Hiperplazia benignă de prostată, mai cunoscută ca adenom de prostată sau prostată mărită, este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul bărbaților cu vârsta peste 50 de ani. Află ce este și cum se tratează adenomul de prostată, cea mai comună tumoare benignă care afectează bărbații.
Reclamă
Până la vârsta de 55 de ani, unul din patru bărbați se confruntă cu simptomele specifice hiperplaziei de prostată, iar până la vârsta de 75 de ani, jumătate dintre ei acuză probleme cu prostata, potrivit unor statistici citate de Johns Hopkins Medicine.
Adenomul de prostată este cea mai frecventă problemă a prostatei și, totodată, cea mai comună tumoare benignă diagnosticată la bărbați. Prostata este o glandă de mărimea unei nuci, localizată sub vezica urinară. Uretra trece prin centrul acestei glande masculine a cărei principală funcție este de a produce lichid seminal.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce este și ce provoacă adenomul de prostată
Hiperplazia benignă de prostată reprezintă o creștere în volum a acestei glande, ca urmare a multiplicării țesutului prostatic. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru nu este foarte clar.
Una dintre ipoteze este că, odată cu înaintarea în vârstă, nivelul de testosteron din corp scade. În același timp, nivelul de estrogen rămâne aceleași, iar aceste modificări hormonale ar putea determina multiplicarea celulelor prostatei. Cu toate acestea, bărbații care urmează o terapie de substituție cu testosteron pot dezvolta totuși această afecțiune a prostatei.
Reclamă
O altă ipoteză susține că adenomul de prostată este cauzat de nivelul mai ridicat al dihidrotestosteronului (DHT) la bărbații în vârstă, conform centrului medical academic Cleveland Clinic, din SUA. Dihidrotestosteronul este o formă mai puternică de testosteron al cărui nivel crește odată cu înaintarea în vârstă. El a fost asociat cu mărirea dimensiunii prostatei (dar și cu alopecia).
Pe lângă înaintarea în vârstă, alți factori de risc pentru prostata mărită sunt:
- Istoricul familial. Dacă un membru apropiat al familiei tale (tată, frate) a avut prostată mărită, există o probabilitate crescută să dezvolți și tu această afecțiune;
- Stilul de viață. Obezitatea crește riscul de a dezvolta hiperplazie benignă de prostată;
- Anumite boli asociate. Diabetul și hipertensiunea arterială au fost asociate cu un risc mai crescut de adenom de prostată;
- Rasa. Bărbații de origine afro-americană prezintă un risc mai mare de a dezvolta adenom de prostată.
Ce simptome are adenomul de prostată
Când prostata crește în volum, ea poate comprima uretra, provocând simptome urinare neplăcute, cum ar fi:
Reclamă
- dificultate la urinare;
- jet urinar slab sau întrerupt;
- nevoie frecventă de urinare, mai ales noaptea;
- senzație de golire incompletă a vezicii urinare;
- nevoie bruscă și imperioasă de a urina;
- incontinență urinară;
- durere la urinare sau după ejaculare;
- modificarea culorii și mirosului urinei.
În general, simptomele au tendința de a se agrava în timp, dar sunt și cazuri în care nu se modifică sau se atenuează fără tratament. Severitatea lor nu este determinată neapărat de mărimea prostatei. Unii bărbați cu prostata ușor mărită pot acuza simptome urinare foarte neplăcute, în timp ce alții pot avea o creștere importantă a dimensiunii prostatei, dar cu simptome ușoare. De asemenea, sunt situații în care adenomul de prostată nu produce deloc simptome.
Ce complicații poate cauza prostata mărită
Adenomul de prostată poate evolua suficient de mult încât să provoace complicații. În lipsa unui tratament, el poate cauza un blocaj mai mare la nivelul uretrei, iar simptomele se pot înrăutăți. De asemenea, poate provoca:
- infecții urinare;
- calculi vezicali;
- sânge în urină (hematurie);
- leziuni renale din cauza refluxului urinei din vezica urinară înapoi în rinichi. Acest reflux crește presiunea asupra rinichilor.
Legătura dintre adenomul de prostată și cancer
Simptomele hiperplaziei benigne de prostată sunt similare celor care apar în cancerul de prostată. Cu toate acestea, așa cum sugerează și numele acestei afecțiuni, nu este asociată cu cancerul. Cercetările au arătat că adenomul de prostată nu crește riscul de a dezvolta cancer de prostată.
Între cele două afecțiuni nu există o legătură directă de cauzalitate, dar este posibil ca un bărbat să aibă atât adenom de prostată, cât și cancer de prostată în același timp.
