Hernia hiatală: simptome, tipuri, cauze și tratament

Riscul de a dezvolta hernie hiatală crește odată cu înaintarea în vârstă, ca urmare a slăbirii mușchilor diafragmei (mușchiul membranos care separă cavitatea toracică de cea abdominală).

Conform statisticilor, ea afectează 50% dintre persoanele peste 50 de ani, 60% dintre cele peste 60 de ani și 70% dintre cele peste 70 de ani. Cu toate acestea, ea este asimptomatică în cele mai multe cazuri. 

Ce este hernia hiatală

Hernia hiatală este o cauză comună a refluxului gastroesofagian, dar aceasta nu este singura complicație pe care o poate cauza și nici cea mai gravă dintre ele. În formele severe, hernia hiatala poate deveni fatală și necesită tratament urgent.

Hernia hiatală apare atunci când o porțiune a stomacului se deplasează din abdomen în torace. Partea sa superioară împinge în sus, în cavitatea toracică, printr-un mic orificiu în diafragmă. Această deschidere naturală este numită hiatus esofagian și permite esofagului să traverseze diafragma pentru a se conecta la stomac.

Uneori, hiatusul esofagian devine prea larg sau slăbit și permite trecerea unei porțiuni a stomacului în cavitatea toracică, provocând o hernie. În funcție de tipul herniei, deplasarea stomacului poate fi intermitentă (mai exact se mișcă doar ocazional) sau permanentă (mai percis partea herniată a stomacului nu mai revine la poziția normală în abdomen).

În hernia hiatală, partea superioară a stomacului se deplasează în sus, prin diafragmă / Shutterstock

Hernia hiatală provoacă retenția acidului gastric și a altor substanțe din stomac, deoarece stomacul este presat prin deschiderea din diafragmă, potrivit Johns Hopkins Medicine. Acidul poate urca ușor în esofag prin reflux.

Tipuri de hernie hiatală

Există două tipuri principale de hernii hiatale: hernii prin alunecare sau hernii paraesofagiene. Hernia hiatală prin alunecare sau hernia de tip 1 este de departe cea mai frecventă, reprezentând 95% din totalul herniilor hiatale diagnosticate. Herniile paraesofagiene sunt de tip II, III și IV. 

Iată ce caracteristici are fiecare dintre ele:

• Tipul I sau hernia prin alunecare. În acest caz, partea din esofag care se conectează la stomac „alunecă” ocazional în sus, în cavitatea toracică, prin hiatusul esofagian, dar apoi revine la poziția normală;
• Tipul II. În acest tip de hernie hiatală paraesofagiană, partea superioară a stomacului împinge prin hiatus lângă esofag, formând o umflătură adiacentă acestuia. „Paraesofagian” înseamnă „lângă esofag”;
• Tipul III. Această formă de hernie este o combinație între tipurile I și II. În acest caz, joncțiunea gastroesofagiană (locul unde esofagul se unește cu stomacul) „alunecă” în sus prin hiatus. În același timp, o altă parte a stomacului pătrunde lângă aceasta;
• Tipul IV. Acest tip de hernie paraesofagiană apare rar, dar poate fi mai complicat. În acest tip, hiatusul este atât de larg, încât permite hernierea a două organe diferite. Pe lângă stomac, hernia poate implica un alt organ abdominal, cum ar fi intestinul, pancreasul sau splina.

Cauzele și factorii de risc

În hernia hiatală, diafragma își pierde tonusul sau este supus unei presiuni excesive, ceea ce permite lărgirea hiatusului esofagian. Acest lucru face posibilă deplasarea stomacului în cavitatea toracică.

Uneori, o malformație congenitală a hiatusului, un traumatism sau o intervenție chirurgicală poate determina slăbirea inițială a țesuturilor care favorizează apariția herniei. Însă, cel mai adesea, ea este consecința unei deteriorări acumulate de-a lungul anilor din cauza stresului și solicitării zilnice. 

Diafragma se poate slăbi în timp din cauza presiunii suplimentare exercitate asupra cavității abdominale. Printre cele mai comune cauze ale creșterii presiunii abdominale, care contribuie la apariția herniei hiatale, se numără:

• tusea sau strănutul cronic;
• efortul intens și constant la defecație (constipația);
• obezitatea cronică (indice de masă corporală mai mare de 30);
• vărsăturile frecvente;
• exercițiile fizice intense;
• ridicarea de greutăți mari;
• sarcina și nașterea.

Care sunt simptomele

Multe persoane cu hernie hiatală nu au niciodată simptome. La cei care au manifestări, acestea sunt legate de refluxul acid cronic sau boala de reflux gastroesofagian. Totuși, nu toate persoanele cu reflux gastroesofagian au hernie hiatală. 

Simptomele includ:

• arsuri la stomac, mai ales după masă;
• durere în piept recurentă care seamănă cu angina pectorală;
• senzație rapidă de sațietate după masă;
• regurgitarea alimentelor și lichidelor;
• eructații frecvente;
• dificultăți la înghițire sau senzație de nod în gât la înghițire;
• dureri în gât;
• răgușeală (din cauza iritației cauzate de acidul gastric).

Herniile paraesofagiene mai mare se pot manifesta și prin:

• senzație de greață cauzată de compresarea stomacului sau de refluxul de acid sau de ambele;
• dificultăți de respirație, dacă hernia presează plămânii;
• presiune sau durere în partea inferioară a pieptului.

Anumite activități sau poziții supun hernia hiatală unei presiuni suplimentare. De exemplu, aplecarea, tusea sau ridicarea unor obiecte grele pot accentua simptomele unei hernii mai mari. 

