Te trezești obosit dimineața, deși ai dormit suficiente ore? Sforăi puternic sau te trezești des pe timpul nopții? Aceste simptome pot ascunde sindromul de apnee în somn, o tulburare care afectează serios sănătatea pe termen lung. Află din ce cauze apare și care sunt opțiunile de tratament.
Reclamă
Sindromul de apnee în somn sau, mai scurt, apneea în somn este o tulburare foarte răspândită. Studiile arată că afectează aproape un miliard de adulți la nivel global, iar aproximativ 425 milioane dintre aceştia au o formă moderată până la severă, care necesită un tratament.
Din păcate, apneea este adesea subdiagnosticată, pentru că mulți nu recunosc semnele sau le atribuie altor cauze, cum ar fi oboseala sau stresul.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce este sindromul de apnee în somn
Această tulburare de somn provoacă opriri repetate ale respirației în timpul somnului. În funcție de cauze, există trei tipuri de apnee, conform Mayo Clinic:
- Apneea obstructivă în somn. Este cea mai frecventă formă și apare atunci când mușchii gâtului se relaxează și blochează fluxul de aer către plămâni.
- Apneea centrală în somn. Apare atunci când creierul nu transmite semnale corecte mușchilor care controlează respirația.
- Apneea centrală indusă de tratament, cunoscută și sub numele de apnee complexă în somn. Apare atunci când cineva cu apnee obstructivă dezvoltă apnee centrală în timpul tratamentului.
Ce simptome are apneea
Trezirile frecvente peste noapte sunt principalul simptom al acestei tulburări, dar sunt foarte scurte de obicei și persoana nu le conștientizează. Când nu poți obține suficient aer, nivelul de oxigen din sânge scade și creierul te trezește pentru scurt timp, astfel încât să poți respira.
Reclamă
Unele persoane se trezesc brusc cu o senzație de lipsă de aer sau gâfâit. Altele află de la partenerul de somn despre pauzele în respirație. Aceste microtreziri fragmentează somnul și se reflectă asupra stării din timpul zilei.
Indiciile că ai putea suferi de apnee în somn includ:
- sforăit puternic, persistent
- transpirații nocturne
- gură uscată la trezire
- cefalee matinală, senzaţie de „cap greu” la trezire
- oboseală și somnolenţă excesivă peste zi
- dificultăţi de concentrare și probleme de memorie
- iritabilitate
- schimbări de dispoziție – anxietate și depresie
Factorii de risc pentru sindromul de apnee în somn
Această tulburare de somn poate afecta pe oricine, inclusiv copiii, însă apare mai frecvent la adulții mai în vârstă. Bărbații au un risc de două-trei ori mai mare decât femeile. De asemenea, femeile supraponderale și cele aflate la menopauză au un risc crescut.
Reclamă
Factorii care cresc riscul de apnee obstructivă includ:
- Excesul de greutate. Grăsimea din jurul gâtului blochează căile respiratorii.
- Căile respiratorii înguste. Pot avea o cauză genetică sau pot fi îngustate din cauza amigdalelor ori vegetațiilor adenoide (polipi), mai ales la copii.
- Istoricul familial. Prezența apneei în somn la membrii familiei poate crește riscul.
- Alcoolul, sedativele, tranchilizantele. Aceste substanțe relaxează mușchii gâtului și pot agrava apneea.
- Fumatul. Riscul de apnee obstructivă este de trei ori mai mare la fumători.
- Congestia nazală. Problemele de respirație pe nas, fie anatomice, fie din cauza alergiilor, cresc riscul.
- Boli precum insuficiența cardiacă, hipertensiunea, diabetul de tip 2, sindromul ovarelor polichistice, tulburările hormonale, antecedentele de AVC și bolile pulmonare cronice (astmul).
Factorii de risc pentru apneea centrală în somn includ, pe lângă vârstă și sexul masculin:
- Problemele cardiace. Insuficiența cardiacă congestivă crește riscul.
- Opioidele. În special opioidele cu acțiune lungă pot declanșa apnee centrală.
- Accidentele vasculare cerebrale. Persoanele care au avut AVC prezintă un risc mai mare de apnee centrală.
Ce complicații poate cauza apneea netratată
Sindromul de apnee în somn poate avea efecte serioase asupra sănătății. Pe termen scurt, provoacă oboseală, somnolență și dificultăți de concentrare pe timpul zilei. Prin aceste efecte, apneea crește riscul de accidente și poate afecta performanțele profesionale.
