Majoritatea speciilor de șerpi care trăiesc pe teritoriul țării noastre sunt neveninoase, dar cele câteva veninoase pot fi foarte periculoase. Află cum arată și în ce zone din România sunt răspândiți șerpii veninoși, cum se tratează mușcătura de șarpe și care sunt măsurile de prim ajutor.
Varietatea de specii de șerpi din România nu este la fel de mare ca în alte regiuni ale lumii, dar îi putem întâlni în majoritatea regiunilor țării. Cei mai mulți sunt neveninoși, iar mușcăturile lor nu sunt periculoase pentru oameni. Șarpele de casă, șarpele de apă și cel de alun sunt cei mai numeroși, dar inofensivi.
Pe de altă parte, cele câteva specii veninoase se pot dovedi foarte periculoase. Cunoașterea speciilor de șerpi și a habitatelor lor poate ajuta la evitarea întâlnirilor neplăcute.
Cât de periculoasă este mușcătura de șarpe
În general, speciile de șerpi veninoși prezente pe teritoriul României nu devin agresive și atacă doar dacă se simt amenințate sau provocate, ca atunci când sunt călcate accidental sau capturate. De obicei, ele se ascund din calea oamenilor și mușcă doar ca ultimă soluție de apărare.
Șerpii veninoși nu injectează întotdeauna venin prin mușcătură. Această situație se numește „mușcătură uscată”. Până la 25% din mușcăturile de șerpi veninoși sunt „uscate”. Cu toate acestea, nu putem ști cu siguranță dacă există sau nu venin în rană fără o evaluare medicală. Simptomele veninului pot să apară și mai târziu, astfel că lipsa unor manifestări imediat după mușcătura de șarpe nu înseamnă un reper al gravității.
Mușcătura de șarpe are simptome variate, în funcție de toxicitatea veninului, de cantitatea și zona în care a fost injectat, precum și de starea de sănătate și reacțiile individuale la acesta.
Potrivit Salvamont România, organizație care reunește salvatorii montani din țara noastră, simptomele apărute în urma mușcăturilor veninoase pot fi atât locale, cât și sistemice (ale întregului organism) și includ:
- durere intensă;
- umflare locală;
- umflarea întregului membru mușcat;
- flictene (vezicule) hemoragice;
- febră, transpirații;
- senzație de greață, vărsaturi, dureri abdominale, diaree;
- lipotimie (leșin);
- dificultăți de respirație;
- durere toracică;
- convulsii, comă și alte manifestări neurologice;
- hemoragii;
- urticarie;
- șoc anafilactic.
Mușcătura de șarpe veninos este rareori fatală. Decesele survin în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportate la greutate) și la vârstnici.
Specii de șerpi veninoși în România
Toți șerpii veninoși din țara noastră fac parte din familia viperelor, denumită științific Viperidae și răspândită pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și Australiei.
Veninul viperelor este hemotoxic, ceea ce înseamnă că afectează sângele și țesuturile, spre deosebire de veninul neurotoxic, care afectează sistemul nervos. Veninul hemotoxic provoacă durere intensă, edeme, hemoragii și deteriorarea țesuturilor. Veninul neurotoxic provoacă paralizie care afectează, în cele din urmă, mușchii respiratori și specialiștii îl consideră mai periculos. Șerpii cobra și mamba sunt cunoscuți pentru veninurile lor neurotoxice.
În România, trăiesc trei specii de vipere:
Vipera comună (Vipera berus)
Numită la noi în țară și năpârcă, viperă de munte sau viperă cu cruce, este cea mai răspândită specie de viperă din România și din Europa.
- Vipera comună are o mărime medie, ajungând la o lungime maximă de 70-80 de centimetri;
- Semnul inconfundabil al viperei comune este uni V sau un X pe cap;
- Capul este teșit, botul rotunjit, iar baza maxilarelor este mai lată;
- Coloritul viperei comune poate fi foarte variat, de la galben, cenușiu, roșcat și până la negru;
- Pe partea dorsală prezintă un model în zigzag, cu forme de romburi, mai accentuat la masculi.
Veninul viperei comune este cel mai toxic dintre toate speciile de viperă, dar șarpele eliberează o cantitate eliberată prin mușcătură relativ mică. De aceea, mușcătura viperei comune devine rareori mortală. Totuși, ea poate fi foarte periculoasă pentru copii și vârstnici.
Vipera cu corn (Vipera ammodytes)
Cel mai de temut șarpe veninos din România și din Europa, vipera cu corn poartă denumirea și de năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn sau vipera cu nas.
- O poți recunoaște ușor după protuberanța cu aspect de corn de pe cap;
- În România, sunt prezente două subspecii: vipera ammodytes ammodytes (vipera cu corn bănățeană) și vipera ammodytes montandoni;
- Are o dimensiune mai mare decât vipera comună, masculii ajungând la o lungime de 90 de centimetri sau chiar un metru;
- Coloritul acestei vipere este, de asemenea, variat. Masculii au o culoare de fond cenușie sau gălbuie albicioasă, iar femelele, maronie sau arămie;
- Pe spate au o dungă de culoare închisă formată dintr-o succesiune de romburi care se observă mai evident la masculi.
Deși veninul acestei vipere nu are efecte atât de toxice precum al viperei comune, el se injectează în cantitate mult mai mare, astfel că mușcătura este mult mai periculoasă pentru oameni.
Vipera de stepă (Vipera ursinii)
Cea mai rară specie de viperă din România, vipera de stepă:
- Este un șarpe de mărime mică, ajungând la o lungime de 50 de centimetri;
- În țara noastră, sunt prezente două subspecii ale acestui șarpe: vipera ursinii moldavica și vipera ursinii rakosiensis;
- prezintă o linie dorsală în formă de zigzag neagră sau maro închis, pe fond brun-gălbui, gri-cenușiu sau verzui.
