La fiecare 2,8 secunde, o persoană își pierde viața din cauza sepsisului. Această afecțiune gravă necesită întotdeauna tratament medical de urgență, dar semnele nu sunt mereu ușor de recunoscut. Dacă este depistată din timp, poate fi tratată cu ușurință. Află tot ce trebuie să știi despre sepsis.
Reclamă
Unul din cinci decese la nivel mondial sunt cauzate de sepsis. Anual, sepsisul face în jur de 11 milioane de victime, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. În Europa, incidența acestuia este mai mare decât a cancerului.
Sepsisul este principala cauză a deceselor înregistrate în spitale, dar majoritatea infecțiilor se produc în afara acestora. Până la 40% din cele 47-50 de milioane de cazuri raportate anual apar la copii cu vârsta sub 5 ani. Până la jumătate dintre cei care supraviețuiesc acestei afecțiuni rămân cu sechele fizice și psihologice pe termen lung.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Diferența dintre sepsis și septicemie
Sepsisul și septicemia sunt considerate uneori sinonime, dar ele reprezintă două probleme diferite, doar uneori corelate. Septicemia este o formă de infecție a sângelui în care bacteriile, dar și alți agenți patogeni pătrund în fluxul sangvin dintr-o altă zonă a corpului, cum ar fi plămânii, rinichii, vezica urinară sau pielea. .
Sepsisul este un răspuns extrem al sistemului imunitar la o infecție existentă în organism. El declanșează o reacție inflamatorie generalizată și poate afecta multiple organe și sisteme. Sepsisul poate apărea ca o complicație a septicemiei.
Reclamă
Ce cauzează sepsisul
Sepsisul este provocat de obicei de infecții bacteriene, dar poate apărea și în urma unor infecții virale, parazitare sau fungice. Dintre infecțiile virale, gripa și COVID-19 pot să ducă la sepsis.
Infecțiile care duc la sepsis pot apărea în diferite zone ale corpului, dar cele mai frecvente surse sunt:
- infecțiile pulmonare, cum este pneumonia;
- infecțiile urinare, în special cele asociate utilizării sondei urinare;
- infecțiile abdominale, cum sunt apendicita, peritonita, infecțiile vezicii biliare și ale ficatului;
- infecțiile creierului și măduvei spinării.
Uneori, și infecțiile pielii pot să ducă la sepsis. Bacteriile și alte microorganisme patogene pătrund în piele prin leziuni sau plăgi.
Reclamă
Cine este mai predispus la sepsis
Oricine are o infecție poate dezvolta sepsis, indiferent de vârstă și sex. Cu toate acestea, câteva categorii de persoane sunt mai susceptibile să dezvolte infecții care ar putea duce la sepsis, potrivit NHS, Serviciul Naţional de Sănătate britanic.
- bebelușii cu vârsta sub un an, în special dacă s-au născut prematur sau mama a avut o infecție în sarcină;
- persoanele cu vârsta peste 75 de ani;
- persoanele cu diabet;
- persoanele cu un sistem imunitar slăbit, precum cele care urmează tratament cu chimioterapie sau care au avut recent un transplant de organ;
- persoanele care au suferit recent o intervenție chirurgicală;
- femeile aflate imediat după naștere și cele care au pierdut sau întrerupt o sarcină.
Sepsisul este o reacție excesivă a corpului unei persoane la o infecție. Prin urmare, nu poți contracta sepsis de la acea persoană.
Simptomele sepsisului
Dacă nu este tratat prompt sau dacă infecția inițială nu este controlată, sepsisul evoluează în mai multe etape. Inițial, se produce reacția inflamatorie generalizată cunoscută ca sepsis. În următorul stadiu, sepsisul devine sever și afectează organele și țesuturile, ducând la insuficiență de organe. În cele din urmă, dacă nu se intervine, sepsisul poate evolua în șoc septic, care pune viața în pericol.
Iată ce simptome apar în fiecare dintre aceste stadii.
