Ce înseamnă o frecvență sănătoasă a scaunelor la bebeluși și copii? Ar trebui să aibă scaune în fiecare zi? Iată când vorbim despre probleme de tranzit intestinal și cum se tratează corect constipația la bebeluși și copii.
Deși nu este o sarcină tocmai plăcută pentru părinți, monitorizarea scaunelor copilului este foarte importantă în toate etapele dezvoltării, de la perioada de scutec și până la trecerea la oliță ori toaletă. Frecvența scaunelor oferă informații despre sănătatea digestivă a copilului, dar și despre alegerile alimentare mai mult sau mai puțin corecte făcute de părinți pentru cei mici.
Eliminarea rară și dificilă a scaunelor este cauza cea mai importantă de dureri abdominale la copii și o sursă importantă de stres și anxietate pentru părinți. Constipația la bebeluși și copii are, așadar, un impact asupra calității vieții întregii familii.
Când vorbim de constipație la bebeluși și la copii mici
Tranzitul intestinal este diferit de la un bebeluș la altul și de la un copil la altul. Unii dintre ei au 2-3 scaune pe zi, în timp ce alții au un tranzit mai lent și scaunele lor sunt mai rare. Contrar unor opinii, bebelușii nu trebuie să aibă scaun zilnic. Mai ales cei hrăniți cu lapte praf pot avea scaune mai rar și sunt mai tari, de obicei. Laptele matern are un efect laxativ. De aceea, constipația este mai rară la bebelușii alăptați.
Când vorbim despre constipație la cei mici și ar trebui să luăm măsuri? Există câteva criterii enunțate într-un ghid de referință care definește principiile de diagnostic și tratament ale tulburărilor gastrointestinale funcționale. Astfel, conform criteriilor Roma IV, constipația cronică la bebeluși și copii cu vârsta de până la 4 ani se definește prin prezența a cel puțin două dintre următoarele simptome pe durata unei luni:
- două sau mai puține scaune/săptămână;
- istoric de retenție a scaunului;
- istoric de defecații dureroase și scaune tari;
- istoric de scaune cu diametru crescut;
- prezența materiilor fecale la nivel rectal în cantitate mare.
La copiii cu vârsta egală sau mai mare de 4 ani care au învățat să utilizeze olița sau toaleta, se adaugă alte două criterii:
- cel puțin un episod/săptămână de incontinență fecală;
- istoric de scaune cu diametru crescut, care pot obstrua toaleta.
Cauzele emoționale ale constipației
Incontinența fecală se referă la pierderea involuntară de materii fecale. Ea se întâmplă la copiii mai mari ca urmare a refuzului de a defeca în anumite contexte. În jurul vârstei de 2-3 ani, când cei mici intră în colectivități – crește și grădinițe, copiii pot evita defecația din motive sociale.
Schimbarea obiceiurilor de zi cu zi, a toaletei și a persoanei care-i îngrijește îi determină să amâne defecația. La copiii mai mari, aceasta este principala cauză de constipație.
Alteori, copiii evită olița sau mersul la toaletă după o experiență neplăcută cu un scaun dur și voluminos care le-a provocat durere la defecație. Mai există și situațiile în care „antrenamentul” la oliţă a început prea devreme și părinții au avut o atitudine agresivă, cu certuri și pedepse care au creat în mintea copilului o asociere negativă între toaletă și defecație.
Constipația la nou-născuți și sugari nediversificați
Constipația apare adesea odată cu începerea diversificării. Până atunci, ea nu este o problemă atât de frecventă. Scaunele rare sau absente în prima lună de viață semnalează uneori o boală organică, dar astfel de cazuri sunt rare, potrivit medicilor Mayo Clinic:
- boala Hirschsprung, mai cunoscută cu denumirea sa veche, de megacolon congenital, caracterizată prin absența de la naștere a unor celule din colon responsabile de contracțiile care fac posibilă eliminarea scaunului;
- hipotiroidismul congenital, caracterizat printr-o secreție insuficientă de hormoni tiroidieni încă de la naștere. Boala determină deficiențe neurologice, motorii și de creștere. În România, există un program de screening (testare) al hipotiroidismului la nou-născuți, care se efectuează în maternitate;
- fibroza chistică sau mucoviscidoza este o afecțiune genetică gravă ce afectează plămânii, pancreasul și sistemul digestiv al nou-născutului;
- obstrucțiile anale sau intestinale.
