Tulburări de somn: afecțiunile care le pot determina

Somnul este o nevoie umană de bază și esențială pentru sănătatea fizică și mintală în egală măsură. Nevoia de somn variază în funcție de vârstă, dar, în general, se consideră că un adult are nevoie de 7-9 ore de somn odihnitor în fiecare noapte, potrivit National Sleep Foundation.

Lipsa somnului sau calitatea scăzută a acestuia produce efecte pe termen scurt și lung. Cu toții am resimțit, la un moment dat, efectele sale imediate după o noapte pierdută:

• probleme de atenție și concentrare;
• lipsă de energie;
• reacții întârziate;
• somnolență pe timp de zi;
• gândire încetinită;
• probleme de memorie;
• Irascibilitate și anxietate crescute.

Privarea cronică de somn are consecințe pe termen lung asupra sănătății fizice și mintale. Potrivit National Sleep Foundation, persoanele care suferă de tulburări de somn sunt mai predispuse la:

• boli cardiovasculare: hipertensiune arterială, boală coronariană, infarct miocardic și accident vascular cerebral;
• diabet;
• obezitate;
• imunitate scăzută;
• tulburări mintale: depresie, anxietate și tulburare bipolară.

Care sunt cele mai frecvente tulburări de somn

Termenul de „tulburări de somn” se referă la toate afecțiunile care perturbă calitatea și durata somnului care au ca rezultat problemele de funcționare pe timpul zilei.

În ultimele decenii, au fost identificate peste 100 de tipuri diferite de tulburări de somn, clasificate în funcție de cauze, de simptome, de problemele fizice sau psihologice pe care le generează și de alte criterii. Toate au însă câteva caracteristici comune:

• dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit;
• dificultatea de a te menține treaz pe timpul zilei;
• tulburări ale ritmului circadian (veghe-somn) care fac dificilă menținerea unui program echilibrat de somn;
• comportamente care perturbă somnul.

Toate aceste simptome semnalează existența unei tulburări de somn care necesită evaluare și intervenție terapeutică. 

Iată care sunt cele mai întâlnite tulburări de somn, ce simptome au, din ce cauze apar și cum se tratează, conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC).

Insomniile, cele mai frecvente tulburări de somn

Insomnia se definește fie prin dificultatea de a adormi, fie prin dificultatea de a rămâne adormit. La nivel global, până la o treime dintre adulți se confruntă cu această tulburare de somn pe parcursul vieții și este cea mai întâlnită dintre toate, potrivit unui studiu publicat în Journal of Family Medicine and Primary Care. 

Există mai multe tipuri de insomnie, iar cea cronică afectează cel mai mult performanțele și activitățile zilnice. Vorbim despre insomnie cronică atunci când o persoană are probleme de somn și simptome peste zi (precum oboseala și problemele de atenție) cel puțin 3 zile pe săptămână, mai mult de 3 luni. 

Cauzele insomniei variază de la o persoană la alta. Femeile sunt mai predispuse la tulburări de somn, în general, la fel și vârstnicii. Studiile au arătat că unele persoane au o predispoziție genetică pentru insomnie. Dacă au rude care se confruntă cu această problemă, există o probabilitate mai mare de a dezvolta această tulburare de somn. 

Alți factori de risc pentru insomnie pot fi:

• evenimentele traumatizante sau care generează stres: decesul unei persoane dragi, divorțul, pierderea serviciului ș.a.;
• boli care provoacă dureri cronice, mai ales pe timpul nopții, cum este artrita;
• depresia și anxietatea;
• unele medicamente: antidepresive, antihipertensive, antialergice, anumite medicamente pentru răceli;
• anumite boli: hipertiroidismul (din cauza stării de agitație cauzate de boală), diabetul (din cauza fluctuațiilor de glicemie apărute pe parcursul nopții, dar și a trezirilor repetate pentru a bea apă), boala de reflux gastroesofagian (din cauza disconfortului creat).

Insomnia se poate trata prin modificarea rutinei somnului, cu terapie psihologică, iar dacă acestea nu funcționează, se recomandă tratamente medicamentoase. Dacă la originea ei se află o problemă de sănătate precum diabetul sau hipertiroidismul, se tratează afecțiunea de bază. 

Apneea în somn

Oprirea repetată a respirației în timpul somnului definește sindromul de apnee în somn. El afectează mai frecvent bărbații și perturbă atât durata somnului, cât și calitatea acestuia. Vorbim despre apnee atunci când respirația se oprește cel puțin 10 secunde și de minimum 5 ori pe durata unei ore de somn. 

Există 3 tipuri de apnee, iar cea mai comună formă este apneea obstructivă. Ea apare atunci când musculatura gâtului se relaxează în timpul somnului și îngustează căile respiratorii. În consecință, aportul de oxigen se reduce și se produc treziri parțiale sau complete pentru a restabili fluxul de aer necesar. 

