Bem apă din sticle de plastic, încălzim mâncarea în caserole, purtăm haine din materiale sintetice și folosim zilnic obiecte care conțin plastic. Sunt lucruri atât de obișnuite, încât rareori ne gândim că particule microscopice din aceste materiale ar putea ajunge în organismul nostru.
Reclamă
În ultimii ani, cercetătorii au identificat microplastice inclusiv în țesuturi și fluide implicate în reproducerea umană, ridicând o întrebare importantă: pot aceste particule invizibile să ne afecteze capacitatea de a avea copii?
Oferă mai multe detalii dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.
Ce sunt microplasticele și cum ajung în organism
Microplasticele sunt particule foarte mici de plastic, cu dimensiuni sub 5 milimetri, rezultate fie din degradarea unor obiecte și ambalaje, fie din procese industriale care produc direct astfel de particule.
Unele sunt suficient de mici încât nu pot fi observate cu ochiul liber. Există și particule și mai mici, numite nanoplastice, care pot avea dimensiuni de ordinul nanometrilor și care prezintă un interes deosebit pentru cercetători, deoarece ar putea interacționa diferit cu celulele și țesuturile organismului.
Microplasticele pot proveni din ambalajele alimentare, recipientele pentru băuturi, fibrele eliberate de hainele sintetice, praful din locuințe sau particulele rezultate din uzura anvelopelor.
Acestea ajung în mediul înconjurător, în apă, în aer și în alimente, iar ulterior pot pătrunde în organism în principal prin ingestie și inhalare.
Prezența microplasticelor în mediul nostru nu este o descoperire recentă. Ceea ce a atras însă atenția comunității medicale în ultimii ani este identificarea lor în probe biologice umane, inclusiv în zone ale organismului implicate direct în reproducere.
Microplasticele au fost descoperite inclusiv în lichidul folicular și cel seminal
Un studiu publicat în 2025, realizat pe 18 femei care urmau tratamente de reproducere asistată în Italia, a identificat microplastice în lichidul folicular la 14 dintre participante. Lichidul folicular înconjoară ovocitul în perioada dezvoltării sale și contribuie la mediul în care acesta se maturizează.
Descoperirea este importantă deoarece demonstrează că particulele de plastic pot fi prezente inclusiv în acest mediu, esențial pentru funcția reproductivă feminină.
Un alt studiu, publicat tot în 2025, a analizat probe provenite de la 51 de cupluri care efectuau fertilizare in vitro. Cercetătorii au identificat particule extrem de mici de plastic, în special polietilenă și policlorură de vinil (PVC), atât în lichidul folicular, cât și în lichidul seminal.
Mai mult, concentrațiile mai mari ale anumitor particule au fost asociate cu rate mai mici de fertilizare a ovocitelor și cu o motilitate redusă a spermatozoizilor.
Aceste rezultate nu demonstrează însă că microplasticele sunt cauza directă a problemelor de fertilitate. Studiile au inclus grupuri relativ mici de pacienți, iar pentru confirmarea relației dintre expunere și efectele reproductive sunt necesare cercetări suplimentare.
Cu toate acestea, descoperirile justifică interesul tot mai mare al medicinei reproductive pentru influența poluării asupra fertilității.
Cum ar putea microplasticele să afecteze calitatea ovocitelor
Pentru ca o sarcină să poată apărea, nu este suficient ca femeia să ovuleze. Ovocitul trebuie să fie matur și să aibă capacitatea de a fi fertilizat și de a susține primele etape ale dezvoltării embrionului. Calitatea acestuia depinde de numeroși factori, în special de vârsta femeii, dar și de condițiile biologice în care se dezvoltă.
Cercetările sugerează că expunerea la microplastice și nanoplastice ar putea influența funcționarea celulelor ovariene prin mai multe mecanisme.
Unul dintre acestea este stresul oxidativ, un proces care apare atunci când se produce un dezechilibru între moleculele reactive de oxigen și capacitatea organismului de a le neutraliza. În exces, aceste molecule pot deteriora structuri celulare importante.
S-a observat că, în anumite condiții de expunere, apar modificări ale funcției ovariene, ale echilibrului hormonal și ale dezvoltării ovocitelor. De asemenea, sunt investigate posibilele efecte inflamatorii și modificările activității mitocondriilor, structuri celulare care produc energia necesară inclusiv maturării ovocitelor.
Trebuie însă făcută o distincție importantă: rezultatele obținute în laborator sau pe modele animale nu pot fi extrapolate automat la femei. Concentrațiile și condițiile de expunere utilizate în experimente pot fi diferite de cele întâlnite în viața de zi cu zi.
În prezent, nu există dovezi suficiente pentru a afirma că expunerea obișnuită la microplastice determină în mod direct scăderea rezervei ovariene sau infertilitatea feminină.
Nici fertilitatea masculină nu este ferită de posibilele efecte negative
Deși problemele de fertilitate sunt asociate adesea cu sănătatea reproductivă feminină, factorul masculin contribuie la un număr important de cazuri de infertilitate. În cazul bărbaților, sunt urmărite în special posibilele efecte ale microplasticelor asupra producerii spermatozoizilor și asupra calității acestora.
În 2024, un studiu realizat în Statele Unite a identificat microplastice în probe de țesut testicular uman, confirmând că aceste particule pot fi prezente inclusiv la nivelul organelor reproducătoare masculine. Alte cercetări au raportat asocieri între prezența anumitor tipuri de particule de plastic în lichidul seminal și modificări ale motilității spermatozoizilor.
