Terapia de substituție hormonală este un tratament hormonal recomandat pentru atenuarea simptomelor menopauzei și prevenirea unor complicații precum osteoporoza și bolile cardiovasculare. Studiile au arătat, însă, că ea nu este lipsită de riscuri. Află când este recomandată și contraindicată această terapie.
Reclamă
Terapia de substituție hormonală este prescrisă pentru a compensa reducerea nivelurilor unor hormoni sexuali după debutul menopauzei. Aceasta include medicamente numai pe bază de estrogen sau o combinație de estrogen și progesteron.
În trecut, terapia de substituție hormonală era recomandată în mod uzual pentru a trata simptomele neplăcute ale menopauzei, cum ar fi bufeurile, uscăciunea vaginală și tulburările de dispoziție. Totodată, s-a observat că ea poate proteja sănătatea femeilor pe termen lung, oferind beneficii precum prevenirea osteoporozei și a bolilor cardiovasculare.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Mai recent, studiile clinice au semnalat o serie de riscuri asociate acestui tratament hormonal. Acestea diferă în funcție de tipul de medicamente administrare, precum și de factorii de risc individuali.
Tipurile de terapie de substituție hormonală
Scopul acestui tratament este de principal de a înlocui estrogenul pe care corpul femeii nu-l mai produce după menopauză, potrivit medicilor Mayo Clinic. Există două tipuri principale de terapie cu estrogen:
Reclamă
Terapia hormonală sistemică
Estrogenul este administrat sistemic, sub formă de pilule, plasturi, inele, geluri, creme sau spray-uri, și conține o doză mai mare de estrogen. El este absorbit în tot corpul și poate trata orice simptome ale menopauzei.
Preparate vaginale cu doze mici
Aceste produse conțin doze mici de estrogen și vin sub formă de creme, tablete sau inele. Cantitatea de estrogen absorbită în corp este minimă, motiv pentru care preparatele vaginale sunt utilizate doar pentru a trata simptomele vaginale și urinare ale menopauzei.
Pentru femeile care nu au suferit o histerectomie (îndepărtare chirurgicală a uterului), medicii recomandă, de obicei, hormoni estrogeni asociați cu progesteron sau progestin (medicamente similare cu progesteronul). Dacă nu este echilibrat de progesteron, estrogenul administrat singur poate stimula creșterea mucoasei uterului (numită endometru) și crește riscul de cancer endometrial. În caz de histerectomie, această asociere nu este necesară.
Reclamă
Ce indicații are terapia de substituție hormonală
În multe cazuri, avantajele tratamentelor hormonale la menopauză depășesc riscurile. Poți beneficia de pe urma acestei terapii dacă:
Ai bufeuri moderate și până la severe
Terapia de substituție cu estrogen administrat sistemic este cel mai eficient tratament pentru atenuarea bufeurilor și transpirațiilor nocturne deranjante specifice menopauzei.
Ai alte simptome neplăcute specifice menopauzei
Estrogenul poate atenua și simptomele vaginale ale menopauzei, cum sunt uscăciunea, mâncărimea, senzația de arsură și disconfortul din timpul contactelor sexuale.
Vrei să previi pierderea osoasă și fracturile
Estrogenul administrat sistemic poate proteja împotriva scăderii densității osoase specifice osteoporozei. Cu toate acestea, pentru tratarea osteoporozei se recomandă de obicei alte medicamente, numite bisfosfonați. Terapia cu estrogen poate ajuta în situația în care nu tolerezi alte tratamente.
Te confrunți cu menopauza prematură sau ai un deficit de estrogen
Estrogenul are câteva roluri foarte importante pentru sănătatea femeilor. Dacă menstruațiile tale au încetat înaintea vârstei de 45 de ani (menopauză prematură sau timpurie), funcționarea normală a ovarelor a fost afectată înainte de vârsta de 40 de ani (insuficiență ovariană primară) sau ovarele ți-au fost îndepărtate chirurgical înaintea vârstei de 45 de ani, corpul tău a fost expus la mai puțin estrogen.
În aceste cazuri, terapia de substituție hormonală poate ajuta la reducerea riscului de a dezvolta anumite afecțiuni precum osteoporoza, bolile de inimă, accidentul vascular cerebral, demența și tulburările de dispoziție.
Ce contraindicații are terapia de substituție hormonală
Tratamentele cu estrogen și progesteron nu sunt recomandate tuturor femeilor aflate la menopauză. Decizia de a începe terapia de substituție hormonală se ia individual, iar istoricul medical este foarte important în acest sens.