Sforăitul zgomotos este un simptom distinctiv al apneei, însă nu toți cei care suferă de această tulburare de somn îl au. Alte simptome ale apneei pot fi:

• trezirile repetate peste noapte;
• durerile de cap dimineața, care persistă câteva ore;
• gura uscată la trezire;
• somnolența excesivă în timpul zilei;
• irascibilitatea;
• dificultățile de concentrare. 

Dacă nu este tratată, sindromul de apnee în somn nu doar că este deranjant pentru partenerul de viață, dar poate avea consecințe serioase asupra sănătății. Numeroasele opriri ale respirației produc modificări repetate ale saturației de oxigen și ale frecvenței cardiace care afectează sistemul cardiovascular. 

Pentru că inima este supusă unui stres constant pentru a menține în parametri oxigenarea sângelui, apneea crește riscul de afecțiuni cardiovasculare. Persoanele cu sindrom de apnee în somn sunt mai predispuse la insuficiență cardiacă, infarct miocardic, accident vascular cerebral și hipertensiune arterială. Anxietatea, depresia și chiar demența sunt alte riscuri asociate acestei tulburări de somn. 

Narcolepsia

Numită popular boala somnului, narcolepsia este o tulburare de cauză neurologică manifestată printr-o nevoie incontrolabilă de a dormi și prin episoade instantanee de somn în timpul zilei. Persoanele afectate pot adormi timp de câteva minute în orice loc, în timpul oricărei activități și în momente nepotrivite, chiar și în timpul mesei sau la volan. Riscul de a provoca un accident rutier este de 3-4 ori mai mare în cazul lor. Se înțelege de ce narcolepsia afectează sever calitatea vieții, relațiile profesionnale și pe cele sociale. 

Oboseala excesivă nu este cauzată de somnul insuficient. Persoanele care suferă de narcolepsie dorm bine pe parcursul nopții, deși, în timp, se pot confrunta cu dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit. 

Există două tipuri de narcolepsie: tipul I și II. Primul dintre ele se caracterizează prin cataplexie – o pierdere bruscă și scurtă a tonusului muscular în timp ce persoana afectată este conștientă. Ea este declanșată de emoții puternice, de obicei pozitive, precum râsul. Tipul II de narcolepsie nu se manifestă prin cataplexie, dar majoritatea simptomelor sunt comune cu cele date de tipul I de boală. 

Narcolepsia debutează, în general, între 15 și 25 de ani, dar se poate instala la orice vârstă. Ea afectează femeile și bărbații în egală măsură. Cauzele exacte ale acestei tulburări de somn nu au fost identificate. De aceea, ea nu are un tratament specific și nu este vindecabilă. În ambele forme de narcolepsie, sunt recomandate medicamente stimulante care îmbunătățesc starea de veghe și reduc somnolența diurnă. 

Numeroși bolnavi observă o atenuare semnificativă a simptomelor sau chiar o remisiune a afecțiunii pe măsură ce înaintează în vârstă. 

Sindromul picioarelor neliniștite

Cunoscut și cu numele de boala Willis-Ekbom, sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune neurologică și, în același timp, o tulburare de somn. El se manifestă prin nevoia imperioasă de a mișca picioarele și se declanșează seara și noaptea, în perioadele de inactivitate, în poziție așezat sau întins. Pot fi afectate și alte părți ale corpului, cel mai adesea brațele, dar și trunchiul sau capul. Până la 57% dintre persoanele afectate de sindromul picioarelor neliniștite resimt o senzație similară și în brațe, potrivit National Sleep Foundation. 

Nevoia de a mișca picioarele este dată de o senzație de disconfort resimțită la nivelul picioarelor pe care cei afectați o descriu ca furnicături, pișcături, pulsații, mâncărimi, senzație de curent electric sau arsură. Mișcarea atenuează aceste senzații, însă ea tulbură somnul și fac odihna dificilă. De aceea, pe timpul zilei, persoanele afectate se confruntă cu dificultăți de concentrare, somnolență, probleme de memorie. Pe termen lung, această tulburare de somn generează anxietate și depresie.

Sindromul picioarelor neliniștite afectează de două ori mai multe femei decât bărbați și devine mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă. În multe cazuri, el este cauzat de un deficit de fier, iar suplimentarea alimentației cu acest mineral poate atenua simptomele. Alteori, cauzele acestei tulburări de somn sunt stresul, sedentarismul, obezitatea, fumatul și consumul de alcool sau cofeină, iar schimbarea stilului de viață poate rezolva problemele de somn. 

Boli precum diabetul, insuficiența renală, apneea în somn sau neuropatia periferică provoacă sindromul picioarelor neliniștite. Tratamentul adecvat al acestor afecțiuni va ajuta la atenuarea lui. Uneori, se impune un tratament medicamentos, situație în care se prescriu agoniști dopaminergici, opioide sau benzodiazepine. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.