Ce este o boală autoimună. Lista celor mai întâlnite

Un sistem imunitar sănătos protejează organismul împotriva infecțiilor și a altor amenințări pentru sănătate. „Armata” cu care luptă include o varietate de celule, cum ar fi anticorpii, limfocitele sau fagocitele.

Dacă sistemul imunitar nu funcționează corect, el atacă în mod greșit celulele, țesuturile și organele sănătoase. Când se întâmplă acest lucru, el va declanșa o boală autoimună. Uneori, este afectat un singur organ. În diabetul de tip 1, de exemplu, pancreasul este ținta unui tip de proteine care se numesc autoanticorpi. Alte boli autoimune, cum ar fi lupusul, pot afecta întregul organism. Pentru cele mai multe, există tratamente disponibile, dar acestea nu aduc vindecarea.

Ce cauzează o boală autoimună

Motivele care determină sistemul imunitar să atace în mod eronat țesuturile proprii organismului nu sunt pe deplin înțelese, dar cercetătorii au emis câteva teorii. Una dintre ele este legată de infecții și boli. Uneori, când sistemul imunitar intră în acțiune și atacă un virus sau alt patogen, celulele și țesuturile sănătoase sunt „prinse” și ele în acest răspuns, rezultând o boală autoimună, a explicat pentru Johns Hopkins Medicine dr. Ana-Maria Orbai, medic reumatolog la Johns Hopkins Arthritis Center.

Mulți oameni de știință cred că în acest mod apare artrita reumatoidă, un tip de boală autoimună care atacă articulațiile. De asemenea, unele persoane dezvoltă psoriazis după ce au avut amigdalită streptococică. Psoriazisul este o afecțiune autoimună care provoacă leziuni solzoase pe piele.

Alte boli autoimune pot apărea atunci când organismul încearcă să lupte împotriva celulelor canceroase. O astfel de afecțiune este scleroza sistemică, o boală care duce la îngroșarea pielii și a țesuturilor conjunctive. „Se crede că, atunci când sistemul imunitar elimină cancerul, rămâne un răspuns inflamator rezidual din cauza acelei lupte”, spune dr. Orbai. 

O altă teorie cu privire la cauzele declanșării bolilor autoimune este legată de existența unor leziuni. În artrita psoriazică, o boală care afectează articulațiile persoanelor cu psoriazis, se crede că răspunsul autoimun apare după un stres ridicat, cum ar fi leziunile tendoanelor. 

De exemplu, călcâiul unui alergător este o zonă în care mușchiul trage constant de os. „Acest stres repetat poate expune țesuturi care, în mod normal, nu ar trebui să fie în contact cu celulele sangvine. Când acel țesut este expus, este ca o mică rană. Celulele sângelui încearcă să o vindece, dar un răspuns imunitar anormal provoacă inflamația articulațiilor și tendoanelor”, explică medicul reumatolog.

Factori de risc pentru bolile autoimune

Studiile au demonstrat deja că genetica joacă un rol în apariția bolilor autoimune. Dacă ai un membru al familiei cu lupus sau scleroză multiplă, riscul tău de a dezvolta aceste boli este mai mare. Totuși, genetica, singură, nu este suficientă pentru a cauza o boală autoimună.

S-a observat că unele persoane sunt mai susceptibile să dezvolte o boală autoimună decât altele. Factorii de risc identificați până în prezent sunt:

• Sexul. Aproape 80% dintre persoanele diagnosticate cu boli autoimune sunt femei cu vârste între 15 și 44 de ani;
• Factori de mediu. Expunerea la raze ultraviolete, la mercur, substanțe chimice precum solvenți sau cele folosite în agricultură, fumul de țigară sau anumite infecții bacteriene și virale, inclusiv COVID-19, cresc riscul de a dezvolta o boală autoimună;
• Rasa. S-a observat că unele boli autoimune apar mai frecvent la anumite grupuri de persoane. De exemplu, persoanele de rasă albă din Europa și Statele Unite sunt mai susceptibile să dezvolte miastenia gravis (o boală), în timp ce persoanele afro-americane, hispanice sau latino tind să dezvolte mai des lupus;
• Alimentația. Unele studii au observat că dieta poate influența riscul și severitatea bolilor autoimune. De exemplu, alimentația bogată în zaharuri rafinate, grăsimi saturate și alimente procesate poate provoca inflamație cronică în organism, iar aceasta ar contribui la dezvoltarea bolilor autoimune;
• Alte boli. Anumite probleme de sănătate cum ar fi obezitatea te pot face mai susceptibil să dezvolți o boală autoimună.

Cele mai frevente boli autoimune

Au fost identificate peste 80 de boli autoimune, iar cercetările continuă să descopere noi afecțiuni. Unele sunt mai frecvente și mai cunoscute, în timp ce alte sunt rare și mai puțin studiate. 

