Mai cunoscută ca boala somnului, narcolepsia este o tulburare neurologică relativ rară care provoacă somnolență excesivă și episoade bruște, incontrolabile de somn pe timpul zilei. Află ce este narcolepsia, ce o declanșează și care sunt opțiunile de tratament disponibile în prezent.
Narcolepsia afectează capacitatea creierului de a regla adecvat starea de veghe cu cea de somn. Persoanele care au această tulburare neurologică se pot simți odihnite după trezire, dar devin foarte somnolente pe parcursul zilei și adorm brusc în timpul activităților de zi cu zi.
Ce este narcolepsia
Narcolepsia afectează atât bărbații, cât și femeile în mod egal. În majoritatea cazurilor, simptomele debutează în copilărie, adolescență sau în primii ani de vârstă adultă (între 7 și 25 de ani), dar pot apărea în orice moment al vieții.
Persoanele cu narcolepsie sunt adesea diagnosticate greșit cu alte afecțiuni, cum ar fi tulburări psihiatrice sau probleme emoționale. De aceea, poate dura mai mulți ani până primesc un diagnostic corect, conform National Institute of Neurological Disorders and Stroke, parte a a National Institutes of Health, din Statele Unite.
Nediagnosticată și netratată, narcolepsia poate afecta activitățile profesionale, performanțele academice și relațiile sociale. Dacă observi simptome, se recomandă să ceri consultul medicului.
Ce simptome are narcolepsia
Persoanele afectate de această tulburare pot adormi brusc și involuntar chiar și în mijlocul unor activități precum condusul, mâncatul sau vorbitul. Simptomele persistă pe tot parcursul vieții, dar se pot atenua parțial în timp.
Dacă vrei să înveți ce este narcolepsia, poți reține cele mai comune manifestări. Acestea includ:
Somnolența diurnă excesivă
Toate persoanele cu narcolepsie au acest simptom, care este și cel mai evident dintre toate. Somnolența devine persistentă, indiferent de cât de mult doarme noaptea persoana afectată. Aceasta o simte brusc ca pe o senzație copleșitoare.
Între aceste episoade de somnolență, nivelul de vigilență al persoanelor cu narcolepsie rămâne normal, în special dacă desfășoară activități care le mențin atenția.
Cataplexia
Acest simptom se caracterizează printr-o pierdere bruscă a tonusului muscular în timp ce persoana afectată este trează. Cataplexia este frecvent declanșată de emoții puternice precum stresul, râsul, frica sau furia.
Unele persoane pot avea doar una sau două episoade în decursul vieții, în timp ce altele pot experimenta mai multe pe zi. Acestea pot fi ușoare, implicând doar o senzație temporară de slăbiciune minoră într-un număr limitat de mușchi, cum ar fi o ușoară lăsare a pleoapelor.
În cele mai severe cazuri, persoanele afectate nu se pot mișca, vorbi sau menține ochii deschiși, dar rămân complet conștiente. Starea se diferențiază de leșin și de convulsii.
Episoadele de cataplexie durează cel mult câteva minute și se rezolvă de la sine. Deși înfricoșătoare, cataplexia nu este periculoasă atâta timp cât persoana afectată se prăbușește într-un loc sigur.
Paralizia în somn
În timp ce adorm sau se trezesc, persoanele cu narcolepsie pot să nu fie capabile să se miște sau să vorbească. Paralizia durează de obicei doar câteva secunde sau minute. Ea seamănă cu cataplexia, cu diferența că apare în apropierea somnului.
La fel ca în cataplexie, starea de conștiență se menține și recuperarea este completă. După ce episodul de paralizie se termină, oamenii își recuperează rapid și complet capacitatea de a se mișca și de a vorbi.
Halucinații
Paralizia în somn poate fi însoțită uneori de halucinații sub forma unor imagini foarte vii, înspăimântătoare uneori. De obicei, acestea apar atunci când oamenii adorm (halucinații hipnagogice) sau se trezesc (halucinații hipnopompice).
În mare parte, halucinațiile sunt de natură vizuală, dar pot implica și celelalte simțuri, cum ar fi auzul. Ele pot fi atât de reale, încât persoana care le experimentează are dificultăți în a distinge între realitate și fantezie. Ea rămâne conștientă, dar nu se poate mișca și reacționa în timpul halucinațiilor, ceea ce face experiența deosebit de înspăimântătoare.
Alte simptome de narcolepsie
Deși sunt somnolente în timpul zilei, persoanele care suferă de narcolepsie au adesea probleme de somn. Odihna poate fi perturbată de treziri nocturne, vise vii, apnee în somn sau de mișcări periodice, involuntare ale picioarelor în somn.
Persoanele cu narcolepsie pot experimenta, de asemenea, episoade foarte scurte de somn, de numai câteva secunde. Acestea pot adormi în timpul unei activități, dar o continuă automat pentru câteva secunde sau minute, fără să conștientizeze ceea ce fac și fără să-și amintească ulterior acțiunile lor.
Acest fenomen automat poate apărea în timpul unor activități obișnuite, inclusiv în timp ce conduc mașina. Performanța lor este aproape întotdeauna afectată. De exemplu, scrisul de mână se transformă într-un mâzgălit ilizibil. Dacă episodul de somn se produce în timpul condusului, există riscul unui accident auto.
