Bulimia nervoasă sau hiperfagia, cum mai este numită medical bulimia, reprezintă o tulburare alimentară gravă, cu urmări foarte periculoase pentru sănătate. Ea afectează îndeosebi adolescentele, iar tratamentul este complex, de lungă durată și necesită implicare din partea familiei.
Mâncatul compulsiv și încercările nesănătoase de a scăpa de caloriile în exces sunt cele două comportamente care definesc bulimia. Persoanele afectate de ea consumă o cantitate foarte mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp și recurg apoi la diverse metode pentru a preveni luarea în greutate: își induc vărsături, apelează frecvent la clisme sau își administrează laxative, diuretice ori suplimente alimentare de slăbit.
Persoanele bulimice pot recurge și la alte metode de a scăpa de caloriile în exces: practică exerciții fizice intense, se abțin de la mâncare o perioadă (post intermitent sau fasting) sau apelează la diete restrictive.
De ce este considerată bulimia o afecțiune psihică
Bulimia nervoasă sau hiperfagia este considerată o tulburare psihică și încadrată ca atare în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5), creat de Asociația Americană de Psihiatrie, un instrument utilizat de medicii psihiatri din întreaga lume.
Bulimia face parte din categoria tulburărilor alimentare, dar nu este legată doar de alimentație. Ea implică și o percepție deformată asupra propriei persoane, explică medicii Mayo Clinic.
Persoanele bulimice manifestă o preocupare exagerată pentru greutatea corporală și siluetă. Ele se raportează la un ideal fizic utopic, iar dacă nu se încadrează în acest ideal, se critică aspru pentru defecte reale sau imaginare. O persoană bulimică are o percepție foarte critică asupra propriului aspect.
Ce simptome are tulburarea alimentară
Bulimia poate afecta pe oricine, la orice vârstă, dar apare mai frecvent în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. Această tulburare alimentară se poate manifesta prin:
- Preocupare pentru greutate și siluetă;
- Teamă permanentă, excesivă de îngrășare;
- Episoade de alimentație compulsivă, caracterizată prin consumul unei cantități mari de mâncare într-un timp scurt;
- Senzația de pierdere a controlului asupra propriului comportament – persoana afectată nu se poate opri din mâncat sau nu poate controla ce mănâncă;
- Provocarea vărsăturilor după episodul de alimentație compulsivă;
- Practicarea de exerciții fizice prea intense pentru a scăpa de caloriile în exces;
- Administrarea de laxative, diuretice sau clisme;
- Restricții alimentare variate, de la refuzul de a mânca orice pentru o perioadă și până la diete stricte;
- Administrarea de suplimente alimentare de slăbit în exces.
Bulimia poate avea diferite grade de severitate, determinate de frecvența cu care se recurge la aceste metode. Se poate vorbi despre bulimie atunci când o persoană recurge la ele o dată pe săptămână într-un interval de cel puțin 3 luni.
Ce cauzează bulimia
Fetele și femeile tinere sunt mai predispuse la bulimie, deși există cazuri și în rândul băieților și bărbaților. Mai mulți factori contribuie la apariția acestei tulburări alimentare, de la cei genetici, la cei psihologici și sociali. Îi detaliem în continuare:
Factori genetici. S-a observat că persoanele cu rude de gradul întâi (frați sau părinți) care suferă de o tulburare alimentară sunt mai predispuse la un comportament similar, ceea ce sugerează o predispoziție genetică.
Factori psihologici. Tulburările emoționale și psihologice, precum depresia, anxietatea și abuzul de substanțe cu efect psihotropic cresc riscul de a dezvolta o tulburare alimentară. În unele cazuri, traumele și stresul pot fi factori declanșatori pentru bulimie.
Factori sociali. Standardele de frumusețe promovate de industria modei și de mass-media produc o presiune psihologică ce poate duce la dezvoltarea unei imagini negative despre propriul corp și despre sine și la adoptarea de comportamente negative pentru eliminarea kilogramelor.
Un alt factor de risc pentru bulimie poate fi și obiceiul de a urma diete. S-a constatat că persoanele care încearcă diferitele diete „la modă” au un risc mai mare de a dezvolta bulimie. Mulți dintre cei care suferă de această tulburare alimentară recurg la restricții calorice drastice între episoadele de mâncat compulsiv. Aceste restricții pot declanșa dorința impulsivă de a consuma periodic o cantitate mare de alimente, ca o defulare.
Factorii declanșatori ai bulimiei nervoase pot varia de la o persoană la alta. Identificarea cauzelor și recunoașterea comportamentului anormal sunt cei mai importanți pași către vindecare.
