Scabia (râia): transmitere, simptome și tratament

În țările în curs de dezvoltare, scabia este o afecțiune dermatologică foarte comună. La nivel global, se estimează că afectează peste 200 de milioane de oameni în fiecare an, în special copii și persoane în vârstă, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. În țările dezvoltate, cazurile de scabie apar sporadic. Pentru că este o boală foarte contagioasă, poate produce focare epidemice.

Scabia este cauzată de o infestare cu acarieni microscopici numiți Sarcoptes scabiei. Sarcoptul râiei, cum este numit în română, trăiește pe sau în pielea gazdei sale și nu poate supraviețui în afara ei pentru perioade lungi de timp. Acest parazit sapă galerii sau șanțuri în stratul superior al pielii, unde femela adultă depune ouă. Sarcoptul râiei infestează nu doar oamenii, ci și animalele domestice. 

Ce simptome are scabia

Scabia provoacă mult disconfort și, în unele cazuri, complicații serioase. Simptomele încep de obicei la 4-6 săptămâni după infectare.

Simptomele scabiei includ:

• mâncărime severă care devine mai intensă noaptea;
• erupții pe piele sub forma unor umflături (papule) și linii fine, ondulate;
• umflături inflamate pe organele genitale masculine și sânii femeilor.

Pliurile cutanate sunt zonele favorite ale acarienilor, motiv pentru care scabia se localizează mai des:

• între degetele de la picioare sau de la mâini;
• la axile;
• în plica cotului sau genunchiului;
• în zona genitală;
• sub unghii;
• pe fese.

Alte zone pe care acarienii se localizează mai des sunt în jurul taliei, în jurul mameloanelor și pe pielea de sub bijuterii (sub inele, brățări, cureaua de la ceas). La sugari și copiii foarte mici, scabia produce o erupție extinsă pe întregul corp, inclusiv pe scalp, palme și tălpi.

Erupția cutanată și mâncărimea intensă apar ca o reacție alergică la saliva, ouăle și excrementele lăsate de paraziți în piele.

Tipuri de scabie

Pe lângă forma obișnuită a bolii, cu simptomele prezentate anterior, există alte câteva tipuri, fiecare cu manifestări diferite. Astfel, formele de scabie includ:

Scabia cronică  (norvegiană)

Persoanele imunocompromise pot dezvolta această formă de scabie caracterizată prin apariția unor cruste uscate, solzoase pe piele. Ea este asociată cu o infestare masivă de acarieni. De multe ori, scabia cronică nu provoacă mâncărime. Ea se răspândește foarte ușor și poate provoca infecții secundare periculoase. 

Scabia nodulară

Această formă a bolii este întâlnită mai frecvent în rândul sugarilor și a copiilor mici. Particularitatea ei, așa cu sugerează și numele, este formarea unor noduli (umflături) roșii sau de culoarea pielii. În scabia nodulară, acarienii și leziunile cutanate sunt localizate mai adânc în piele, ceea ce poate face tratamentul mai dificil. Nodulii pot persista și după vindecarea bolii.

Scabia buloasă

Cunoscută și sub numele de scabie veziculară, această formă a bolii este rară, dar severă și afectează în special adulții. Se caracterizează prin apariția de vezicule pline cu lichid sub piele, însoțite de mâncărime intensă. Veziculele pot deveni foarte mari și pot afecta o suprafață extinsă de piele, inclusiv palmele și tălpile. Scabia buloasă poate provoca infecții cutanate secundare mai dificil de tratat. 

Scabia scalpului 

Scabia capilară sau scabie capitis se caracterizează prin apariția unor mici vezicule sau noduli și formarea de coji pe scalp. Infectarea scalpului poate afecta și părul, ducând la subțierea sau căderea acestuia pe zonele în care există acarieni.

Cum se transmite scabia

Boala se răspândește cu ușurință de la o persoană la alta. Principalul mod de transmitere este contactul apropiat al pielii cu o persoană infectată – prin săruturi, contact sexual sau dormitul în același pat.

Transmiterea prin intermediul obiectelor personale infectate (de exemplu, haine, prosoape și lenjerie de pat) este puțin probabilă în cazul scabiei comune. Totuși, acest mod de transmitere este posibil în cazul scabiei cronice, din cauza numărului mare de acarieni prezenți în pielea bolnavilor. 

