Până la vârsta de 40 de ani, peste jumătate din oameni se infectează cu citomegalovirus, dar majoritatea nu știu că au virusul în organism, pentru că simptomele infecției nu sunt evidente sau nu apar deloc. Pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit și pentru nou-născuții infectați, citomegalovirusul poate fi extrem de periculos.
Reclamă
Infecția cu citomegalovirus este una dintre cele mai răspândite infecții virale la oameni. O mare parte a populației mondiale se infectează la un moment dat pe parcursul vieții cu acest virus care face parte din aceeași familie cu virusul herpes simplex si virusul varicelo-zosterian.
Între 60% și 90% dintre adulți au semnele unei infecții anterioare cu citomegalovirus, potrivit datelor publicate în MSD Manual, o serie de manuale medicale de referință în domeniul sănătății. Deși mulți oameni sunt purtători ai citomegalovirusului, doar o mică parte dintre ei dezvoltă simptome sau probleme de sănătate din cauza acestuia.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Cum se transmite virusul
Persoanele purtătoare transmit citomegalovirusul prin fluidele corporale, dar nu în mod constant. Transmiterea este mai frecventă atunci când infecția este activă și virusul se găsește în cantități mari în secrețiile corporale.
Infectarea se face prin contactul cu saliva sau urina care conține virusul. De asemenea, virusul este excretat în mucusul cervical (fluid secretat de colul uterin), spermă, scaun și laptele matern. Prin urmare, virusul se răspândește prin contact sexual, dar și nonsexual.
Reclamă
Femeile însărcinate pot transmite virusul copilului nenăscut. Dacă o gravidă este infectată, fătul poate dobândi infecția în timpul sarcinii sau bebelușul poate dobândi infecția la nașterea naturală, prin contactul cu mucusul cervical al mamei.
Infectarea se poate produce și prin transfuzii de sânge infectat sau prin transplantarea unui organ infectat. Persoanele care au primit un transplant de organ sunt mai susceptibile la infecția cu citomegalovirus, deoarece li se administrează medicamente care suprimă sistemul imunitar pentru a preveni respingerea organului transplantat.
Ce simptome are infecția cu citomegalovirus
Manifestările infecției cu citomegalovirus sunt foarte variate: de la infecții asimptomatice, forme ușoare cu febră și oboseală până la simptome severe, care afectează ochii, creierul și alte organe interne.
Reclamă
La persoanele sănătoase, virusul provoacă rareori simptome, iar dacă apar ele nu sunt specifice. Febra și o stare de rău sunt singurele manifestări ale infecției cu citomegalovirus.
La copii și adolescenți, manifestările infecției primare seamănă cu ale mononucleozei infecțioase. Simptomele pot fi:
- febră;
- frisoane;
- oboseală extremă;
- dureri de articulații;
- dureri în gât;
- dureri de cap.
Virusul poate provoca simptome imediat după infectare, dar sunt și cazuri în care el rămâne latent (inactiv) în diferite țesuturi din organism pe tot parcursul vieții. Diverși stimuli pot reactiva citomegalovirusul latent și cauza simptome.
Deși este inofensivă pentru majoritatea oamenilor, infecția cu acest virus poate fi deosebit de periculoasă pentru persoanele imunocompromise. Din această categorie fac parte cele cu HIV/SIDA, cele care urmează tratamente imunosupresoare și cele care au avut un transplant de organe. În cazul acestor persoane, virusul poate afecta diferite organe, provocând:
- retinită cu citomegalovirus, o infecție gravă a retinei care poate duce la orbire;
- pneumonie, manifestată prin dificultăți în respirație, tuse, dureri musculare și slăbiciune;
- gastrită sau colită cu citomegalovirus;
- encefalită, inflamație a țesutului cerebral care se manifestă prin febră, dureri de cap, confuzie, slăbiciune musculară și care poate duce la pierderea conștienței.
Infecția cu citomegalovirus la nou-născuți
Infecția cu citomegalovirus este problematică în special în sarcină, deoarece virusul se poate transmite de la mamă la făt, prin placentă. El poate duce la pierderea sarcinii sau poate să ducă la complicații grave la nou-născuți.
Infecția congenitală cu citomegalovirus apare la aproximativ unul din fiecare 200 de nou-născuți, potrivit statisticilor publicate de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), din Statele Unite. El este cel mai frecvent virus transmis de la mamă la făt.
La naștere, simptomele pot fi:
- greutate scăzută la naștere sau nou-născut care nu ia în greutate;
- anemie;
- icter (colorație gabenă a pielii și albului ochilor);
- o erupție sub forma unor pete hemoragice roșii-violet, produse de ruperea vaselor mici de sânge de la suprafaţa pielii (purpură);
- mărirea ficatului (hepatomegalie);
- mărirea splinei (splenomegalie);
- dimensiuni mici ale capului (microcefalie);
- convulsii;
- retinită – infecția retinei.
Unii nou-născuți infectați cu citomegalovirus nu au simptome la naștere, dar le pot dezvolta mai târziu. Unul din cinci bebeluși va avea probleme de sănătate pe termen lung din cauza acestui virus, precum:
- pierderea auzului;
- întârzieri în dezvoltare;
- întârzieri motorii;
- întârzieri cognitive, dificultăți de învățare.
Cea mai frecventă complicație la nou-născuții infectați cu citomegalovirus intrauterin sau la naștere este pierderea auzului. Ea se poate produce și mai târziu în copilărie.
Cum se tratează infecția cu citomegalovirus
Formele ușoare de infecție nu necesită tratament. Simptomele dispar de la sine, dar pot dura o perioadă lungă de timp, chiar dacă ai un sistem imunitar sănătos. Te poți simți foarte obosit și sau slăbit timp de câteva săptămâni sau luni de la infetare.
Doar persoanele cu sistem imunitar slăbit sau bebelușii care se nasc cu simptome de citomegalovirus au nevoie de tratament. Aceștia primesc medicamente antivirale pe cale orală sau intravenoasă. Antiviralele prescrise pot fi valganciclovir, ganciclovir, cidofovir, foscarnet sau o combinație între acestea.
Tratamentele antivirale sunt administrare și în retinita cu citomegalovirus, iar când este foarte severă, medicamentele pot fi injectate direct în ochi. Antiviralele nu pot trata boala, dar încetinesc progresia ei și pot preveni pierderea vederii și auzului la nou-născuți.
Pentru persoanele cu HIV/SIDA, se folosesc medicamentele utilizate pentru controlul infecției cu HIV (antiretrovirale).
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
