Anexita sau „răceala la ovare”, cum este mai cunoscută boala inflamatorie pelvină, face parte dintre afecțiunile genitale frecvente în rândul femeilor tinere, active sexual. Adesea asimptomatică sau cu simptome ușoare, ea poate produce complicații severe, pe termen lung, dacă nu este tratată prompt.
Boala inflamatorie pelvină are o incidență crescută în rândul femeilor active sexual, dar mai ales printre cele cu vârsta între 15 și 25 de ani. De cele mai multe ori, „răceala la ovare”, așa cum este cunoscută popular această afecțiune, apare ca o complicație a unor boli cu transmitere sexuală.
Partenerii sexuali multipli, sexul neprotejat, dar și utilizarea dispozitivelor intrauterine (steriletului) sunt factori de risc pentru boala inflamatorie pelvină. Mai rar, nașterea, operațiile în zona pelvină și avorturile sunt alte căi prin care femeile pot dobândi această afecțiune.
Mai multe studii au identificat o asociere între dușurile intravaginale frecvente și boala inflamatorie pelvină. Dușurile intravaginale perturbă echilibrul florei vaginale și favorizează infecțiile vaginale bacteriene, dar asocierea este potențială.
Ce este, de fapt „răceala la ovare” sau boala inflamatorie pelvină
În cele mai multe cazuri, boala inflamatorie pelvină apare consecutiv unei infecții bacteriene. Dacă nu este tratată prompt și corect, ea urcă de la nivelul vaginului sau a colului uterin către tractul genital feminin superior, format din ovare, uter și trompe uterine. Așadar, „răceala la ovare” nu afectează doar ovarele și nici nu are cauze similare răcelilor care afectează căile respiratorii.
Boala inflamatorie pelvină este cauzată cel mai frecvent de aceste bacterii:
- Neisseria gonorrhoeae (gonoreea);
- Chlamydia trachomatis (clamidioza);
- Mycoplasma genitalium;
- streptococi;
- stafilococi;
- E. coli;
- Haemophilus influenzae.
Dintre acestea, gonoreea și infecția cu Chamydia netratate cauzează aproximativ 90% din cazurile de boală inflamatorie pelvină, potrivit datelor publicate de centrul medical academic Cleveland Clinic, din SUA. În mod normal, colul uterin împiedică ascensiunea bacteriilor din vagin către tractul genital superior, însă infecțiile afectează acest rol de barieră de protecție al colului.
Ce simptome are „răceala la ovare”
Boala inflamatorie pelvină nu se manifestă ca o răceală a căilor respiratorii, așa cum ar putea duce cu gândul denumirea populară a bolii. Simptomele acestei afecțiuni pot să fie absente sau ușoare, nespecifice. De aceea, ea rămâne frecvent nediagnosticată până când apar complicații.
Atunci când este simptomatică, „răceala la ovare” se manifestă prin:
- durere în abdomenul inferior sau pelvis, cu o intensitate care variază de la moderată la severă – simptomul cel mai frecvent;
- secreție vaginală anormală, de obicei galbenă sau verzuie, cu un miros neobișnuit;
- febră sau frisoane;
- durere în timpul contactelor sexuale resimțită în profunzimea pelvisului;
- senzație de arsură la urinare;
- menstruații neregulate sângerare între menstruații sau crampe.
Aceste simptome apar într-un interval variabil, de la câteva zile la câteva săptămâni de la momentul infectării cu o bacterie cu transmitere sexuală. Dacă boala inflamatorie pelvină are alte cauze decât infecțiile contactate pe cale sexuală, pot trece câteva luni până la apariția simptomelor.