Motilitatea reprezintă capacitatea spermatozoizilor de a se deplasa eficient către ovocit. Atunci când aceasta este redusă, șansele de fertilizare naturală pot scădea.
Printre mecanismele biologice investigate se numără stresul oxidativ, inflamația și posibilele modificări ale funcției testiculare.
Există, de asemenea, preocupări legate de anumite substanțe chimice utilizate în producerea materialelor plastice, precum unii ftalați și bisfenoli, care pot avea efecte de perturbare endocrină.
Pot influența microplasticele succesul FIV?
Una dintre întrebările importante la care încă nu avem un răspuns clar este dacă prezența microplasticelor în lichidul folicular sau seminal poate influența rezultatele tratamentelor de reproducere asistată, așa cum este fertilizarea in vitro (FIV).
Studiul din 2025 efectuat pe 51 de cupluri care au urmat proceduri FIV a observat că nivelurile mai ridicate ale anumitor nanoplastice din lichidul folicular au fost asociate cu o rată mai mică de fertilizare. Totuși, același studiu nu a identificat o asociere semnificativă între nivelurile acestor particule și implantarea embrionilor sau obținerea unei sarcini.
Este o diferență esențială, deoarece fertilizarea ovocitului, dezvoltarea embrionului, implantarea și evoluția sarcinii sunt etape distincte, influențate de numeroși factori.
În plus, metodele prin care microplasticele sunt identificate și măsurate nu sunt încă suficient standardizate, iar rezultatele pot fi influențate inclusiv de contaminarea probelor în timpul recoltării sau analizei.
Prin urmare, microplasticele reprezintă în prezent un subiect important de cercetare, dar nu un factor pe baza căruia medicul să poată estima individual șansele de succes ale fertilizării in vitro.
Cum putem reduce expunerea la microplastice în viața de zi cu zi
Eliminarea completă a expunerii este practic imposibilă, deoarece microplasticele sunt răspândite în mediul înconjurător. Există însă câteva măsuri simple prin care putem încerca să reducem contactul cu acestea.
Una dintre recomandările prudente este evitarea încălzirii alimentelor în recipiente din plastic, mai ales atunci când acestea nu sunt destinate utilizării la temperaturi ridicate. Pentru încălzirea și păstrarea mâncării pot fi folosite, când este posibil, recipiente din sticlă, ceramică sau inox.
De asemenea, putem reduce utilizarea ambalajelor de unică folosință și putem evita păstrarea băuturilor în recipiente de plastic expuse timp îndelungat la căldură.
O altă sursă de expunere o reprezintă praful din locuințe, care poate conține fibre sintetice și particule rezultate din degradarea diferitelor materiale. Aerisirea, curățarea regulată a suprafețelor și reducerea acumulării de praf sunt măsuri utile pentru îmbunătățirea calității aerului.
La fel de important este să nu cădem în extrema opusă. Nu există dovezi că o anumită dietă, un supliment alimentar sau o cură de „detoxifiere” poate elimina microplasticele din organism ori poate restabili fertilitatea afectată de acestea.
Dacă nu poți obține o sarcină, microplasticele ar putea fi cauza?
Fertilitatea umană depinde de o combinație complexă de factori. Vârsta, calitatea ovocitelor, funcționarea trompelor uterine, echilibrul hormonal, sănătatea uterului și calitatea spermatozoizilor joacă roluri esențiale. La acestea se adaugă factori legați de stilul de viață, precum fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea sau expunerea la anumite substanțe toxice.
Microplasticele ar putea reprezenta un factor suplimentar de risc, dar în prezent nu putem spune în ce măsură contribuie la infertilitatea unui anumit cuplu. De asemenea, nu există un test clinic standardizat care să permită evaluarea riscului de infertilitate prin măsurarea microplasticelor din organism.
Atunci când o sarcină nu apare după 12 luni de contacte sexuale regulate și neprotejate, sau după șase luni dacă femeia are 35 de ani ori mai mult, este recomandată evaluarea fertilității ambilor parteneri. Investigațiile pot fi necesare mai devreme atunci când există factori de risc cunoscuți.
Un risc pe care medicina încearcă să îl înțeleagă, nu un motiv de panică
Descoperirea microplasticelor în țesuturi și fluide implicate în reproducere reprezintă un semnal important pentru comunitatea medicală. Studiile arată că expunerea la aceste particule este mai extinsă decât se credea în trecut, iar cercetările experimentale indică mecanisme prin care ele ar putea influența funcția reproductivă.
În același timp, trebuie să recunoaștem limitele cunoștințelor actuale. Prezența microplasticelor în organism nu este echivalentă cu un diagnostic de infertilitate, iar o asociere observată într-un studiu nu demonstrează automat o relație de cauzalitate.
Pentru persoanele care își doresc un copil, cea mai potrivită abordare rămâne una echilibrată: reducerea expunerilor inutile, menținerea unui stil de viață sănătos și evaluarea medicală la momentul potrivit.
Microplasticele sunt o provocare nouă pentru cercetarea în medicina reproductivă. Iar dacă studiile viitoare vor confirma efecte importante asupra fertilității, aceste informații ar putea contribui la dezvoltarea unor recomandări mai precise de prevenție.
Până atunci, este important să fim informați și să facem alegeri prudente, fără să transformăm un risc încă insuficient înțeles într-o certitudine medicală.