Atunci când constipația persistă la nou-născut și este însoțită de alte semne sau simptome, precum voma ori starea de slăbiciune, contactează medicul neonatolog sau pediatrul.
Laptele insuficient favorizează constipația la bebeluși
Scaunele rare la nou-născutul sau sugarul nediversificat pot fi un semn că nu primește suficient lapte și este deshidratat. Pentru a verifica dacă aceasta este cauza constipației, urmărește creșterea lui în greutate și raportează-te la graficele de creștere. Medicul pediatru te poate îndruma în acest demers.
Dacă alăptezi, un consultant în alăptare te poate ajuta să evaluezi tehnica de alăptare și frecvența meselor. Dacă bebelușul este hrănit cu lapte praf, consultă pediatrul pentru a stabili formula de lapte adecvată acestuia și cantitatea optimă de lapte recomandată în funcție de vârstă.
Constipația la bebeluși poate fi cauzată de alergie la lapte
Constipația la nou-născuți și sugarii nediversificați poate fi semn de alergie la proteinele din laptele de vacă (APLV). Bebelușul alergic are și alte simptome: reflux gastroesofagian, regurgitații frecvente, respirație șuierătoare, curgerea nasului, tuse persistentă, urticarie sau eczeme pe piele, plâns inconsolabil, colici, refuzul mâncării și probleme de somn. Pentru astfel de situații, există formule speciale de lapte, hipoalergenice.
Constipația mai poate apărea și în perioada de tranziție de la lapte matern la lapte praf. Uneori, problema dispare de la sine, însă alteori, constipația poate persista.
Analize recomandate pentru copiii constipați
Constipația care apare în prima lună de viață poate fi cauzată de afecțiuni care impun efectuarea unor investigații. Cu excepția hipotiroidismului congenital, pentru care, în România, există program de screening la naștere, celelalte afecțiuni trebuie investigate prin analize de sânge, biopsie rectală (pentru boala Hirschsprung), manometrie anorectală (de asemenea, pentru boala Hirschsprung) sau radiografie abdominală (pentru evidențierea unor posibile blocaje).
La bebelușii mai mari, investigațiile sunt necesare doar în situațiile în care au fost excluse problemele de alimentație care produc constipație și cauzele emoționale care duc la refuzul oliței sau toaletei.
În cadrul unui consult pediatric, medicul va evalua gravitatea constipației. Printr-un examen clinic, va verifica gradul de deshidratare a bebelușului sau copilului și va palpa abdomenul, urmărind dacă acesta este umflat, dureros sau dacă prezintă anumite formațiuni. În funcție de rezultatul examinării, poate recomanda o ecografie abdominală sau o radiografie abdominală pentru a identifica posibile obstrucții la nivelul tractului digestiv.
Dacă medicul suspectează o alergie la proteinele din laptele de vacă, va recomanda teste cutanate sau teste de sânge pentru a stabili un diagnostic.
Tratament corect pentru constipație la copii și bebeluși
De cele mai multe ori, constipația la bebeluși și copii apare după diversificare și este cauzată de o alimentaţie necorespunzătoare, cu un consum redus de fibre și de lichide. Instituirea unui regim alimentar corect este primul pas în remedierea problemei.
Regimul dietetic
Pentru atenuarea simptomelor constipației, se recomandă:
- creșterea consumului de legume și fructe proaspete. Acestea sunt bogate în fibre alimentare, care stimulează tranzitul intestinal și ajută defecația. Cele mai bune surse de fibre sunt fasolea, mazărea, lintea, năutul, merele (cu coajă), prunele, perele, morcovii, fasolea verde, ceapa și spanacul.)
