Ce este tetanosul și când trebuie să faci vaccin

Oana Antonescu
Oana Antonescu
Publicat: 19 martie 2024, 07:25

O boală infecțioasă cu potențial letal, tetanosul este provocat de o bacterie larg răspândită în mediu. Rănile deschise sunt poarta de intrare a acesteia în organism. Află ce tipuri de leziuni pot duce la infectare, de ce este tetanosul periculos și cum te poți proteja de îmbolnăvire. 

Reclamă

Tetanosul este o boală infecțioasă cauzată de sporii bacteriei Clostridium tetani. Aceștia se găsesc peste tot în mediul înconjurător, în special în sol, în tractul intestinal și fecalele animalelor, precum și pe suprafața pielii și pe uneltele ruginite precum cuiele, acele sau sârma ghimpată. 

Sporii bacteriei sunt foarte rezistenţi la căldură, la fierbere și la majoritatea antisepticelor, motiv pentru care pot supraviețui ani de zile. 

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Ce este tetanosul

Infecția cu tetanos apare atunci când sporii bacteriei Clostridium tetani ajung în organism printr-o rană deschisă sau o leziune a pielii și se dezvoltă în bacterii. O toxină pe care acestea o produc, se răspândește în corp prin circulația sangvină și ajunge în sistemul nervos, afectând nervii și creierul. Toxina tetanică, numită tetanospasmină, este una dintre cele mai puternice toxine cunoscute.

Simptomele tetanosului includ:

Reclamă
  • încleștarea maxilarului și incapacitatea de a deschide gura;
  • spasme musculare puternice și foarte dureroase, mai frecvente la nivelul spatelui, abdomenului și extremităților;
  • rigiditate musculară care poate cuprinde întregul corp;
  • dificultăți la înghițire;
  • convulsii;
  • dureri de cap;
  • febra și transpirații;
  • hipertensiune arterială;
  • tahicardie (ritm cardiac rapid).

Oricine poate contracta tetanosul dacă nu a fost imunizat prin vaccinare. Boala este mai mai gravă la nou-născuți și la femeile gravide care nu au primit toate dozele de vaccin, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Tetanosul în timpul sarcinii sau în termen de 6 săptămâni de la naștere este numit tetanos matern, iar tetanosul care apare în primele 28 de zile de viață este numit tetanos neonatal. 

În tetanosul neonatal, simptomele includ:

Reclamă
  • spasme musculare;
  • incapacitatea nou-născutului de a suge;
  • plâns excesiv.

De ce este tetanosul foarte periculos

Această boală infecțioasă poate avea consecințe severe, care pun viața în pericol. La adulți, unul-două cazuri din zece sunt fatale. Tetanosul neonatal este cel mai grav și fatal. Rata de mortalitate la nou-născuți ajunge până la șapte din zece cazuri. 

Complicațiile care pot apărea din cauza tetanosului sunt:

  • Fracturile și ruptura de ligamente, cauzate de spasmele musculare violente;
  • embolia pulmonară care se produce atunci când un cheag de sânge blochează o arteră pulmonară și provoacă insuficiență respiratorie, uneori și deces;
  • pneumonia de aspirație, o infecție pulmonară care se dezvoltă atunci când saliva sau vărsăturile ajung accidental în plămâni;
  • dificultăți severe de respirație, cauzate de spasmul mușchilor respiratori. 

Decesul poate surveni prin asfixie (sufocare), ca urmare a spasmului laringelui sau prin blocarea cutiei toracice.

Ce tipuri de răni favorizează infectare

Numeroase tipuri de leziuni pot facilita pătrunderea sporilor bacteriei Clostridium tetani în organism. Nu atât dimensiunea rănilor influențează riscul de infectare, cât profunzimea lor. Leziunile profunde asigură un mediu ideal pentru creșterea bacteriei care provoacă tetanosul. De asemenea, rănile de orice mărime și adâncime care nu sunt îngrijite corect au un risc mai mare de infectare.

