Persoanele care intră mai târziu în faza de somn REM pot avea un risc mai ridicat de demență. Ce se întâmplă dacă durează mai mult până începi să visezi

Cercetătorii au supravegheat 128 de persoane cu o vârstă medie de 70 de ani de la unitatea de neurologie din China-Japan Friendship Hospital din Beijing. Jumătate dintre aceștia sufereau de boala Alzheimer. Aproximativ o treime dintre participanți aveau o afectare cognitivă ușoară, care este un precursor des întâlnit al bolii Alzheimer.

Persoanele care intră mai târziu în faza de somn REM pot avea un risc mai ridicat de demență

În cadrul desfășurării studiului, participanții au dormit pe parcursul nopții în clinică. Astfel, cercetătorii au putut să le măsoare activitatea undelor cerebrale, mișcarea ochilor, ritmul cardiac și respirația. Aceștia i-au împărțit în două categorii: somn REM (“Rapid Eye Movement”, în traducere din limba engleză ,,mișcare rapidă a ochilor”) timpuriu și somn REM întârziat, potrivit New York Post.

În medie, grupul timpuriu a ajuns în faza de somn REM la mai puțin de 98 de minute după adormire. Grupul întârziat a ajuns în faza de somn REM la mai mult de 193 de minute după adormire.

„Cercetările viitoare ar trebui să studieze efectele anumitor medicamente care influențează tiparele de somn, deoarece acestea pot modifica progresia bolii.” a explicat Yue Leng, autor al studiului și profesor la University of California din San Francisco.

Somnul profund este etapa de somn cu rol de regenerare. Pe parcursul său, organismul și celulele sale se vindecă și creierul elimină toxinele. Somnul REM începe după prima jumătatea a somnului profund. 

Întârzierea somnului REM poate interfera cu procesul de învățare și memorie

Întârzierea somnului REM poate fi un indicator precoce al bolii Alzheimer, conform NeuroscienceNews. Rezultatele au sugerat că persoanele cu boala Alzheimer au prezentat mai multe șanse de a avea un somn REM întârziat. În plus, au avut o tendință de a se confrunta cu niveluri mai ridicate ale celor două proteine ​​toxice, denumite amiloid și tau, care se găsesc la persoanele cu această afecțiune.

Studiul a fost publicat în Alzheimer’s and Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association. Rezultatele sale sugerează că persoanele cu un somn REM întârziat pot avea cu 16% mai mult amiloid și 29% mai mult tau decât cele cu somn REM timpuriu. Mai mult, au prezentat cu 39% mai puțin factor neurotrofic derivat din creier (BDNF), un tip de proteină sănătoasă. Aceasta se reduce când simptomele bolii Alzheimer încep să se dezvolte.

„Întârzierea somnului REM perturbă capacitatea creierului de a consolida amintirile, interferând cu procesul care contribuie la învățare și memorie. Dacă este insuficientă sau întârziată, poate crește cortizolul, hormonul stresului. Acest lucru poate afecta hipocampul din creier, o structură critică pentru consolidarea memoriei.” a mai adăugat Y. Leng.

Potrivit rezultatelor studiului, având în vedere că aceste modificări patologice preced de obicei simptomele clinice cu cel puțin un deceniu înainte, descoperirile pot oferi noi perspective cu privire la implicarea pe care o poate avea somnul REM în depistarea și intervenția precoce.