Pentru că boala are o perioadă asimptomatică de la infectare, transmiterea poate avea loc înainte ca persoana infectată să dezvolte simptome și să afle că are scabie.

În unele cazuri, mamele infectate pot transmite copilului această boală contagioasă în timpul nașterii sau prin contactul ulterior piele pe piele.

Ce complicații poate provoca scabia

Scărpinarea intensă a pielii afectate de scabie poate provoca răni care se infectează cu bacterii. Acest lucru poate duce la dezvoltarea de infecții cutanate secundare, cum ar fi impetigo. Această boală cunoscută și sub numele de „bube dulci” se poate complica prin infecții mai profunde ale pielii, cum ar fi abcesele sau boli invazive serioase, inclusiv septicemia.

În zonele tropicale, infecția pielii cauzată de scabie este un factor de risc comun pentru boala renală și, posibil, pentru boala cardiacă reumatică, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Semne de leziuni renale acute sunt identificate la aproape 10% dintre copiii infectați cu scabie din medii defavorizate. În multe cazuri, leziunile persistă ani de zile după infecție și pot duce la deteriorarea permanentă a rinichilor.

Cum se tratează scabia

Tratamentul scabiei include utilizarea de tratamente antiparazitare și măsuri de igienă pentru eliminarea acarienilor.

Prima linie de tratament implică aplicarea de creme sau loțiuni pe zonele de piele afectate. Medicamentele orale sunt rezervate cazurilor de infestare masivă cu sarcoptul râiei, care nu răspund la tratamentele locale. În scabia cronică, se prescrie un tratament intens care include atât soluții topice, cât și medicamente orale. 

Cremele și loțiunile trebuie aplicate pe întreaga suprafață a corpului și lăsate să acționeze conform recomandărilor medicului (de obicei, între 8 și 14 ore). Acestea pot conține:

• permetrină în concentrație de 5%;
• malation în concentrație de 0,5% în bază apoasă;
• emulsie de benzoat de benzil 10-25%;
• unguent de sulf 5-10%.

Tratamentul general poate include:

• Ivermectină, un chimioterapic antiparazitar recomandat atunci când cremele locale nu funcționează. De obicei, se administrează în doză unică și se repetă la una-două săptămâni. Este contraindicată femeilor însărcinate și copiilor cu o greutate mai mică de 15 kg;
• antihistaminice orale pentru atenuarea mâncărimilor;
• antibiotice în formele suprainfectate, timp de 7-10 zile. Tipul de antibiotic se recomandă în funcție de sensibilitatea germenului patogen identificat.

Aceste tratamente distrug paraziții, dar nu și ouăle acestora. Administrarea trebuie repetată pentru a ucide și acarienii proaspăt eclozați. Chiar dacă paraziții sunt distruși, mâncărimile pielii persistă de obicei între două și patru săptămâni, iar erupțiile cutanate dispar, de asemenea, după patru săptămâni. Copiii, vârstnicii și bolnavii imunodeprimați pot necesita o perioadă mai lungă de recuperare.

Pentru că scabia se răspândește foarte ușor, tratamentele sunt indicate tuturor membrilor familiei și altor persoane apropiate, chiar dacă acestea nu prezintă semne de infestare cu scabie.

Cum poți preveni răspândirea scabiei

Pentru a reduce riscul de infectare și de transmitere a parazitului care provoacă scabia, păstrează o igienă personală adecvată și evită contactul strâns, piele pe piele, cu persoanele infectate. 

Iată câteva recomandări pentru prevenirea răspândirii scabiei:

• Evită săruturile, contactul sexual și dormitul în același pat cu o persoană care are scabie până la vindecarea sa completă;
• Evită să folosești la comun cu alte persoane haine, prosoape, lenjeria de pat sau alte obiecte personale. Folosește propriile articole de igienă;
• Spală hainele, lenjeria de pat și alte obiecte personale în apă fierbinte pentru a ucide acarienii. Aceștia sunt distruși la temperaturi de peste 55°C;
• Curăță și dezinfectează obiectele personale, cum ar fi pieptenele, peria de păr și alte accesorii de igienă personală;
• Aerisește cât mai des încăperile dacă locuiești în aceeași casă cu o persoană diagnosticată cu scabie. 

Respectarea acestor măsuri este cu atât mai importantă în condițiile în care poți face scabie ori de câte ori intri în contact apropiat cu o persoană infectată.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.