Sepsis
În acest stadiu, apare o reacție inflamatorie generalizată care se manifestă prin:
- febră mai mare de 38°C sau frisoane (hipotermie cu o temperatură mai mică de 36°C);
- ritm cardiac accelerat – mai mult de 90 de bătăi pe minut;
- respirație rapidă – mai mult de 20 de respirații pe minut.
Sepsisul se manifestă diferit în rândul copiilor și vârstnicilor. La copii, simptomele includ:
- respirație rapidă;
- convulsii;
- piele palidă;
- letargie;
- trezire cu dificultate;
- rece la atingere.
La copiii cu vârsta mai mică de 5 ani, pot să apară vărsături repetate, refuzul hranei și lipsa urinărilor.
La vârstnici, unele simptome precum febra pot lipsi, dar manifestările ulterioare pot fi foarte severe, cu evoluție foarte rapidă către șoc septic.
Sepsis sever
În acest stadiu, apar disfuncții ale organelor, iar semnele și simptomele pot include:
- stare mentală alterată, manifestată prin confuzie, agitație și/sau anxietate;
- scăderea frecvenței urinărilor sau lipsa lor (semne de afectare renală);
- dificultăți de respirație (semn de afectare pulmonară);
- cianoză (colorație albăstruie a pielii și mucoaselor cauzată de lipsa oxigenului din sânge);
- extremități reci;
- letargie.
Șoc septic
Sepsisul sever poate evolua foarte repede în șoc septic, forma extremă a acestei afecțiuni. În acest stadiu, dificultățile respiratorii devin severe și tensiunea arterială este foarte scăzută.
Șocul septic produce insuficiență circulatorie, care poate cauza la rândul său insuficiență multiplă de organe și deces. Pot fi afectați plămânii, rinichii, ficatul și alte organe sau țesuturi. Chiar și cu tratament, rata de deces prin șoc septic ajunge la 30%-40%.
Cum se tratează sepsisul
Nu toate cazurile de sepsis progresează către sepsis sever sau șoc septic, însă este important să să fie identificate simptomele timpurii. Tratamentul prompt poate preveni progresia sepsisului și poate îmbunătăți șansele de recuperare.
Pacienții cu sepsis sunt internați în unități de terapie intensivă, unde le pot fi monitorizate continuu funcțiile vitale și susținute organele care prezintă insuficiențe. Suportul respirator poate fi necesar pentru susținerea plămânilor, dializa în caz de insuficiență renală sau suportul cardiac pentru insuficiența cardiacă.
Primul pas în tratamentului sepsisului este identificarea sursei infecției prin teste de sânge și investigații imagistice. Administrarea timpurie de antimicrobiene pentru tratarea infecției bacteriene, parazitare sau fungice sunt esențiale pentru controlul infecției. Pentru a opri răspândirea acesteia, pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru drenarea unui abces sau îndepărtarea țesutului infectat.
Hipotensiunea arterială scăzută se tratează prin administrarea de fluide intravenoase pentru a menține volumul de sânge și tensiunea arterială. Uneori, se administrează și medicamente numite vasopresoare, care cresc tensiunea.
Ce complicații poate cauza
Cu tratament prompt, mulți oameni care supraviețuiesc sepsisului se recuperează complet. Cu toate acestea, unii se pot confrunta cu complicații pe termen lung. Sepsisul afectează întregul organism, astfel că recuperarea poate dura de la câteva luni la câțiva ani.
Sechelele, cunoscute ca sindrom post-sepsis, pot include:
- dureri articulare și/sau rigiditate;
- durere și/sau slăbiciune musculară;
- probleme de mers;
- amorțeli ale mâinilor și picioarelor;
- respirație dificilă;
- probleme cognitive, cum ar fi dificultățile de învățare, memorare și concentrare;
- tulburări de vedere și/sau vorbire;
- amețeli;
- dureri de cap;
- oboseală persistentă;
- insomnii și alte tulburări de somn.
Sepsisul poate fi o experiență traumatizantă, motiv pentru care provoacă uneori și probleme psihologice, cum ar fi sindromul de stres posttraumatic, coșmarurile, anxietatea și depresia.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
