Tusea convulsivă: cauze, simptome, tratament și prevenție

Tusea convulsivă este denumită popular tuse măgărească sau tusea de 100 de zile. În trecut, era o boală extrem de gravă și adesea fatală, în special pentru sugari și copiii mici. Înainte de apariția vaccinului antipertussis, tusea convulsivă era printre principalele cauze ale mortalității infantile în întreaga lume.

Tusea convulsivă: cauze, simptome, tratament și prevenție

Includerea vaccinului în programele naționale de vaccinare a redus incidența și gravitatea acestei boli. Cu toate acestea, Cu toate acestea, pertussisul este în continuare o problemă de sănătate publică în regiunile cu acces limitat la vaccinare. 

Vaccinul este foarte eficient în prevenirea bolii, dar îmbolnăvirea nu este exclusă la persoanele vaccinate atunci când tusea convulsivă circulă într-o comunitate. Sugarii și copiii mici sunt cei mai vulnerabili la infectare, deoarece nu au beneficiat încă de toate dozele de vaccin antipertussis, iar sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat. Susceptibile la îmbolnăvire sunt și persoanele cu o imunitate scăzută din cauza altor afecțiuni medicale sau a unor tratamente (cum ar fi chimioterapia și corticosteroizii). 

Ce cauzează tusea convulsivă

Tusea măgărească sau convulsivă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, care se atașează de epiteliul ciliar din tractul respirator. La acest nivel, se multiplică și produce toxina pertussis, responsabilă pentru tusea severă și accesele de tuse specifice bolii. 

Bacteria Bordetella pertussis este foarte contagioasă și se transmite ușor prin picăturile de salivă sau secrețiile respiratorii ale unei persoane infectate. Aceste picături sunt eliberate în aer atunci când bolnavul tușește, strănută sau vorbește și pot fi inhalate de persoanele din jur. Infectarea se poate face și indirect, prin obiectele contaminate de bolnavi.

Transmiterea este mai probabilă în timpul fazei de tuse intensă a bolii, dar persoanele infectate pot fi contagioase încă din primele etape ale infecției. De obicei, perioada de contagiozitate este de două săptămâni de la debutul simptomelor. Intervalul poate fi mai lung în cazul sugarilor și al copiilor mici.

Ce simptome are tusea convulsivă

Tusea convulsivă se manifestă de obicei în termen de 5-10 zile de la contactul cu bacteria care o cauzează, conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), din Statele Unite. Ea debutează ca o răceală obișnuită, dar, spre deosebire de răceală, tusea poate persista săptămâni sau luni.

Tusea convulsivă evoluează în 3 stadii, după cu urmează:

Stadiul 1

Simptomele timpurii al bolii durează între una și două săptămâni și includ:

• nas înfundat și secreții nazale;
• febră ușoară (sub 38°C);
• tuse ușoară, ocazională (bebelușii nu tușesc);
• apnee (pauze în respirație care pot pune viața în pericol);
• cianoză (colorație albăstruie a pielii) la sugari și copii mici.

În acest stadiu incipient, tusea convulsivă pare a fi doar o răceală obișnuită. Prin urmare, medicii nu au suspiciuni și nu o diagnostichează până când nu apar simptomele mai severe.

Stadiul 2

Simptomele ulterioare definesc stadiul paroxistic al pertussisului, în care bolnavii dezvoltă episoade de tuse rapidă, violentă și incontrolabilă. Aceste accese de tuse durează de obicei între una și șase săptămâni, uneori până la 10 săptămâni. Pe măsură ce boala progresează, episoadele de tuse devin mai grave și mai frecvente.

Tusea se caracterizează prin:

• sunete înalte, groase la finalul unui episod de tuse, când bolnavul reușește să inspire, ia de aici și denumirea de tuse măgărească;
• vărsături în timpul sau după episoadele de tuse;
• oboseală pronunțată după accesul de tuse;
• dificultăți în respirație.

Mulți bebeluși cu tuse convulsivă nu tușesc deloc. În schimb, ei dezvoltă cianoză și au probleme accentuate de respirație. În cazul lor, boala poate părea o răceală obișnuită pe întreaga durată de evoluție, nu doar la început.

De obicei, tusea convulsivă are manifestări mai ușoare la adolescenți și adulți decât la bebeluși și copii, în special la cei care sunt vaccinați antipertussis. Adesea, în formele ușoare ale bolii, sunetele caracteristice tusei convulsive lipsesc sau tusea durează mai puține zile. Simptomele pot fi puse pe seama unei infecții obișnuite a căilor respiratorii superioare. 

Cu toate acestea, adolescenții și adulții care nu au primit vaccinul antipertussis pot avea episoade prelungite de tuse, care îi țin treji noaptea și le perturbă viața de zi cu zi. De asemenea, ei pot dezvolta complicații grave.

Stadiul 3

În această etapă are loc recuperarea, care este lentă. Tusea devine mai ușoară și mai puțin frecventă pe măsură ce te simți mai bine. Accesele de tuse pot să dispară o perioadă, dar să revină dacă te îmbolnăvești de alte infecții respiratorii. Accesele de tuse pot reveni chiar și după mai multe luni de la debutul bolii.