O boală autoimună poate ataca orice organ sau țesut din corp, iar uneori, poate afecta întregul organism. Iată care sunt cele mai întâlnite boli autoimune:

Diabetul de tip 1

Această boală autoimună apare atunci când celulele pancreatice care produc insulina sunt atacate și distruse de propriul sistem imunitar. Drept urmare, pancreasul nu mai produce insulină, conform organizației de pacienți și medici Diabetes UK.

Insulina este un hormon care ajută celulele din corp să absoarbă glucoza din sânge pentru a o folosi ca sursă de energie sau pentru a o depozita în ficat și mușchi sub formă de glicogen, pentru a fi utilizată ulterior. Când insulina nu este sintetizată în cantități suficiente, nivelul glicemiei crește.

Diabetul de tip 1 este mai rar decât cel de tip 2. El afectează afectează 8% din totalul persoanelor cu diabet. De obicei, el apare în copilărie și în adolescență, dar poate debuta și la vârste adulte.

Tiroiditele autoimune

Și glanda tiroidă este adesea ținta autoanticorpilor. Există mai multe tipuri de tiroidite autoimune, iar cea mai frecventă este tiroidita Hashimoto. În această afecțiune, sistemul imunitar atacă glanda tiroidă și duce la distrugerea treptată a țesutului tiroidian.

De obicei, persoanele care au această boală autoimună dezvoltă hipotiroidism, care se manifestă prin gușă, senzație de nod în gat sau de sufocare, tulburări ale ciclului menstrual, infertilitate, creștere în greutate, lentoare în mișcări și în gandire, probleme de memorie și de concentrare, întârzieri de creștere și retard mintal la copil.

Boala Graves este un alt tip de tiroidită autoimună, în care autoanticorpii stimulează glanda tiroidă să producă în exces hormoni tiroidieni. Persoanele afectate dezvoltă hipertiroidism, care se manifestă prin palpitații, transpirații excesive, tremur, pierdere în greutate, nervozitate, exoftalmie (ochi bulbucați) și altele.

Psoriazisul și artrita psoriazică

Cele două afecțiuni sunt strâns legate. Psoriazisul este o boală autoimună care determină celulele pielii să se multiplice prea repede. În consecință, celulele în exces se acumulează sub forma unor zone roșii acoperite de coji albe și îngroșate. Acestea provoacă mâncărimi și disconfort. În timp, psoriazisul poate duce la complicații severe: boli cardiovasculare, diabet zaharat, dislipidemie, hipertensiune arterială și altele.

Aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă și artrită psoriazică, o boală autoimună care produce inflamații la nivelul articulațiilor. Simptomele articulare includ umflare, rigiditate și durere.

Artrita reumatoidă

În artrita sau poliartrita reumatoidă, sistemul imunitar atacă membrana care căptușește articulațiile și provoacă durere, inflamații și umflare. Boala poate apărea la orice vârstă, dar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. 

Pe măsură ce evoluează, artrita reumatoidă poate duce la deformarea articulațiilor și la pierderea mobilității lor. Ea apare la articulațiile de pe ambele părți ale corpului. De exemplu, afectează ambele încheieturi ale mâinilor sau ambii genunchi. Această boală autoimună poate afecta și alte organe și țesuturi ale corpului, cum ar fi inima, plămânii, nervii, ochii și pielea. 

Lupusul

Această boală autoimună provoacă inflamații și dureri în diverse zone ale corpului. Există mai multe forme de lupus, dar cea mai frecventă este lupusul eritematos sistemic. Simptomele sunt foarte variate de la o persoană la alta. Cele mai comune includ: 

• durere, umflare și rigiditate articulară;
• febră;
• oboseală persistentă;
• picioare umflate;
• zona din jurul ochilor umflată;
• erupție roșie, în formă de fluture, pe obraji și pe nas;
• căderea părului;
• culoare modificată a degetelor de la mâini și de la picioare – vineție, albă sau roșie;
• durere la respirațiile adânci;
• dureri de cap;
• dureri abdominale;
• amețeli;
• stări depresive.

Vitiligo

Această boală autoimună duce la apariția unor pete decolorate pe diferite zone ale corpului. Acestea nu produc disconfort precum usturimi sau senzație de uscăciune a pielii. În vitiligo, sistemul imunitar atacă și distruge melanocitele, celulele care produc pigmentul pielii. 

Atât pielea, cât și mucoasele din interiorul gurii sau nasului își pot pierde culoarea. De asemenea, părul poate albi prematur, iar genele și sprâncenele pot deveni și ele albe. Pentru că și urechea internă conține melanocite, vitiligo poate duce la pierderea auzului. 

Alopecia areata

În această boală autoimună, sistemul imunitar atacă foliculii piloși, formațiunile din care cresc firele de păr. Alopecia areata duce la pierderea părului pe orice zonă a corpului, dar în special de pe scalp și față. Părul cade pe zone mici, rotunde sau ovale, fără a exista semne de inflamație.

Unele persoane pot avea doar câteva astfel de zone, în timp ce altele se pot confrunta cu această problemă pe zone extinse. Părul poate crește înapoi, dar poate cădea din nou după o perioadă. Creșterea și pierderea părului pot alterna.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.