdomenului, se utilizează un tub cu cameră și lumină numit laparoscop. Disconfortul după operație este mai redus, riscurile de complicații sunt mai mici, iar recuperarea, mai rapidă:
- Operație robotică. Spre deosebire de intervenția laparoscopică, unde chirurgul efectuează procedura manual, operația robotică implică utilizarea unui sistem robotic (cum ar fi sistemul Da Vinci) cu care chirurgul controlează instrumentele chirurgicale de la o consolă. Brațele robotice oferă o precizie foarte mare. Această procedură este ideală pentru cazurile complexe sau zonele greu accesibile;
- Histeroscopie. Această intervenție se realizează fără incizii externe. Medicul introduce prin vagin și colul uterin un tub subțire dotat cu un sistem optic numit histeroscop, care permite vizualizarea cavității uterine. Prin histeroscop, se introduc instrumente chirurgicale care permit îndepărtarea fibroamelor.
Când este indicată histeroscopia
Îndepărtarea fibroamelor împreună cu uterul, intervenție numită histeroscopie, reprezintă o soluție definitivă de tratament, care elimină riscul de recidive. Cu toate acestea, ea este o intervenție chirurgicală majoră și se recomandă numai în situații bine justificate, cum ar fi atunci când:
- simptomele sunt severe și nu răspund la alte tratamente;
- fibroamele produc complicații;
- există suspiciunea că fibroamele pot fi canceroase;
- fibroamele sunt însoțite de alte probleme, cum ar fi adenomioza sau prolapsul uterin.
Alegerea celei mai potrivite abordări depinde de mărimea și localizarea fibromului. Medicul stabilește când trebuie operat fibromul uterin și care este intervenția cea mai potrivită pentru fiecare caz în parte, în urma unei evaluări.
Fibroamele mari sau multiple pot impune miomectomia clasică sau histeroscopia, în timp ce fibroamele mai mici pot fi tratate prin tehnici minim invazive precum laparoscopia. Fibroamele situate în locuri dificile pot necesita operație deschisă.
Ce este embolizarea unui fibrom uterin
Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă care se realizează cu anestezie locală, nu implică incizii și permite păstrarea uterului intact. Un cateter subțire se introduce printr-o mică incizie în artera femurală sau radială și este condus prin vasele de sânge până la arterele uterine care alimentează fibroamele. La acest nivel, sunt injectate particule mici numite agenți embolizanți, care blochează fluxul de sânge către fibroame.
După embolizare, fibroamele nu mai primesc oxigen și nutrienți, astfel că se reduce în dimensiuni. De obicei, ele se micșorează cu până la 50% în primele 6 luni de la intervenție. Procedura are avantajul unei recuperări rapide. Majoritatea femeilor își reiau activitățile normale într-un interval de câteva zile și până la o săptămână.
Embolizarea se recomandă ca tratament al fibroamelor uterine multiple. Agenții embolizanți acționează asupra tuturor fibroamelor existente la nivelul uterului. Această procedură poate fi o alternativă sigură și eficientă la intervențiile chirurgicale, însă decizia de a recurge la ea trebuie luată împreună cu medicul.
Ce este ablația prin radiofrecvență
O altă opțiune modernă și minim invazivă pentru tratarea fibroamelor uterine este ablația prin radiofrecvență. Aceasta poate fi realizată prin mici incizii în zona abdomenului, dar și prin vagin sau prin colul uterin (fără incizii), potrivit Mayo Clinic.
Sub ghidaj imagistic, se introduce un dispozitiv care generează căldură prin energie de radiofrecvență. Prin încălzirea țesutului, fibroamele uterine și vasele de sânge care le alimentează se micșorează. Acest proces continuă pe o perioadă de 3-12 luni de la procedură.
Ablația prin radiofrecvență permite o recuperare rapidă, reducerea simptomelor și păstrarea integrității uterului.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