Tratamentul corect pentru „răceala la ovare”
Cu cât boala inflamatorie pelvină este lăsată mai mult timp netratată, cu atât riscul de complicații este mai mare. Ea duce la cicatrizarea țesutului din interiorul trompelor uterine. Complicații ale acestor leziuni sunt:
- durerea pelvină cronică. Aproximativ 20% dintre femeile care au această afecțiune se confruntă cu dureri care pot dura luni sau chiar ani;
- sarcina extrauterină. Cicatrizarea țesutului din trompele uterine împiedică deplasarea ovulului fecundat către uter. Acesta se va implanta în trompa uterină, dar nu se va putea dezvolta la acest nivel. Frecvența sarcinilor extrauterine este mai crescută la femeile care suferă de boală inflamatorie pelvină decât la cele care nu au această afecțiune;
- infertilitatea. Până la 10% dintre femeile care suferă de „răceală la ovare” se confruntă cu probleme de concepție;
- abcesele tubo-ovariene. Boala inflamatorie pelvină poate duce la formarea unor colecții de puroi în trompele uterine și pe ovare mai frecvent, dar și la nivelul uterului sau al altor organe pelvine. Abcesele netratate pot crea complicații ce pun viața în pericol.
Toate aceste complicații pot fi prevenite dacă „răceala la ovare” este diagnosticată în timp util și tratată corect. Odată ce s-au format cicatricile la nivelul aparatului reproducător, ele sunt ireversibile.
E nevoie de antibiotice
Boala inflamatorie pelvină este determinată de bacterii, iar infecțiile pe care le provoacă se tratează cu antibiotice. Acestea se administrează, de obicei, pe o perioadă de 14 zile. Dacă bacteria care a cauzat „răceala la ovare” nu poate fi identificată, se prescrie o combinație de antibiotice împotriva celor mai frecvent implicate infecții cu transmitere sexuală.
Adesea, simptomele bolii inflamatorii pelvine dispar după numai câteva zile de tratament și multe femei sunt tentate să renunțe oprească administrarea antibioticului. Însă, nerespectarea duratei de tratament nu va duce la eliminarea completă a infecției care a cauzat „răceala la ovare”.
Când se recurge la tratament intravenos
Uneori, antibioticele administrate pe cale orală pot să nu fie eficiente în atenuarea simptomelor. În astfel de situații, este necesară administrarea pe cale intravenoasă. Spitalizarea și administrarea intravenoasă a antibioticelor este recomandată, de asemenea, în următoarele situații:
- în sarcină;
- în infecțiile severe, cu simptome grave;
- în abcesele formate în trompele uterine sau pe ovare. Dacă antibioticele administrate intravenos nu sunt eficiente, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru drenarea acestor abcese.
Pentru a preveni reinfectarea, tratamentul cu antibiotice este indicat și partenerului sexual, simultan, chiar dacă acesta nu are simptome de infecție. Se recomandă, de asemenea, abstinența sexuală până la finalizarea tratamentului.
Pentru femeile care au simptome locale, sunt indicate și antiiflamatoare pentru a reduce disconfortul.
Tratamente naturiste pentru răceala la ovare
Tratamentul cu antibiotice este singurul tip de tratament care poate elimina infecția bacteriană ce a dus la apariția bolii inflamatorii pelvine. Administrarea de remedii naturiste în detrimentul antibioticelor va crește riscul de complicații pe termen lung.
Remediile naturale pot fi administrate ca adjuvante, pe lângă terapia cu antibiotice prescrisă de medic, însă eficiența lor nu a fost probată științific. Unele ceaiuri din plante sau băi ar putea atenua disconfortul cauzat de „răceala la ovare”:
- Turmericul sau curcuma este folosit de mii de ani ca plantă medicinală datorită proprietăților sale antimicrobiene și antiinflamatoare. Ceaiul preparat din rădăcină proaspătă de turmeric sau din pulbere poate aduce beneficii în tratamentul bolii inflamatorii pelvine;
- Extractul din muguri de coacăz negru este considerat unul dintre cele mai puternice antiinflamatoare naturale. El poate atenua durerile din abdomenul inferior specifice bolii inflamatorii pelvine;
- Ceaiul din coada-șoricelului este recomandat în numeroase afecțiuni ginecologice, inclusiv pentru pentru „răceala la ovare”, datorită proprietăților sale antiseptice, antispasmotice și antiinflamatoare.
Spălăturile vaginale și băile cu diverse extracte sau soluții pot perturba echilibrul florei vaginale. De aceea, consultă medicul înainte de a recurge la astfel de remedii. Este indicat să ceri sfatul medicului înainte de administrarea oricărui tratament naturist, pentru a te asigura că el nu interacționează cu tratamentul alopat recomandat.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