Conform NHS, Serviciul Naţional de Sănătate britanic, aceste tratamente nu sunt indicate dacă:
- ai un istoric de cancer de sân, ovarian sau uterin;
- ai un istoric de cheaguri de sânge – dar poți folosi plasturi sau geluri în loc de pastile;
- ai hipertensiune arterială netratată. Tensiunea arterială trebuie controlată înainte de a începe terapia de substituție hormonală;
- suferi de boli hepatice;
- ești însărcinată – este posibil să rămâi însărcinată în timp ce iei tratamentul, motiv pentru care medicii recomandă utilizarea unei metode contraceptive până la 2 ani după ultima menstruație dacă ai sub 50 de ani sau timp de un an după vârsta de 50 de ani.
Care sunt riscurile substituției hormonale la menopauză
În studii, terapia de substituție hormonală a fost asociată cu mai multe riscuri pentru sănătate, cele mai importante fiind:
- bolile de inimă;
- accidentele vasculare cerebrale;
- cheagurile de sânge;
- cancerul de sân.
S-a observat că riscul de a dezvolta aceste complicații variază în funcție de vârsta de la care se administrează terapia de substituție hormonală, tipul de hormon prescris, doza, durata tratamentului și riscurile individuale ale fiecărei femei.
Vârsta
Femeile care încep terapia hormonală după vârsta de 60 de ani sau la mai mult de 10 ani de la debutul menopauzei sunt mai expuse riscurilor enumerate. Însă, dacă tratamentul este început înaintea vârstei de 60 de ani sau mai devreme de 10 ani de la instalarea menopauzei, beneficiile par să depășească riscurile.
Inițierea terapiei de substituție hormonală este recomandată într-o așa-numită „fereastră de oportunitate”, care începe în perioada de tranziție către menopauză. În această etapă, simptomele vasomotorii precum bufeurile nu sunt atât de evidente.
Vârsta medie de instalare a menopauzei naturale este de 51 de ani. Se consideră că intervalul optim de administrare a terapiei hormonale este între 50 și 59 de ani, când riscurile asociate sunt mici.
Tipul de tratament hormonal
Riscurile terapiei hormonale diferă în funcție de tipul de tratament utilizat. Când estrogenul este administrat singur, el poate crește riscul de cancer endometrial. Pe de altă parte, asocierea cu progesteron se asociază cu un risc de cancer de sân.
Doa și tipul de estrogen administrat în cadrul terapiei de substituție influențează, de asemenea, riscul de a dezvolta complicații. Acestea se stabilesc împreună cu medicul în funcție de vârsta femeii, factorii de risc, istoricul medical și alte criterii importante.
Istoricul medical
Istoricul familial și istoricul medical personal, precum și riscul de cancer, boli de inimă, accident vascular cerebral, cheaguri de sânge, boli hepatice și osteoporoză sunt criterii importante de luat în calcul în decizia de a urma terapia de substituție hormonală.
Pentru a stabili dacă acest tip de tratament este potrivit pentru tine, este important să cântărești decizia împreună cu medicul tău luând în calcul toți acești factori.
Terapia de substituție hormonală și cancerul de sân
Terapia de substituție hormonală poate crește ușor riscul de cancer de sân. Studiile au arătat că acest risc este mic: la fiecare 1.000 de femei care urmează tratamentul combinat timp de 5 ani au fost raportate aproximativ 5 cazuri suplimentare de cancer mamar. Riscul crește proporțional cu durata tratamentului și cu vârsta, dar scade după oprirea terapiei.
Terapia de substituție cu estrogen, singur, prezintă un risc mic sau inexistent de cancer de sân și este recomandată dacă ai avut o histerectomie.
Pentru a reduce riscurile, este important să nu iei tratamentul mai mult decât este necesar pentru a controla simptomele. Dacă ai inițiat terapia de substituție hormonală, mergi periodic la teste de screening pentru cancerul de sân (mamografii).
Terapia de substituție hormonală și cheagurile de sânge
Tratamentul sistemic cu estrogen și progesteron poate crește riscul de cheaguri de sânge, dar acesta este foarte scăzut, potrivit NHS.
Plasturii, spray-urile și gelurile nu sunt asociate cu acest risc, deoarece estrogenul este mai sigur când se absoarbe prin piele. Aceste preparate sunt recomandate femeilor care au factori de risc pentru tromboză (formarea de cheaguri de sânge).
Terapia hormonală sistemică poate crește ușor și riscul de accident vascular cerebral, spre deosebire de plasturi, geluri și spray-uri. Totuși, riscul rămâne foarte scăzut, în special dacă ai sub 60 de ani.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
