Ce este înecul secundar. Când se poate produce și care sunt simptomele

Vara este sezonul în care oamenii petrec mai mult timp în apă și pericolul de înec crește. Este foarte important de știut că înecul nu se produce întotdeauna imediat. Sunt câteva situații, din fericire rare, în care simptomele apar cu întârziere. 

Aceste forme mai puțin cunoscute de înec sunt la fel de periculoase precum înecul „clasic”. De aceea, mai ales în cazul copiilor, trebuie să urmărim orice semne de probleme respiratorii în orele următoare expunerii la apă. 

Ce este înecul secundar

Înecul se produce atunci când apa ajunge în plămâni și împiedică respirația. Fără un aport adecvat de oxigen, apare sufocarea. Ea se produce foarte rapid, iar leziunile cerebrale pot apărea în doar câteva zeci de secunde de la privarea de oxigen.

Există situații în care simptomele înecului nu apar imediat. „Uneori, poți să inhalezi o cantitate mică de apă în plămâni, nu suficientă pentru a împiedica transportul oxigenului”, a explicat pentru USA Today dr. Michael D. Patrick, profesor asociat de pediatrie la Ohio State University și medic specialist în medicină de urgență la Nationwide Children’s Hospital, din Statele Unite. 

În plămânii noștri există „o substanță asemănătoare săpunului numită surfactant, (care) menține micii saci de aer deschiși”, spune dr. Patrick. Dacă în plămâni pătrunde o cantitate suficientă de apă, ea poate spăla surfactantul, cauzând colapsul sacilor de aer. Ulterior, „corpul răspunde la aceasta atrăgând, de fapt, lichid în plămâni”,  detaliază specialistul. 

Acumularea de lichid în plămâni este denumită medical edem pulmonar și produce o inflamație care afectează funcția respiratorie. Dificultățile de respirație pot fi suficient de severe pentru a fi fatale. „Practic, te îneci în propriul lichid, chiar dacă nu ești în apă”, a explicat pentru centrul medical academic Cleveland Clinic, din SUA, dr. Jason Milk, specialist în medicină de urgență. 

Edemul pulmonar este o urgență și trebuie să soliciți ajutor medical de la primele sale semne. Tratamentul acestuia include administrarea de oxigen, diuretice pentru eliminarea lichidului din plămâni și ventilație mecanică în cazurile severe, pentru a susține respirația. 

Înecul secundar și înecul uscat: care sunt diferențele

Înecul secundar este diferit de așa-numitul înec „uscat”, în care apa nu ajunge deloc în plămâni. Când intră în contact cu laringele, apa sau alte lichide declanșează un spasm care închide căile respiratorii și poate duce la sufocare, dar fără ca lichidul să pătrundă în plămâni. 

Spre deosebire de înecul secundar, cel uscat se întâmplă imediat sau la scurt timp după expunerea la apă. Așadar, cele două situații de înec sunt diferite în privința mecanismului și momentului de apariție. 

Deși sunt folosiți în mod frecvent, termenii de „înec secundar” și „înec uscat” nu sunt recunoscute ca diagnostice oficiale. Aceștia nu se regăsesc în ghidurile medicale și în literatura științifică. Conform medicilor, toate acestea sunt forme de înec, indiferent de momentul în care se produc sau de cantitatea de apă inhalată.

În ce condiții se produce înecul secundar

Inhalarea accidentală de apă se poate produce în timpul activităților acvatice precum înotul, scufundările, jocurile de apă sau sporturilor nautice. Mai ales în cazul copiilor de vârste mici, se poate întâmpla și în cadă. Înecul secundar poate apărea chiar dacă, inițial, persoana afectată nu a avut dificultăți de respirație sau alte simptome grave.

Cel mai frecvent, înecul secundar survine după ce o persoană a fost la un pas de înec. Chiar dacă a depășit momentul și, aparent, este bine, aceasta poate suferi ulterior complicații dacă o cantitate mică de apă a ajuns în plămâni.

Persoanele care suferă de astm sau de alte afecțiuni respiratorii sunt mai vulnerabile la înec secundar după inhalarea de apă.

Simptomele de înec secundar

Cel mai mare mit legat de înecul secundar este că poate apărea chiar și la câteva zile după inhalarea apei. În realitate, simptomele de înec se manifestă în cel mult 24 de ore. Dacă persoana în cauză se recuperează după 24 de ore, înecul nu se mai poate produce. 

Simptomele de înec secundar pot include:

• tuse persistentă;
• expectorație spumoasă în caz de edem pulmonar;
• dificultăți de respirație;
• durere toracică;
• vomă;
• senzație de sufocare;
• cianoză (colorarea pielii în albastru);
• oboseală extremă;
• confuzie și/sau somnolență. 

Evoluția simptomelor depinde de cantitatea de lichid acumulată în plămâni după înecul secundar și de starea generală de sănătate. Unele persoane experimentează doar tuse și dificultăți ușoare de respirație, în timp ce la altele, înecul secundar evoluează rapid și sever. Astmul și alte afecțiuni respiratorii predispun la o astfel de evoluție. 

Viteza de reacție e foarte importantă

În caz de înec secundar, fiecare minut contează. Edemul pulmonar pe care îl provoacă poate cauza dificultăți mari de respirație care necesită tratament medical imediat. Dacă nu se intervine prompt, acestea se pot agrava rapid, punând viața în pericol. 

Dacă o persoană are simptome de sufocare, sună cât mai rapid la serviciul de urgență 112. Identificarea rapidă a simptomelor alarmante și intervenția promptă pot preveni complicațiile severe și pot salva vieți. Dacă persoana afectată nu respiră sau nu are puls, începe resuscitarea cardiopulmonară până la sosirea ambulanței. 

Intervenția timpurie poate preveni dezvoltarea edemului pulmonar și a complicațiilor sale. De aceea, este foarte important să supraveghezi timp de cel puțin 24 de ore copiii sau pe oricine a suferit un înec nefatal. 

Cunoașterea acestui fenomen de către părinți și bunici este esențială. Aceștia trebuie să poată identifica semnele și simptomele înecului secundar astfel încât să poată reacționa rapid și eficient de la prima suspiciune. 

Metode de prevenție

Deși înecul secundar se întâmplă rar, este important să fim conștienți de riscuri și să luăm măsuri de prevenție adecvate. Instruirea copiilor despre siguranța în apă, supravegherea acestora și intervenția rapidă în caz de incidente acvatice pot salva vieți.  

Iată câteva metode de prevenție:

• Stabilește reguli clare pentru copii cu privire la comportamentul în apă, cum ar fi să nu înoate în apă adâncă fără supraveghere, să nu sară de pe marginea piscinei sau să nu alerge în jurul acesteia;
• Monitorizează îndeaproape copiii când sunt în apă sau în apropierea acesteia chiar dacă știu să înoate;
• Echipează copiii care nu știu să înoate cu veste de salvare, aripioare de înot, colace sau alte echipamente de siguranță;
• Nu le permite înotul când marea este agitată sau când apele sunt periculoase;
• Alege doar locuri de scăldat amenajate corespunzător;
• Participă la cursuri de prim ajutor și resuscitare cardiopulmonară;
• Urmărește eventualele semne de epuizare sau dificultăți de respirație în timpul și după activitățile acvatice;
• În cazul unui incident acvatic, monitorizează atent copilul sau adultul timp de 24 de ore;
• Solicită imediat ajutor medical de urgență dacă observi simptome de înec secundar: dificultăți de respirație, tuse persistentă, confuzie sau somnolență.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.