Anumite alimente și hidratarea insuficientă pot să schimbe temporar mirosul caracteristic al urinei. Când această modificare este persistentă, ea poate indica anumite probleme de sănătate, cum sunt diabetul și afecțiunile hepatice. Află ce boli poate semnala urina cu miros neobișnuit.
Aproximativ 95% din conținutul total al urinei este apă. Alte componente sunt ureea, creatinina, acidul uric, sărurile minerale, proteine, enzime și hormoni în cantități foarte mici.
Ureea, un produs rezidual rezultat din metabolismul proteinelor, este principala substanță care dă mirosul specific al urinei. Atunci când este eliminată prin urină, ureea se descompune în alte substanțe. Unul dintre compuși este amoniacul, cu un miros caracteristic. La mirosul urinei contribuie și alte substanțe, precum sulfatul de amoniu și acidul uric, dar într-o măsură mai mică.
Ce influențează mirosul urinei
De cele mai multe ori, modificarea mirosului caracteristic al urinei este temporar și nu semnalează o problemă gravă, mai ales dacă nu ai și alte simptome, potrivit medicilor Mayo Clinic. Atunci când urina cu miros neobișnuit este cauzată de o afecțiune medicală, apar și alte simptome.
Mirosul urinei poate fi influențat de mai mulți factori. În primul rând, contează tipul și cantitatea de produși reziduali proveniți din rinichi. Urina care conține multă apă și o concentrație redusă de produși reziduali are un miros foarte puțin perceptibil sau deloc. În schimb, dacă nu te-ai hidratat suficient și produșii reziduali sunt concentrați într-o cantitate mai mică de apă, urina va avea un miros mai puternic, în principal de amoniac.
Deshidratarea este doar unul dintre motivele pentru care urina își poate schimba mirosul. Iată care pot fi alte cauze pentru urina cu miros neobișnuit.
Alimentația
Unele alimente pot să influențeze mirosul urinei prin substanțele chimice pe care le conțin și care sunt eliminate prin urină. Compuși sulfurați sau azotați, cofeina și anumiți compuși volatili au un miros mai puternic și pot face ca urina să miroasă.
Urina cu miros neobișnuit poate fi cauzată de consumul unor alimente precum:
- sparanghel;
- usturoi;
- ceapă;
- varză de Bruxelles;
- cafea;
- fenicul;
- curry și alte condimente puternice.
Aceste alimente produc dar o modificare temporară a mirosului urinei și nu indică o problemă de sănătate.
Urina cu miros neobișnuit poate fi dată și de alcool
Și consumul de alcool poate afecta mirosul urinei la unele persoane. Alcoolul este metabolizat în organism în acetaldehidă și acetonă. Acetona are un miros caracteristic, dulceag sau fructat, care poate fi detectat în urină la unele persoane după consumul de alcool.
La fel ca în cazul alimentelor, modificarea de miros a urinei este temporară și dispare pe măsură ce alcoolul este eliminat din organism.
Vitaminele și medicamentele
Vitaminele solubile în apă, adică cele pe care corpul nu le depozitează și elimină excesul prin urină, pot fi o altă cauză a urinei cu miros diferit. Vitaminele din complexul B au acest efect și în special vitamina B6 în doze mari.
Anumite antibiotice pot modifica, de asemenea, mirosul urinei. În special antibioticele din clasa sulfonamidelor au acest efect, dar și altele influențează uneori atât mirosul, cât și culoarea urinei, în funcție de doza în care sunt administrate.
Un alt medicament cu efect similar este metformina, folosit pentru controlul glicemiei în diabetul zaharat.
Infecțiile urinare
În cazul unei infecții urinare, mirosul urinei poate deveni mai puternic și mai neplăcut. Prezența bacteriilor în tractul urinar și descompunerea materiilor organice de către aceste bacterii sunt motivele pentru care urina își modifică atât mirosul, cât și aspectul. Ea poate fi tulbure sau poate avea o culoare roșiatică.
De cele mai multe ori, infecțiile urinare produc un miros de amoniac. Acest lucru este cauzat de descompunerea ureei de către bacteriile prezente în tractul urinar. Modificările pot varia de la o persoană la alta și pot fi influențate de severitatea și localizarea infecției.
Infecțiile urinare au simptome neplăcute, care nu pot fi trecute cu vederea:
- senzație de arsură și durere la urinat;
- urinări frecvente, în cantități mici;;
- disconfort sau durere în zona pelvină ori lombară;
- pierderi involuntare de urină (incontinență urinară);
- febră și frisoane;
- urinare cu sânge uneori.
