Confundat de multe ori cu urciorul, șalazionul este mai puțin dureros și produce mai puțin disconfort. Află ce diferențe sunt între cele două afecțiuni ale pleoapelor, ce simptome are șalazionul (sau chalazionul) și cum se tratează corect.
Reclamă
Pe interiorul pleoapelor există numeroase glande sebacee mici care produc un ulei ce intră în compoziția filmului lacrimal. El previne evaporarea lacrimilor și ajută astfel la protejarea suprafeței oculare.
Șalazionul apare atunci când una dintre aceste glande sebacee se inflamează, se blochează și lichidul secretat nu mai este eliminat. Acesta se acumulează în interiorul glandei și formează pe pleoapă o umflătură roșie, dureroasă și sensibilă la atingere.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Șalazionul sau chalazionul nu este contagios și poate apărea atât la adulți, cât și la copii, dar mai rar. Este numit și chist meibomian, de la numele glandelor sebacee pe care le afectează. Se poate forma pe oricare dintre pleoape, dar mai des pe cea superioară și are o evoluție lentă, pe parcursul a două-trei săptămâni.
Care sunt diferențele dintre șalazion și urcior
Cele două afecțiuni oftalmologice care afectează pleoapele sunt confundate des, însă există mai multe diferențe între ele, conform Academiei Americane de Oftalmologie (AAO).
Reclamă
Una dintre diferențe este legată de cauze. Urciorul este provocat de o infecție bacteriană a foliculilor de păr din care ies genele. Cel mai adesea, este implicată bacteria Staphylococcus aureus (stafilococul auriu). Șalazionul este rezultatul blocării unei glande glande sebacee.
Urciorul se formează cel mai adesea pe marginea pleoapei superioare sau inferioare. Șalazionul apare de obicei mai departe de marginea pleoapei, către centrul ei.
Simptomele celor două afecțiuni sunt, de asemenea, diferite. Șalazionul tinde să fie mai puțin dureros și deranjant decât urciorul. Doar în cazuri rare inflamează și umflă întreaga pleoapă, așa cum se întâmplă adesea când ai urcior.
Reclamă
Ce simptome are șalazionul
La început, chalazionul nu este dureros sau poate cauza doar un disconfort ușor, motiv pentru care poate să nu fie observat. Pe măsură ce crește, zona afectată poate deveni roșie, umflată și, uneori, sensibilă la atingere. Rareori, șalazionul poate provoca o inflamație a întregii pleoape.
La palpat, șalazionul se simte ca o mică umflătură sau ca un nodul cu o consistență tare, format pe interiorul pleoapei. Dimensiunea lui variază de la cea a unui bob de orez la a unui bode mazăre. Dacă devine suficient de mare, el apasă pe ochi și poate cauza vedere încețoșată sau distorsiuni temporare ale vederii.
Urciorul, spre deosebire de șalazion, formează în centru o mică pustulă, asemănătoare unui coș. În plus, el provoacă și alte simptome neplăcute, cum ar fi:
- usturime și mâncărimi oculare;
- senzație de nisip în ochi;
- sensibilitate la lumină;
- lăcrimare;
Cum se tratează șalazionul
Tratamentul acestei afecțiuni poate varia în funcție de mărimea nodulului și de severitatea simptomelor pe care le provoacă. În general, opțiunile de tratament pentru chalazion includ următoarele:
- Comprese calde. Acestea ajută la deschiderea glandei blocate și sunt recomandate mai ales în stadiile inițiale ale șalazionului, pentru a preveni creșterea în dimensiuni. Îmbibă un prosop curat sau o compresă sterilă în apă caldă și aplic-o timp de 10-15 minute pe ochiul afectat, de trei-patru ori pe zi;
- Injecții locale cu steroizi. Dacă șalazionul este foarte umflat, medicul oftalmolog poate administra o injecție cu cortizon pentru a reduce inflamația;
- Drenarea chirurgicală. Dacă chalazionul nu răspunde la tratamentele conservatoare, are dimensiuni mari și afectează vederea, poate fi necesară drenarea lui printr-o mică incizie la nivelul pleoapei. Procedura se realizează sub anestezie locală.
Până la vindecarea completă, se recomandă să eviți machiajul ochilor și purtarea lentilelor de contact, pentru a preveni iritația suplimentară și infectarea. Stoarcerea sau spargerea șalazionului este contraindicată, deoarece poate agrava inflamația.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