Pe termen lung, episoadele repetate de hipoxie (scădere a oxigenului) şi trezirile frecvente pot avea consecinţe grave:
- Afecțiuni cardiovasculare. Scăderile bruște ale nivelului de oxigen din sânge cresc tensiunea arterială și solicită sistemul cardiovascular. Apneea crește riscul de hipertensiune arterială, infarct, accident vascular cerebral, aritmii și moarte subită cardiacă.
- Tulburări metabolice. Apneea crește riscul de diabet de tip 2 și sindrom metabolic (hipertensiune, colesterol crescut, glicemie ridicată, circumferință abdominală mare).
- Complicații chirurgicale. Apneea obstructivă poate cauza probleme respiratorii în timpul anesteziei generale sau după intervenții chirurgicale majore.
- Probleme hepatice. Această tulburare de somn poate modifica rezultatele testelor hepatice și predispune la ficat gras non-alcoolic.
Cum se diagnostichează sindromul de apnee în somn
Diagnosticul acestei tulburări de somn se stabilește de obicei de către un medic specialist în somnologie, pneumologie sau ORL, în urma unei evaluări clinice și a unui test de somn specializat.
Testul standard de diagnostic se numește polisomnografie sau studiu de somn. Se efectuează într-o clinică de specialitate, unde pacientul doarme o noapte, conectat la senzori care înregistrează respirația, activitatea cerebrală, nivelul de oxigen din sânge, ritmul cardiac și mișcările corpului. Rezultatele arată numărul de evenimente respiratorii care apar într-o oră de somn, măsurate prin indicele AHI. Evenimentele respiratorii pot fi apneea (oprirea respirației) și hipopneea (diminuarea respirației).
Indicele AHI se interpretează astfel:
- Normal: mai puțin de 5 episoade de apnee/hipopnee pe oră
- Apnee ușoară: între 5 și 15 episoade/oră
- Apnee moderată: între 15 și 30 episoade/oră
- Apnee severă: peste 30 episoade/oră
O alternativă la polisomnografie este cea efectuată la domiciliu, cu un aparat portabil. Dispozitivul măsoară mai puțini parametri și este mai puțin precis în formele ușoare de apnee sau când există alte tulburări de somn concomitente.
Dacă ești diagnosticat cu apnee obstructivă în somn, se recomandă o consultație ORL pentru a exclude existența unei obstrucții la nivelul nasului sau gâtului. Cauzele apneei centrale de somn trebuie evaluate de un medic neurolog.
Tratamentul sindromului de apnee în somn
Pentru formele ușoare de apnee în somn, pot fi suficiente unele modificări ale stilului de viață, cum ar fi:
- pierderea în greutate dacă există exces ponderal
- renunțarea la fumat
- evitarea alcoolului şi a somniferelor sedative înainte de somn
- schimbarea poziţiei de somn – dormitul pe o parte ajută
- o igienă a somnului mai riguroasă
Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente sau dacă sindromul de apnee în somn este moderat ori sever, există mai multe opțiuni terapeutice. Tratamentul standard pentru forma obstructivă a acestei tulburări de somn este terapia cu presiune pozitivă continuă (CPAP). Aceasta se realizează cu un aparat care furnizează aer sub presiune printr-o mască și menţine astfel căile aeriene deschise în timpul somnului.
O altă opțiune este un dispozitiv oral conceput pentru a menține deschise căile respiratorii. Deși CPAP este mai eficient, acest dispozitiv este mai ușor de folosit.
În funcţie de cauza apneei, pot fi necesare și anumite intervenții chirurgicale pentru a lărgi spațiul căilor respiratorii:
- Îndepărtarea țesutului din spatele gurii și gâtului, precum și amigdalele și vegetațiile adenoide;
- Micșorarea acestor țesuturi prin radiofrecvență – o procedură mai puțin invazivă, potrivită pentru apneea ușoară sau moderată;
- Repoziționarea maxilarului (avansare maxilo-mandibulară) dacă maxilarul foarte mic este cauza apneei;
- Stimularea nervului hipoglos, pentru a menține limba într-o poziție care nu blochează respirația;
- Traheostomia, o soluție de ultimă instanță pentru formele severe de apnee, care presupune crearea unei deschideri în gât prin care pacientul respiră direct.
În cazul apneei centrale, tratamentul se concentrează pe gestionarea afecțiunilor care o cauzează, cum ar fi bolile cardiace sau neuromusculare.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