Conform Centrului american pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), modalitățile comune de infectare includ:

  • răni contaminate cu murdărie, fecale sau salivă;
  • răni punctiforme – cauzate de un obiect, precum un cui sau un ac, care străpunge pielea;
  • arsuri;
  • leziuni produse prin strivire;
  • leziuni cu țesut mort;
  • răni curățate superficial;
  • incizii chirurgicale;
  • mușcături de insecte;
  • infecții dentare;
  • fracturi deschise;
  • răni cronice și infecții;
  • consumul intravenos de droguri;
  • injecții intramusculare.

Perioada de incubație a tetanosului, adică intervalul cuprins între momentul infectării și apariția simptomelor, variază între 3 și 21 de zile. Cele mai multe cazuri apar în decurs de 14 zile de la infectare.

Vaccinul este inclus în schema națională de vaccinare

Vaccinarea împotriva tetanosului este cea mai eficientă metodă de a preveni această boală infecțioasă. Datorită programelor extinse de vaccinare, boala este foarte rară astăzi în țările dezvoltate. Totuși, în cele aflate în curs de dezvoltare, unde vaccinarea nu este practicată pe scară largă, tetanosul continuă să fie o problemă majoră de sănătate. 

Anatoxina antitetanică, substanța care se administrează ca vaccin antitetanos, se află pe lista medicamentelor considerate esențiale de specialiștii Organizației Mondiale a Sănătății. Anatoxina tetanică este un derivat inactivat al toxinei tetanice produsă de bacteria Clostridium tetani.

În România, vaccinul antitetanos este inclus în programul național de vaccinare a nou-născuților, copiilor și adolescenților. Conform calendarului național de vaccinare, el se administrează în 5 doze, în vaccinuri combinate, astfel:

  • la 2 luni, vaccin hexavalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B-hepatitic B;
  • la 4 luni, vaccin hexavalent;
  • la 11 luni, vaccin hexavalent;
  • la 5-6 ani, vaccin tetravalent (diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic);
  • la 14 ani, vaccin trivalent diftero-tetano-pertussis acelular pentru adulți.

Primele trei doze de ser antitetanos sunt primare, iar celelalte sunt doze de rapel. 

Când trebuie adulții să facă vaccinul antitetanos

După administrarea dozelor primare și de rapel în copilărie și adolescență, majoritatea oamenilor dezvoltă o imunitate îndelungată împotriva tetanosului, însă protecția scade în timp. 

Specialiștii OMS recomandă adulților administrarea unui rapel antitetanos la fiecare 10 ani pentru a menține un nivel ridicat de protecție împotriva bolii. Cu toate acestea, la unele persoane, nivelul de antitoxină scade sub nivelul protector mai devreme de cei 10 ani. 

Este posibil să ai nevoie de rapeluri mai frecvente în anumite circumstanțe, ca atunci când ești expus unui risc crescut de infectare. De exemplu, dacă ai suferit o rană gravă sau cu risc mare de contaminare și au trecut mai mult de 5 ani de la ultimul vaccin antitetanos primit, trebuie să primești o doză de rapel în primele 48 de ore de accidentare pentru a preveni îmbolnăvirea. Aceeași regulă se aplică și în situația în care ai uitat când ai primit ultimul vaccin antitetanos.

Dacă nu ai primit niciodată un vaccin antitetanos, îl poți administra oricând. Ulterior, trebuie să repeți vaccinarea la fiecare 10 ani. Discută cu medicul de familie despre vaccinurile recomandate adulților și despre cea mai bună formulă de administrare. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.

Te-ar mai putea interesa și
Vaccinuri pentru țări tropicale. De ce sunt necesare și care sunt riscurile pentru persoanele nevaccinate
Vaccinuri pentru țări tropicale. De ce sunt necesare și care sunt riscurile pentru persoanele nevaccinate
Vaccinuri pentru țări tropicale. De ce sunt necesare și care sunt riscurile pentru persoanele nevaccinate
Sepsis: cauze, manifestări și tratament
Sepsis: cauze, manifestări și tratament
Sepsis: cauze, manifestări și tratament
Scabia (râia): transmitere, simptome și tratament
Scabia (râia): transmitere, simptome și tratament
Scabia (râia): transmitere, simptome și tratament
Reclamă
PARTENERI
icon