Complicații posibile

Majoritatea herniilor hiatale nu sunt simptomatice și nu produc complicații, însă cele cu dimensiuni mai mari pot să creeze probleme. Cea mai frecventă complicație cauzată de hernia hiatală este refluxul gastroesofagian. Dacă devine cronic și sever, iar medicamentele nu îl pot controla eficient, refluxul cronic poate afecta esofagul în timp.

Complicațiile refluxului gastroesofagian cronic pot include:

• Esofagita, o inflamație a mucoasei esofagului care provoacă durere, dificultăți la înghițire, ulcerații și chiar sângerări;
• Stricturile esofagiene, o complicație a inflamației cronice care duce la formarea de țesut cicatricial în esofag. Acesta poate îngusta esofagul, ceea ce provoacă dificultăți la înghițire;
• Esofagul Barrett, care este o modificare precanceroasă a țesutului esofagian pe fondul inflamației persistente. 

Mai rar, hernia hiatală se poate bloca sau comprima în hiatus. Acest lucru se întâmplă în cazul tipurilor mai rare de hernii hiatale, iar posibilele complicații pot fi:

• Gastrita și ulcerul, care sunt cauzate de acidul gastric ce stagnează în porțiunea herniată a stomacului, unde produce inflamație;
• Obstrucția gastrointestinală, care se produce atunci când stomacul sau un alt organ abdominal rămâne blocat în hiatus, se comprimă sau se răsucește și apare un blocaj al tractului digestiv;
• Ischemia, care se produce atunci când hernia devine atât de comprimată, încât este întreruptă alimentarea cu sânge. Ischemia provoacă durere severă și poate duce la moartea țesuturilor afectate.

Tratamentul herniei hiatale

În majoritatea cazurilor, refluxul gastroesofagian pe care îl provoacă hernia hiatală atunci când este simptomatică poate fi gestionat cu medicamente. În cazurile mai severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Medicamentele nu opresc refluxul, dar diminuează producția de acid gastric, ceea ce reduce inflamația și leziunile provocate esofagului. Astfel, atenuează simptomele precum arsurile la stomac și disconfortul abdominal. 

Refluxul gastroesofagian ocazional poate fi tratat cu antiacide uzuale, care neutralizează rapid, dar temporar acidul din stomac. Printre cele mai cunoscute antiacide se numără:

• hidroxidul de aluminiu și magneziu;
• carbonatul de calciu;
• bicarbonatul de sodiu. 

Pentru refluxul frecvent și persistent, este necesar un tratament mai specific și pe termen lung. De obicei, se recomandă inhibitori ai pompei de protoni, care scad producția de acid gastric și ajută la vindecarea eventualelor leziuni ale esofagului. Aceștia sunt eficienți în prevenirea complicațiilor asociate refluxului, cum ar fi esofagita sau esofagul Barrett. Totuși, nu pot opri regurgitația conținutului gastric și nu împiedică progresia herniei hiatale. 

Când e nevoie de operație

Intervenția chirurgicală pentru corectarea herniei hiatale se recomandă în următoarele situații:

• Hernia hiatală provoacă simptome sau complicații pe care medicamentele nu le pot trata sau preveni;
• Medicamentele provoacă efecte secundare care afectează sănătatea;
• Hernia este mare și prezintă un risc de complicații majore în viitor.

Operația se realizează pe cale laparoscopică, o abordare minim invazivă care implică o recuperare mai rapidă și riscuri mai reduse decât chirurgia deschisă. 

Prin incizii mici, stomacul este tras înapoi din cavitatea toracică în abdomen, sub diafragmă. De asemenea, chirurgul va micșora hiatusul esofagian prin sutura acestuia, îl va întări și ancora la diafragmă.  

Alimentația și stilul de viață în hernia hiatală

În general, simptomele herniei hiatale pot fi gestionate prin medicație și schimbări ale stilului de viață. Iată ce poți face pentru a ține sub control această afecțiune:

• Consumă alimente cu cel puțin 3-4 ore înainte de a te întinde;
• Mănâncă porții mici sau moderate;
• Limitează alimentele grase, prăjite, picante și acide;
• Limitează alimentele și băuturile care conțin cofeină;
• Evită consumul de alcool;
• Menține o greutate sănătoasă;
• Dormi într-o poziție ușor ridicată;
• Renunță la fumat. 

Fructe permise în hernia hiatală

Unele fructe sunt bine tolerate de persoanele cu hernie hiatală, în timp ce altele pot agrava simptomele. Se recomandă fructele cu o aciditate redusă și care nu stimulează excesiv producția de suc gastric. Acestea sunt mai ușor de digerat și nu provoacă reflux gastroesofagian.

Ca o regulă generală, alege fructe bine coapte, deoarece se digeră mai ușor și sunt mai puțin acide. De asemenea, poți reduce riscul de reflux dacă le consumi între mese, nu pe stomacul gol sau imediat după masă.

Cele mai bune opțiuni sunt: 

• bananele;
• pepenele galben;
• perele;
• merele coapte și dulci;
• piersicile și caisele coapte;
• mango bine copt.

Fructele de evitat în hernia hiatală sunt cele acide, care irită mucoasa esofagiană și cresc producția de acid gastric. Acestea includ:

• citricele: portocale, mandarine, lămâi, lime, grepfrut;
• ananasul;
• kiwi.

Alte câteva fructe au o aciditate moderată și pot fi tolerate în cantități mici, mai ales dacă sunt bine coapte. Fructele de pădure, prunele și strugurii pot fi consumate cu moderație.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.