Urina cu miros neobișnuit poate fi un semn de diabet
Unul dintre semnele specifice diabetului este prezența unui miros dulceag sau fructat în urină. Acesta este rezultatul eliminării excesului de glucoză din organism prin urină. În cazul unei hiperglicemii severe (un nivel crescute de zahăr în sânge), organismul elimină glucoza în urină, iar acest lucru poate da urinei un miros dulce distinct.
Alte simptome ale diabetului includ:
- urinare frecventă, în special noaptea;
- sete intensă;
- oboseală nejustificată;
- pierdere neintenționată în greutate;
- vindecare lentă a rănilor;
- tulburări de vedere;
- tensiune arterială mărită.
Persoanele cu diabet zaharat necontrolat pot dezvolta o complicație numită cetoacidoză diabetică, în care apare un miros de acetonă atât în urină, cât și în respirație.
Bolile hepatice
Ficatul joacă un rol foarte important în metabolismul substanțelor eliminate prin urină. În consecință, afectarea acestui organ poate duce la modificări în compoziția și mirosul urinei.
În cazul unor afecțiuni cum ar fi ciroza și hepatitele, ficatul își pierde capacitatea de a procesa eficient substanțele din circulația sangvină. Acest lucru poate duce la acumularea lor în sânge și la eliminarea prin urină, ceea ce poate influența mirosul urinei.
Bolile hepatice provoacă și alte simptome, cele mai comune fiind:
- icter – o schimbare a culorii pielii și a albului ochilor într-o nuanță galbenă;
- oboseală persistentă;
- dureri abdominale – în partea superioară dreaptă a abdomenului;
- greață și vărsături;
- pierdere în greutate;
- umflarea abdomenului sau a picioarelor;
- mâncărimi persistente ale pielii.
Urina cu miros neobișnuit poate fi cauzată de pietre la rinichi
Și calculii renali sau pietrele la rinichi pot face ca urina să capete un miros neobișnuit. Când o piatră încetinește fluxul urinar, concentrația de amoniac din urină crește și mirosul acesteia se modifică. Când o piatră provoacă sângerări în tractul urinar, sângele ajunge în urină, care capătă un miros ușor metalic.
Pentru că irită tractul urinar, calculii renali pot crește riscul de infecții urinare. Acestea, la rândul lor, modifică mirosul urinei. El devine mai puternic și mai neplăcut.
Pietrele la rinichi devin simptomatice doar dacă se deplasează în interiorul rinichilor sau traversează uretra. Cu cât sunt mai mari, cu atât simptomele sunt mai puternice. Acestea pot fi:
- durere în partea de jos a spatelui, pe una sau pe ambele părți;
- durere sau senzație de arsură la urinare;
- nevoie frecventă de urinare;
- urinări reduse cantitativ;
- urină tulbure;
- urină cu sânge;
- greață sau vărsături;
- febră și frisoane.
Sindromul mirosului de pește
O boală metabolică rară, genetică, denumită medical trimetilaminurie și cunoscută popular ca sindromul mirosului de pește, poate fi o altă explicație pentru urina cu miros neobișnuit. Ea capătă un miros puternic și neplăcut, asemănător celui de pește alterat.
Organismul celor care au această boală nu poate descompune corect trimetilamina, o substanță cu miros neplăcut care se elimină în mod normal prin urină, transpirație și respirație. În consecință, ea se acumulează în corp și se elimină prin diferite căi, inclusiv prin urină.
Trimetilaminuria provoacă și mirosuri corporale intense și neplăcute. Ele pot fi simțite în special după consumul de alimente care conțin compuși precursori ai trimetilaminei, cum ar fi peștele și ouăle.
Mirosul neobișnuit al corpului, transpirației și urinei este principalul simptom al acestei afecțiuni. El poate fi gestionat într-o oarecare măsură prin modificări ale dietei.
Tirozinemia
O altă tulburare metabolică genetică rară, tirozinemia afectează capacitatea organismului de a descompune tirozina, un aminoacid. Când tirozina și metaboliții săi se acumulează în corp, se elimină în cele din urmă prin urină. Mirosul urinei poate deveni neobișnuit, asemănător celui de untură sau de migdale amare.
Tirozinemia poate afecta ficatul, cauzând diverse probleme hepatice, cum ar fi hepatomegalia (ficat mărit), icterul și ficatul gras. Formele severe ale bolii pot afecta și rinichii, ducând la insuficiență renală sau alte probleme renale. Copiii cu tirozinemie pot prezenta întârzieri în dezvoltare.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