Veninul viperei de stepă este mai puțin toxic decât al celorlalte specii de vipere, dar poate cauza totuși simptome neplăcute și necesită intervenție medicală.
Zone din România cu vipere
Viperele sunt răspândite pe aproape întregul teritoriu al țării, dar preponderent în zonele muntoase și deluroase.
Vipera comună preferă habitatele montane, fiind întâlnită de obicei în arcul carpatic, dar și în zonele deluroase, cu excepția Dobrogei.
Vipera cu corn trăiește în zonele montane, inclusiv la altitudini mari, dar a fost semnalată și în zonele deluroase precum cele din Deva și Reșița. Este mai răspândită în sud-vestul României, în Banat și Oltenia.
Vipera de stepă este pe cale de dispariție și populează puține zone din țara noastră. O putem întâlni în zonele de stepă și pajiști alpine, dar și în Delta Dunării, în zone nisipoase, cu vegetație rară.
Primul ajutor după mușcătura de șarpe
De obicei, mușcătura de șarpe veninos provoacă dureri puternice și umflarea rapidă a zonei afectate. Veziculele, vânătăile, febra, senzația de greață și vărsăturile sunt indicii ale unei mușcături veninoase. Cu toate acestea, simptomele pot să apară chiar și după câteva ore de la incident. Prin urmare, ar trebui să tratezi orice mușcătură de șarpe ca pe una veninoasă dacă nu ai identificat exact specia cu care ai intrat în contact.
Dacă ai fost mușcat de un șarpe, prima măsură pe care trebuie să o iei este să te așezi într-un loc sigur, la adăpost de un alt eventual atac al șarpelui. Iată ce ai de făcut în continuare, conform specialiștilor Salvamont România:
- Apelează numărul unic de urgență 112 sau pe cel al Dispeceratului Național Salvamont (0372126668), pentru a anunța evenimentul și a oferi detalii despre starea și localizarea ta sau a persoanei afectate (eventual, coordonate GPS);
- Curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;
- Scoate eventualele inele, brățări sau altele asemenea obiecte de la nivelul membrului mușcat. În caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă și vor acționa ca un garou;
- Aplică aproape de plaga mușcată o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin. Nu strânge prea tare bandajul, pentru a nu împiedica circulația sângelui. Strânge atât cât să poți introduce un deget sub bandaj;
- Imobilizează cu o atelă membrul mușcat, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică;
- Menține membrul afectat cât mai imobil și mai jos de nivelul inimii pentru a încetini răspândirea veninului.
Ce să NU faci dacă ai fost mușcat de șarpe
Există multe mituri legate de primul ajutor în mușcătura de șarpe. Unele măsuri sunt ineficiente sau pot face chiar mai mult rău decât bine. De exemplu, aspirarea veninului cu gura este ineficientă, iar bacteriile transferate în rană prin salivă cresc riscul de infecție.
Stoarcerea mușcăturii nu doar că nu ajută la eliminarea veninului din corp, dar îl poate răspândi mai rapid în țesuturile înconjurătoare.
Iată ce NU ar trebui să faci după mușcătura de șarpe:
- Nu aspira veninul cu gura;
- Nu folosi dispozitive de aspirație a veninului;
- Nu face incizii sau cauterizări la nivelul mușcăturii;
- Nu stoarce plaga;
- Nu aplica gheață, garou, curent electric sau diverse substanțe;
- Nu încerca să capturezi șarpele.
Cum se tratează mușcătura de șarpe veninos
După aplicarea măsurilor de prim ajutor, trebuie să fii transportat pe targă la cel mai apropiat centru de primiri urgenţe. Mersul este contraindicat, deoarece accelerează răspândirea veninului prin sistemul circulator. La spital, vei fi monitorizat pentru a vedea dacă dezvolți simptome care sugerează că veninul a fost injectat.
Antidotul pentru mușcătura de viperă este serul antiviperin. Acesta se încadrează ca un tip de antivenin specific pentru mușcăturile speciilor de șerpi din familia Viperidae și conține anticorpi care neutralizează efectele toxinelor din venin. Serul este injectabil și se administrează atunci când reacția toxică la venin ajunge moderat-severă.
Unele persoane pot dezvolta o reacție alergică severă după administrarea serului antiviperin numită șoc anafilactic. De aceea, persoanele mușcate de șarpe sunt monitorizate în spital și după ce au primit tratamentul pentru mușcătura de șarpe. Șocul anafilactic poate apărea și după mușcătură, situație în care ar trebui să se administreze de urgență adrenalină prin sistem de autoinjectare.
Tratamentul simptomatic al mușcăturii de șarpe poate include:
- fluide intravenoase pentru menținerea tensiunii arteriale;
- medicamente pentru durere;
- medicamente antihistaminice în caz de reacții alergice mai ușoare;
- antibiotice pentru prevenirea infecțiilor la locul mușcăturii.
Ce trebuie să faci dacă vezi un șarpe
Dacă observi un șarpe în apropierea ta, este important să rămâi calm și să nu faci mișcări bruște. Acestea îl pot speria și determina să reacționeze defensiv, cu un răspuns agresiv. Același efect îl poate avea și aruncarea cu obiecte în el, cu intenția de a-l speria. Majoritatea șerpilor nu atacă dacă nu se simt amenințați.
Încearcă să ocolești șarpele îndepărtându-te încet și cu calm, fără a face mișcări bruște. Dacă nu te-a observat, se poate să se îndepărteze de unul singur.
Sub nicio formă nu încerca să urmărești sau să prinzi șarpele. Dacă te afli într-o zonă populată, informează și alte persoane despre prezența lui.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