Recuperarea durează, de regulă, 2-3 săptămâni. După vindecare, persoanele care au trecut prin boală rămân vulnerabile la infecții respiratorii în următoarele luni. 

Cum se tratează pertussisul

Pentru că este o infecție bacteriană, tusea convulsivă se tratează cu antibiotice. Există mai multe tipuri de antibiotice recomandate în tratamentul acestei boli. Este foarte important să tratezi tusea convulsivă devreme, înainte ca accesele de tuse să înceapă. Când sunt administrate în stadiul timpuriu al bolii, antibioticele reduc severitatea simptomelor și, totodată, ajută la prevenirea răspândirii bacteriei care o cauzează.

Inițierea tratamentului după trei săptămâni de boală este puțin probabil să mai ajute, chiar dacă majoritatea bolnavilor mai au încă simptome. Până atunci, bacteriile dispar din organism. Simptomele persistă din cauza daunelor provocate de acestea.

Cum gestionezi tusea convulsivă acasă

Dacă simptomele nu sunt atât de severe încât să ai nevoie de îngrijiri în spital, poți gestiona boala acasă, respectând tratamentul cu antibiotic așa cum a fost prescris de medic. Iată ce poți face pentru a facilita vindecarea:

• Evită pe cât posibil iritanții care pot declanșa tusea, cum ar fi fumul, praful și vaporii chimici;
• Folosește un umidificator cu abur rece pentru a ajuta la desprinderea mucusului din căile respiratorii și la calmarea tusei;
• Mănâncă mese mici, la fiecare câteva ore, pentru a preveni vărsăturile;
• Bea multe lichide – apă, sucuri, ciorbe și fructe – pentru a preveni deshidratarea. Vărsăturile și tusea persistentă fac mai dificilă hidratarea;
• Nu lua medicamente pentru tuse decât dacă medicul ți le recomandă. Probabil că administrarea de medicamente pentru tuse nu va ajuta și, adesea, nu este recomandată copiilor mai mici de 4 ani.

Ce complicații poate cauza boala

Tusea convulsivă poate produce complicații grave, uneori fatale, la sugari și copii mici care nu au primit toate vaccinurile antipertussis recomandate. Aproximativ o treime dintre bebelușii cu vârsta sub un an care contractează boala au nevoie de internare în spital. Cu cât bebelușul este mai mic, cu atât este mai probabil să necesite tratament în spital, conform CDC.

Dintre bebelușii cu vârsta sub un an tratați în spital pentru tuse convulsivă, aproximativ:

• 2 din 3 (68%) au apnee;
• 1 din 5 (22%) dezvoltă pneumonie;
• 1 din 50 (2%) are convulsii;
• 1 din 150 (0,6%) dezvoltă encefalopatie (afectare cerebrală);
• 1 din 100 (1%) decedează.

Adolescenții și adulții pot suferi, de asemenea, complicații, dar ele sunt mai puțin grave, în special la cei care au fost vaccinați împotriva tusei convulsive. Pneumonia este una dintre complicațiile mai întâlnite la aceste grupe de vârstă. 

Tusea persistentă și violentă poate provoca la adolescenți și adulți:

• leșin;
• fracturi de coaste;
• pierderea controlului vezicii urinare;
• scădere în greutate.

Cum poate fi prevenită tusea convulsivă

Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei convulsive și a complicațiilor grave asociate cu ea. În România, vaccinul antipertussis este inclus în programul național de vaccinare și face parte din vaccinurile combinate administrate copiilor în primele luni și ani de viață.

Conform calendarului național de vaccinare publicat de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), serul se administrează la 2 luni, 4 luni și 11 luni (vaccin hexavalent), apoi 5-6 ani (vaccin tetravalent) și la 14 ani (vaccin trivalent). 

Persoanele care au avut tuse convulsivă dobândesc un grad imunitate naturală împotriva viitoarelor infecții. Totuși, îmbolnăvirea nu oferă protecție pe viață. Medicii recomandă vaccinarea împotriva tusei convulsive chiar dacă ai avut boala anterior, deoarece imunitatea naturală se estompează.

Pentru persoanele care au intrat în contact cu un bolnav, se recomandă administrarea de antibiotice pentru a preveni îmbolnăvirea. Profilaxia antimicrobiană post-expunere este indicată în următoarele situații:

• persoanelor care locuiesc cu bolnavul diagnosticat cu tuse convulsivă;
• persoanelor expuse unui risc crescut de boală gravă (de exemplu, sugari și persoane cu anumite afecțiuni);
• Persoanelor care vor avea contact strâns cu cineva care este expus unui risc crescut de boală gravă (bebeluși sau femei însărcinate).

Evitarea contactului apropiat cu persoanele care au simptome de tuse convulsivă este o altă măsură care ajută la prevenirea infectării cu Bordetella pertussis. Spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun poate reduce riscul de transmitere a bacteriei.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.