Diferențierea celor două afecțiuni ale prostatei pe baza simptomelor este dificilă. Și testele de screening pentru cancerul de prostată, cum ar fi testul PSA (antigenul specific prostatic), pot fi influențate de prezența adenomului de prostată. Tușeul rectal și testele imagistice (ecografie, CT, RMN) pot oferi detalii suplimentare despre dimensiunea, forma și structura prostatei, dar biposia este investigația care confirmă sau infirmă prezența cancerului de prostată.
Cum se tratează prostata mărită
Sunt disponibile mai multe opțiuni de tratament pentru adenomul de prostată, de la medicamente, terapii minim invazive și până la intervenții chirurgicale. Intervenția terapeutică depinde de severitatea simptomelor, dimensiunea prostatei, vârsta și starea generală de sănătate a fiecărui pacient.
Dacă simptomele prostatei mărite sunt ușoare sau moderate, tratamentele pot să nu fie necesare. Se recomandă monitorizarea lor în timp și controale urologice periodice pentru a urmări evoluția afecțiunii.
În funcție de nevoile individuale, tratamentul poate include:
Modificări ale stilului de viață
Câteva măsuri legate de stilul de viață pot ajuta la reducerea simptomelor adenomului de prostată. Acestea pot include:
- evitarea consumului excesiv de lichide înainte de culcare;
- reducerea consumului de alcool și cofeină;
- menținerea unei greutăți sănătoase;
- activitatea fizică regulată.
Medicamente
Mai multe tipuri de medicamente pot fi prescrise pentru tratarea simptomelor adenomului de prostată, cum ar fi:
- alfa-blocantele, care acționează prin relaxarea musculaturii prostatei și gâtului vezicii urinare pentru a facilita urinarea. Exemple includ: doxazosin, terazosin, tamsulosin, alfuzosin și silodosin;
- inhibitorii de 5-alfa reductază, care scad producția hormonului DHT și pot încetini astfel creșterea prostatei. Exemple includ: dutasterida și finasterida;
- inhibitori de fosfodiesterază tip 5, precum tadalafil, care atenuează simptomele urinare asociate prostatei mărite.
Aceste medicamente pot fi prescrise împreună, în anumite combinații, pentru a trata simptomele prostatei mărite și a îmbunătăți fluxul de urină. Poate dura între una și opt săptămâni de la inițierea tratamentului și până la atenuarea simptomelor.
Chirurgie
În cazurile severe sau atunci când alte tratamente nu au avut succes, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta țesutul prostatic ce blochează uretra. Există mai multe proceduri chirurgicale disponibile pentru adenomul de prostată, cum ar fi:
- rezecția transuretrală a prostatei (TURP), care este cea mai utilizată în adenomul de prostată;
- prostatectomia laparoscopică;
- prostatectomia deschisă.
Tratamente minim invazive
Noile tratamente pentru hiperplazia benignă de prostată sunt mai puțin invazive, au mai puține efecte secundare și permit o recuperare mai rapidă decât chirurgia. Unele dintre ele sunt efectuate în regim ambulator, ceea ce înseamnă că poți pleca acasă în aceeași zi cu procedura. Cu toate acestea, deoarece sunt tehnici noi, nu există multe informații cu privire la efectele pe termen lung.
Exemple de tratamente minim invazive includ:
- Tratamentul cu laser GreenLight. Cu acest laser special, se vaporizează țesutul mărit al prostatei. Alte denumiri pentru tratamentul cu laser GreenLight includ vaporizarea fotoselectivă a prostatei și fotovaporizarea laser a prostatei;
- Terapia Rezūm. Cu ajutorul unui ac, se injectează în prostată vapori de abur cu o temperatură care ajunge la 180 de grade Celsius. Aceștia distrug celulele prostatei și îi reduc astfel dimensiunile;
- Termoterapia transuretrală cu microunde. Un electrod introdus prin uretră până la nivelul prostatei emite energie cu microunde pentru a distruge zona internă a prostatei mărite;
- Ablația transuretrală cu ace. Cu ajutorul unui cateter, sunt introduse în prostată două ace mici, care emit energie termică și distrug în mod controlat țesutul prostatic în exces;
- Incizia transuretrală a prostatei (TUIP). În timpul acestei intervenții, se fac două sau mai multe incizii mici în țesutul prostatic și în locul unde uretra și vezica urinară se unesc (gâtul vezicii urinare). Aceste incizii elimină presiunea exercitată de prostata mărită asupra uretrei, facilitând astfel urinarea.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
