Până la un sfert din populația adultă a lumii are sindrom metabolic, iar prevalența lui se menține în creștere. Sindromul metabolic este un cumul de factori de risc care predispune la probleme grave de sănătate. Află care sunt acești factori de risc și ce măsuri poți lua pentru a preveni complicațiile.
Cunoscut și ca sindromul X, sindromul dismetabolic sau sindromul rezistenței la insulină, sindromul metabolic afectează 20-25% din populația adultă a lumii.
Ce este sindromul metabolic
Prevalența tot mai crescută a acestuia înseamnă un motiv de îngrijorare din cauza complicațiilor grave pe care le provoacă, conform datelor prezentate de Federația Internațională de Diabet (IDF).
Principalele riscuri asociate cu sindromul metabolic includ:
- bolile cardiovasculare: boala coronariană care poate duce la infarct miocardic, insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral;
- diabetul de tip 2;
- boala renală cronică;
- steatoza hepatică non-alcoolică;
- apneea obstructivă în somn;
- problemele de fertilitate;
- inflamația cronică.
O persoană cu sindrom metabolic are un risc de trei ori mai mare să sufere un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral și de cinci ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2. Intervenția timpurie poate preveni sau amâna aceste complicații severe care pot fi fatale.
Care sunt factorii de risc
Sindromul metabolic nu este o afecțiune în sine, ci un cumul de factori de risc cu un impact major asupra sănătății organismului. Poți primi diagnosticul de sindrom metabolic dacă ai cel puțin trei dintre următorii factori de risc:
- glicemie crescută: egală sau mai mare de 100 mg/dL, măsurată pe nemâncate;
- colesterolul HDL scăzut (colesterolul bun): sub 40 mg/dL la bărbați și sub 50 mg/dL la femei;
- trigliceride mărite: 150 mg/dL sau mai mult.;
- circumferință mare a taliei: peste 102 cm la bărbați și peste 89 cm la femei ;
- hipertensiune arterială: 130/85 mmHg sau mai mare.
Prezența unui singur factor de risc dintre cei enumerați nu întrunește criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic. Deși fiecare dintre ei reprezintă un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, când o persoană are trei sau mai mulți și este diagnosticată cu sindrom metabolic, riscul de a dezvolta o afecțiune cardiovasculară gravă crește semnificativ, potrivit Asociației Americane a Inimii.
Tensiunea arterială ridicată, de exemplu, este un factor de risc important pentru bolile cardiovasculare, dar când se combină cu o glicemie crescută pe nemâncate și obezitate abdominală (talie mare), riscul de boli cardiovasculare este mai puternic.
Ce simptome are sindromul metabolic
Sindromul metabolic în sine nu are manifestări specifice, dar unele dintre componentele sale pot să provoace anumite simptome. În timp ce trigliceridele mărite, circumferința mare a taliei și colesterolul HDL scăzut nu cauzează simptome, glicemia crescută și hipertensiunea pot fi resimțite fizic.
Nivelul ridicat al zahărului din sânge (hiperglicemia) poate provoca:
- vedere încețoșată;
- senzație de sete crescută;
- urinare crescută, în special noaptea;
- oboseală;
- piele mai închisă la culoare în pliurile din jurul gâtului și la axile.
Hipertensiunea este numită și „ucigașul tăcut”, deoarece nu are simptome evidente. Totuși, la valori de 180/120 mmHg sau mai mari, ea poate cauza:
- dureri severe de cap;
- durere în piept;
- amețeli;
- dificultăți de respirație;
- senzație de greață;
- vomă;
- vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere;
- anxietate.
Cauzele sindromului metabolic
Sindromul metabolic este rezultatul unei combinații de factori, dar rezistența la insulină reprezintă principala cauză. Ea apare atunci când celulele din corp devin mai puțin sensibile și, în cele din urmă, rezistente la insulină, hormonul produs de celulele beta din pancreas pentru a facilita absorbția glucozei.
În consecință, glucoza nu mai poate fi absorbită de celule și rămâne în sânge. Ca urmare, pancreasul produce cantități tot mai mari de insulină, ceea ce va epuiza, în timp, celulele beta. Odată ce pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină, apar hiperglicemia și prediabetul sau diabetul de tip 2.