Cum se diagnostichează bulimia
Din păcate, persoanele care suferă de bulimie solicită foarte rar ajutor medical. Ele își disimulează obiceiurile alimentare anormale, nu le mărturisesc și contestă orice suspiciune. Identificarea acestei tulburări de alimentație revine familiei, de cele mai multe ori. Există câteva semne care pot pune în alertă părinții (fiindcă bulimia afectează cel mai adesea adolescentele). Tinerele care suferă de bulimie pot fi identificate după următoarele semne:
- se îngrijorează constant cu privire la greutate și se plâng mereu că s-au îngrășat;
- au o imagine deformată, negativă cu privire la propria siluetă;
- consumă în mod repetat cantități mari de alimente la o singură masă, mai ales alimente pe care, în mod obișnuit, le-ar evita;
- urmează diete stricte după aceste episoade de mâncat compulsiv;
- refuză să mănânce în public sau în fața altor persoane;
- merg la baie imediat după masă, pentru o perioadă lungă de timp;
- practică prea multe exerciții fizice;
- dinții și gingiile lor nu au un aspect sănătos;
- au o greutate corporală fluctuantă;
- au palmele și picioarele umflate (ca urmare a administrării excesive de diuretice);
- au obrajii umflați, din cauza inflamării glandelor salivare consecutiv episoadelor repetate de vomă.
Ce riscuri pentru sănătate are bulimia
Bulimia nervoasă poate duce la apariția a numeroase probleme de sănătate, iar unele dintre ele pun viața în pericol. Posibile complicații ale acestei tulburări alimentare pot fi:
- deshidratarea, care survine pe fondul vomei induse ori a administrării de diuretice și laxative;
- probleme cardiace precum tulburările de ritm cardiac sau insuficiența cardiacă. Acestea survin pe fondul tulburării echilibrului electrolitic indus de deshidratare;
- insuficiență renală indusă, de asemenea, de deshidratare;
- afecțiuni digestive, de la constipație, reflux gastroesofagian și până la ulcer gastric;
- perforația esofagiană sau ruptura de esofag, care survine pe fondul episoadelor repetate de vomă. Aceasta produce vărsături cu sânge și poate cauza o hemoragie care pune viața în pericol;
- pancreatită, o inflamație periculoasă a pancreasului care necesită intervenție medicală de urgență;
- menstruații neregulate sau lipsa menstruației. Carența de nutrienți și lipsa caloriilor provoacă dezechilibre hormonale care afectează întregul sistem reproducător al femeii;
- carii severe și probleme gingivale. Ele sunt provocate de acidul gastric din stomac, în timpul vărsăturilor repetate, care dăunează smalțului dinților și gingiilor;
- edem (umflare) al obrajilor, cauzat de inflamația glandelor salivare consecutiv episoadelor de vomă indusă;
- tuse, răgușeală. Acidul gastric irită gâtul și afectează corzile vocale.
Nu în ultimul rând, bulimia afectează sănătatea psihică și emoțională a celor care suferă de ea. Vina, senzația de lipsă de control și imaginea corporală deformată perpetuează episoadele de mâncat compulsiv, provocând stres și anxietate. Persoanele bulimice pot avea:
- gânduri depresive;
- anxietate socială;
- tulburare obsesiv-compulsivă;
- schimbări majore de dispoziție;
- tendință de autovătămare corporală.
Cum se tratează
Această tulburare alimentară poate fi ținută sub control și chiar vindecată, dar tratamentul este complex și de lungă durată. Cea mai eficientă abordare terapeutică este o combinație între psihoterapie, medicamente antidepresive și consiliere nutrițională. La acestea se adaugă diferite tratamente pentru reechilibrarea metabolismului și a funcțiilor afectate de bulimie, în urma unei evaluări a stării generale de sănătate.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală este recomandată pentru a identifica motivele care au dus la comportamentele nesănătoase și cauzele stimei de sine scăzute, pentru a ajuta la normalizarea obiceiurilor alimentare, pentru a crește stima de sine și pentru a rezolva dezechilibrele emoționale.
În cazul adolescenților care suferă de bulimie, se recomandă și psihoterapia de familie, fiindcă aceasta are un rol foarte important în controlul tulburării alimentare. Terapia de familie are rolul de a facilita comunicarea în familie și de a dezvolta strategiii comune pentru soluționarea problemei adolescentului.
Medicația antidepresivă poate ajuta la atenuarea manifestărilor bulimice când este combinată cu psihoterapie. De regulă, sunt recomandați inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).
Consilierea nutrițională are rolul de a învăța persoana afectată de bulimie principiile unei alimentații echilibrate. Medicul nutriționist concepe un plan alimentar pentru a înlocui obiceiurile alimentare nesănătoase cu unele sănătoase, care să conțină un aport optim de nutrienți și să combată poftele sau senzația de foame care stârnește episoadele de mâncat compulsiv.
Majoritatea persoanelor afectate de bulimie se recuperează, însă manifestările acestei tulburări alimentare pot să reapară periodic la unele dintre ele în momente critice ale vieții, cum ar fi în perioadele cu stres intens. Cultivarea stimei de sine și încrederii în propria persoană, recunoașterea problemei și căutarea sprijinului celor apropiați sau specialiștilor sunt soluții prin care se pot preveni recidivele.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