- creșterea aportului de lichide. Deshidratarea este una dintre cauzele de constipație la bebeluși și copii. Creșterea cantității de apă consumate de cei mici este cu atât mai necesară dacă se crește cantitatea de fibre consumată, pentru că acestea absorb o cantitate mare de apă din intestine;
- eliminarea din dietă a unor alimente procesate care conțin foarte puține fibre sau deloc: cele care conțin cereale rafinate (pâine din făină albă, paste din făină albă, orezul alb), dulciurile, sucurile, mezelurile, etc;
Masajul și mișcarea, remedii pentru constipația la bebeluși
La bebeluși, pot funcționa și câteva tehnici de relaxare și masaj abdominal care stimulează tranzitul intestinal. Poți încerca să remediezi constipația la bebeluși cu:
- o baie caldă sau o compresă călduță, care ajută la relaxarea musculaturii;
- un masaj ușor al burticii cu mișcări circulare, în direcția acelor de ceas, pornind de la buric;
- un exercițiu ușor, de „pedalat” pe bicicletă. Așază bebelușul pe spate în pat, prinde-i călcâiele în palmă și mică-i picioarele ușor înainte și înapoi;
„Antrenamentul” la oliță
Renunțarea la scutece aduce de multe ori schimbări în tranzitul intestinal al copilului. Până va învăța să recunoască semnalele corpului, el trebuie ajutat să utilizeze olița sau toaleta corect, la momentul potrivit.
Pentru început, va avea nevoie de un program de 5-10 minute de stat pe oliță sau pe toaletă, astfel:
- după fiecare masă;
- dimineața, după trezire;
- dacă observi semne vizibile de crampe abdominale sau acuză dureri de burtă.
Chiar dacă nu a avut succes, laudă copilul pentru că încearcă. Nu îl forța să stea pe oliță dacă nu dorește acest lucru. Este foarte important să previi stresul asociat defecației. Dacă el există deja, trebuie să-l elimini dând dovadă de susținere și înțelegere în acest proces.
Probioticele pot trata constipația la bebeluși
Dezechilibrul florei intestinale este unul dintre factorii care contribuie la apariția constipației. Consumul de probiotice echilibrează bacteriile „bune” din intestin și ajută astfel la reglarea tranzitului bebelușilor și copiilor.
Probioticele pot fi administrate celor mici ca suplimente alimentare, sub formă de picături de obicei, dar pot fi asigurate și din alimentație dacă bebelușul este diversificat. Surse bune de probiotice sunt iaurtul, chefirul, brânzeturile fermentate (pentru copiii mai mari), dar și murăturile în saramură (nu în oțet), dacă sunt pe gustul celor mici.
Laxativele
De cele mai multe ori, constipația la bebeluși și copii poate fi remediată prin adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase. De asemenea, poți apela la administrarea unor laxative naturale blânde, cum sunt sucul de prune și sucul de mere. Dacă medicul o recomandă, se poate recurge și la microclisme, dar numai pe o perioadă limitată.
Medicamentele laxative sunt necesare doar în cazurile de constipație cronică, îndelungată, care nu a răspuns la măsurile dietetice. Astfel de tratamente se administrează întotdeauna la recomandarea medicului pediatru sau gastroenterolog, după o evaluare a severității constipației.
În general, laxativele sunt indicate pe termen scurt la copii, până la reglarea tranzitului intestinal. Ele pot fi prescrise uneori și pe o perioadă mai îndelungată, de până la câteva luni.
Siropuri pentru constipația bebelușilor – în ce condiții se administrează
Există mai multe categorii de laxative, cu mecanisme diferite de acțiune, care se administrează la cei mici sub formă de siropuri, dar și de picături, supozitoare sau pulbere pentru soluție orală. Unele au indicație începând de la vârsta de 6 luni, dar cele mai multe sunt recomandate după vârsta de 2 ani, iar câteva nu se administrează mai devreme de 10 ani.
La indicația medicului, se pot utiliza:
- laxative osmotice, care ajută colonul să rețină mai multă apă și care dau scaunelor o consistență moale. Exemple de laxative osmotice sunt lactuloza, macrogol, lactitol, manitol;
- laxative lubrifiante, care ung pereții intestinali și ajută astfel la deplasarea materiilor fecale în intestine. Uleiurile de parafină fac parte din această categorie de laxative;
- laxative stimulante – care stimulează mișcările peristaltice intestinale ce duc la eliminarea materiilor fecale. Exemple de laxative stimulante sunt bisacodil și senna.
Tipul de laxativ, dozele și durata tratamentului sunt stabilite de medic întotdeauna în funcție de vârsta copilului, de greutate și de severitatea problemelor de tranzit intestinal. Laxativele stimulante sunt indicate doar pentru perioade scurte de timp. Folosirea îndelungată diminuează tonusul musculaturii intestinului gros și provoacă dependență.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