Rezistența la insulină poate fi cauzată de:
- Obezitate sau grăsime excesivă în jurul abdomenului. Grăsimea eliberează substanțe chimice numite citokine proinflamatorii care diminuează efectul insulinei. Grăsimea din jurul organelor, mai exact grăsimea viscerală, este mai periculoasă decât cea de sub piele;
- Lipsa activității fizice. Mușchii folosesc multă glucoză pentru a funcționa. Când faci mișcare, dezvolți mușchi care absorb mai multă glucoză din sânge și cresc sensibilitatea celulelor la insulină. Lipsa activității fizice are efectul opus;
- Unele medicamente. Rezistența la insulină poate fi cauzată și de medicamente precum corticosteroizii, unele antihipertensive, anumite tratamente pentru HIV și unele medicamente psihiatrice;
- Genetica. Bagajul genetic moștenit de la părinți poate contribui la rezistența la insulină.
Alte cauze ale sindromului metabolic
De la dezechilibre hormonale și până la stilul de viață, au fost identificate numeroși factori care contribuie la apariția sindromului hormonal:
- Înaintarea în vârstă. Schimbările hormonale și scăderea masei musculare care se produc odată cu îmbătrânirea pot contribui la problemele metabolice care apar în sindromul metabolic;
- Genetica. Anumite gene pot afecta modul în care corpul metabolizează grăsimile și glucoza, precum și riscul de obezitate;
- Dezechilibrele hormonale. Sindromul ovarelor polichistice și anumite boli endocrine pot influența sensibilitatea la insulină și acumularea de grăsime;
- Inflamația cronică. Aceasta contribuie la apariția sindromului metabolic prin mai multe mecanisme: provoacă rezistență la insulină și acumulare de grăsime viscerală, afectează vasele de sânge, poate duce la hipertensiune arterială și ateroscleroză, perturbă metabolismul grăsimilor și stimulează producția de glucoză;
- Stilul de viață nesănătos. O alimentație bogată în grăsimi nesănătoase, zaharuri adăugate și produse procesate contribuie la creșterea în greutate și la niveluri ridicate de glucoză și trigliceride în sânge.
Cum se tratează sindromul metabolic
Sindromul metabolic este o afecțiune complexă, dar care poate fi controlată și tratată prin modificări ale stilului de viață și/sau cu ajutorul medicamentelor, în funcție de situație. Tratamentul sindromului metabolic are ca obiectiv principal reducerea riscului de boli de inimă și diabet de tip 2.
Corectarea stilului de viață este esențial pentru gestionarea factorilor de risc din sindromul metabolic și prevenirea complicațiilor asociate. Modificările pot include:
- Menținerea sau atingerea unei greutăți sănătoase. Un studiu a arătat că pierderea a 7% din greutate poate reduce cu 58% riscul de apariție a diabetului de tip 2;
- Exercițiile fizice regulate. Mișcarea poate combate rezistența la insulină, menține sănătatea sistemului cardiovascular și ajută pierderea în greutate;
- Alimentația sănătoasă. Pentru a preveni sindromul metabolic, nutriționiștii recomandă evitarea consumului excesiv de carbohidrați, grăsimi nesănătoase, zahăr, carne roșie și amidonuri procesate;
- Odihna suficientă. Lipsa somnului și tulburările de somn precum apneea contribuie la dezvoltarea sindromului metabolic și la agravarea lui;
- Renunțarea la fumat. Fumatul poate reduce nivelul colesterolului HDL și poate crește tensiunea arterială. De asemenea, el dăunează vaselor de sânge;
- Reducerea stresului. Cortizolul, mai cunoscut ca hormonul stresului, poate crește trigliceridele, glicemia și tensiunea arterială dacă se menține crescut o perioadă lungă de timp. Exercițiile fizice, exercițiile de respirație, yoga și mindfulness sunt câteva exemple de soluții care pot ajuta la gestionarea stresului.
Medicamente pentru sindromul metabolic
Atunci când schimbarea stilului de viață nu este suficientă pentru a ține sub control sindromul metabolic, se pot administra medicamente care ajută la gestionarea lui. Tratamentul poate include medicamente pentru:
- Colesterol. Statinele sunt cele mai prescrise medicamente;
- Tensiune arterială. Antihipertensivele pot include tiazide, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei și blocante ale canalelor de calciu.
- Glicemie. Cel mai prescris medicament este metformina.
În tratamentul obezității, chirurgia bariatrică poate fi o opțiune dacă alte metode de pierdere în greutate nu au avut succes și riscurile excesului ponderal sunt mari.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
