Respirația cu miros neplăcut sau halitoza, cum este denumită medical această problemă, poate fi cauzată de o igienă dentară deficitară, dar poate semnala și probleme grave de sănătate. Pentru cei care o conștientizează, halitoza este adesea o sursă de anxietate. Iată ce ai de făcut, pas cu pas, pentru a descoperi cauza acestei probleme.
Halitoza este o problemă extrem de frecventă și stânjenitoare pentru aceia care sunt conștienți de existența ei. Există persoane care își fac prea multe griji cu privire la mirosul respirației, deși el nu este atât de intens sau este chiar inexistent. Când ajung să facă o obsesie din acest lucru, vorbim despre o altă problemă – o fobie numită halitofobie. Între 0,5% și 1% din populația adultă are această percepție deformată despre mirosul respirației, arată studiile.
De la gumă cu mentol, dropsuri și până la spray-uri de gură, rafturile magazinelor sunt pline de produse pentru împrospătarea respirației, însă ele sunt doar o soluție de moment.
Pentru a scăpa definitiv de halitoză, trebuie să-i aflăm cauza, iar pentru a reuși acest lucru, putem încerca să eliminăm, pas cu pas, sursele cele mai frecvente ale respirației urât mirositoare.
Uneori, cauza halitozei este evidentă. De exemplu, anumite mâncăruri cu miros puternic, precum ceapa, usturoiul sau anumite condimente ne pot face respirația neplăcută, iar spălatul pe dinți nu este suficient pentru a scăpa de ea, fiindcă mirosul persistă în esofag și stomac. În cazul fumătorilor, halitoza este o problemă constantă. Ea poate fi dată și de problemele gingivale la care fumătorii sunt mult mai predispuși.
Acordă mai multă atenție igienei dentare
Dacă ai un miros neplăcut al respirației, iar cauzele ei nu sunt alimentația și fumatul, verifică-ți mai întâi obiceiurile legate de igiena dentară, recomandă medicii Clinicii Mayo. De cele mai multe ori, igiena incorectă sau incompletă a cavității bucale este cauza halitozei, iar dacă-i acordăm mai multă atenție, mirosul neplăcut va dispărea.
Mediul umed este prielnic acumulării de bacterii, iar resturile alimentare rămase în cavitatea bucală sunt hrana pentru ele. În urma degradării resturilor alimentare de către bacterii rezultă compuși de sulf cu miros neplăcut.
O igienă dentară corectă implică spălarea dinților după fiecare masă ori cel puțin dimineața și seara. Igiena limbii ar trebui să facă și ea parte din rutina zilnică de igienă orală. Pe suprafața limbii sau în fisurile ei superficiale se pot acumula bacterii la fel ca pe dinți. Nu uita nici de spațiile interdentare, care se curăță eficient cu ață dentară și duș bucal.
Mergi la o consultație stomatologică
Dacă ai o igienă dentară corectă, dar respirația urât mirositoare persistă, următorul pas trebuie să fie un consult stomatologic pentru a elimina dintre cauzele halitozei diferitele probleme dentare și gingivale.
De la tartru, carii, gingivită (inflamație a gingiilor cauzată de bacterii), abcese dentare și până la parodontoză (o afecțiune dentară gravă care duce la căderea dinților), toate trebuie investigate de către medicul dentist, fiindcă pot fi cauze de halitoză.
Gura uscată și cauzele ei
O altă sursă a respirației neplăcute ce poate fi identificată la stomatolog este gura uscată, o afecțiune sau, mai degrabă, un simptom denumit medical xerostomie. Când există în cantitate suficientă, saliva împiedică multiplicarea bacteriilor și ajută la neutralizarea acizilor din cavitatea bucală. În absența ei, bacteriile proliferează și favorizează halitoza.
Xerostomia este frecventă la persoanele care, din diferite cauze, respiră în mare parte din timp pe gură, și nu pe nas. Alteori, ea poate fi cauzată de o deshidratare dată de febră, de vomă sau de transpirația excesivă, iar creșterea consumului de apă va rezolva problema. Alteori, ea este efectul secundar al unor medicamente, cum sunt antihistaminicele și decongestionantele prescrise în alergii și răceli. Diureticele, antibioticele, sedativele, unele medicamente administrate în anxietate, depresie sau epilepsie sunt alte câteva tratamente care cauzează xerostomia. Senzația de gură uscată apare într-un număr mare de boli, precum diabetul, anemia, hipertensiunea arterială și boala Parkinson.
Halitoza este cauzată și de infecțiile ORL
Dacă au fost excluse cauzele stomatologice, trebuie investigate și cele din sfera ORL. Bolile care afectează nasul, gâtul și urechile sunt o altă sursă frecventă a respirației neplăcute. Statisticile estimează că 10% dintre cazurile de halitoză sunt provocate de afecțiunile ORL.
Infecțiile sau inflamațiile cronice de la nivelul nasului, sinusurilor sau gâtului produc adesea halitoza. Amigdalita, infecțiile virale sau bacteriene (cu streptococ) ale gâtului și sinuzita sunt afecțiunile care pot face respirația neplăcută.
O cauză mai puțin cunoscută, dar relativ frecventă o reprezintă amigdalele criptice. Acestea prezintă pe suprafața lor șanțuri (sau cripte/cratere) în care se acumulează depuneri albicioase (cazeum) ce conțin celule moarte, resturi alimentare și microbi. Ele eliberează un miros sulfuros, care se simte în respirație. Uneori, depunerile de pe amigdale formează pietre. Ele au aspectul unor boabe de formă rotundă, culoare alb-gălbuie și consistență păstoasă. Și aceste pietre pot fi o cauză a mirosului dezagreabil.
Bolile grave care pot cauza halitoza
În cazuri mai rare, mirosul neplăcut al respirației este consecința unor boli care afectează plămânii sau sistemul digestiv:
- abcesele pulmonare;
- refluxul gastroesofagian;
- infecția cu bacteria Helicobacter pylori, cauza cea mai frecventă a gastritelor și a ulcerului peptic;
- obstrucțiile intestinale.
Halitoza poate fi cauzată și de o complicație gravă care apare în diabetul zaharat dezechilibrat. Ea se numește cetoacidoză diabetică și apare atunci când în circulația sangvină există un deficit de glucoză. Netratată, ea poate duce la comă diabetică și la deces. Respirația persoanelor afectate de această complicație are un miros de acetonă sau de fructe fermentate.
Alte două boli grave care pot cauza halitoza sunt insuficiența hepatică și insuficiența renală. În cazul celei din urmă, respirația are un miros de amoniac sau este descrisă ca miros de pește.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