Tipuri de narcolepsie
Dacă te întrebi ce este narcolepsia, reține că în funcție de simptomele experimentate de pacienți, se clasifică în două tipuri:
- Narcolepsia de tip 1, cunoscută anterior ca narcolepsie cu cataplexie. Majoritatea cazurilor de narcolepsie sunt de tip 1. Persoanele afectate au un nivel foarte scăzut de hipocretină (sau orexină), o substanță chimică din creier responsabilă pentru reglarea stării de veghe și a somnului.
- Narcolepsia de tip 2, cunoscută anterior ca narcolepsie fără cataplexie. Este o formă mai rară și mai ușoară de narcolepsie. Persoanele afectate experimentează somnolență excesivă în timpul zilei, dar nu și slăbiciunea musculară din cataplexie. Nivelul hipocretinei se menține normal în narcolepsia de tip 2.
De ce apare narcolepsia
Cauza exactă a tulburării nu este complet înțeleasă, dar cercetările actuale sugerează că nivelul scăzut de hipocretină are drept cauză o combinație de factori care acționează împreună. Aceștia includ:
- Tulburări autoimune. Hipocretina este secretată de un mic grup de neuroni localizați în hipotalamus. Nivelul scăzut este provocat de obicei de pierderea acestor neuroni care o secretă. Se crede că sistemul imunitar propriu este cel care atacă și distruge în mod eronat neuronii din cauza unei combinații de factori genetici;
- Istoricul familial. În majoritatea cazurilor, narcolepsia apare la persoane fără antecedente familiale cunoscute, dar există și cazuri care au o componentă genetică. Până la 10% dintre persoanele diagnosticate cu narcolepsie ce include cataplexie au o rudă apropiată cu simptome similare;
- Leziuni cerebrale. Uneori, narcolepsia este consecința unei leziuni traumatice, tumori sau altor boli neurologice care afectează hipotalamusul. Această regiune cerebrală reglează starea de veghe și somnul.
S-a observat că narcolepsia urmează un tipar sezonier. Ea debutează frecvent primăvara și la începutul verii, după sezonul de iarnă în care oamenii sunt mai predispuși la infecții precum răceala și gripa.
Tiparul sezonier ar putea fi legat de infecțiile virale sau bacteriene din timpul iernii care pot declanșa un răspuns autoimun la persoanele predispuse genetic la narcolepsie. Acest răspuns poate determina sistemul imunitar să atace neuronii din hipotalamus care produc hipocretină. De exemplu, s-a observat o creștere a cazurilor noi de narcolepsie după pandemia de gripă H1N1 din 2009, sugerând o posibilă legătură între infecțiile virale și narcolepsie.
Cum se tratează narcolepsia
Vindecarea acestei tulburări nu este posibilă în prezent, dar există medicamente și modificări ale stilului de viață care pot fi de ajutor în gestionarea simptomelor.
Medicamentele includ:
- Modafinil sau armodafinil. Aceste două stimulente similare ale sistemului nervos central sunt prima linie de tratament pentru narcolepsie, deoarece gradul de adicție este mai scăzut și au mai puține efecte secundare, comparativ cu stimulentele mai vechi. Sunt eficiente în reducerea somnolenței diurne și îmbunătățirea stării de alertă;
- Metilfenidat. Acest stimulent asemănător amfetaminei poate reduce somnolența diurnă excesivă și cataplexia. Este recomandat atunci când alte tratamente nu au dat rezultate;
- Antidepresive. Două clase de medicamente antidepresive s-au dovedit eficiente în controlul cataplexiei: triciclice (amitriptilina, clomipramina, doxepina, imipramina, trimipramina, etc.) și inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (venlafaxina, fluoxetina și atomoxetina);
- Oxibat de sodiu. Acest medicament acționează foarte eficient ca tratament al cataplexiei și somnolenței diurne;
- Pitolisant. Acest antagonist/agonist invers al receptorului histaminei 3 crește nivelul de histamină, un neurotransmițător care stimulează sistemul nervos central și ajută la menținerea stării de veghe și de vigilență.
Aceste medicamente nu sunt eficiente pentru toți pacienții. Un anumit grad de somnolență diurnă poate persista și după administrarea unor tratamente.
Schimbări ale stilului de viață care pot ajuta
Odată ce afli ce este narcolepsia, amintește-ți că alături de tratamentul medicamentos, se recomandă și unele schimbări ale stilului de viață. Narcolepsia poate fi gestionată prin câteva măsuri:
- Sieste scurte, programate la intervale regulate în timpul zilei, în momentele în care se instalează somnolența;
- Program regulat de somn, cu ore fixe de culcare și trezire în fiecare zi, chiar și în weekenduri. Acesta ajută la îmbunătățirea somnului de noapte;
- Evitarea cofeinei și alcoolului cu câteva ore înainte de culcare;
- Evitarea fumatului, mai ales seara;
- Exerciții fizice practicate minim 20 de minute pe zi, cu cel puțin patru sau cinci ore înainte de culcare. Studiile arată că activitatea fizică îmbunătățește somnul de noapte;
- Evitarea meselor bogate înainte de culcare. Acestea pot face somnul mai dificil;
- Activități relaxante înainte de culcare, cum ar fi o baie caldă.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
