Grăsimea din zona mușchilor poate crește riscul de deces din cauza bolilor cardiace. O cercetare susține că asocierea poate persista indiferent de indexul de masă corporală. Acest tip de grăsime se găsește în jurul și în interiorul mușchilor.
Studiul a fost efectuat pe 669 de pacienți de la Brigham and Women’s Hospital. Aceștia sufereau de dureri în piept sau dificultăți de respirație. Însă, nu prezentau semne de boală coronariană obstructivă. Aproximativ 70% erau femei, cu o vârstă medie de 63 de ani și aproximativ jumătate sufereau de obezitate.
Grăsimea din zona mușchilor poate crește riscul de deces din cauza bolilor cardiace
Grăsimea intermusculară este prezentă în majoritatea mușchilor. Cantitatea sa variază în funcție de corpul fiecărui individ și tinde să crească odată cu vârsta. Toți oamenii au nevoie de grăsime corporală, inclusiv de mici depozite incluse printre fibrele musculare scheletice numite țesut adipos intermuscular, potrivit Times of India.
În unele cazuri, se acumulează prea multă grăsime intermusculară în mijlocul mușchilor scheletici, o afecțiune cunoscută sub numele de depozite crescute de grăsime intramusculară sau miosteatoză.
Pacienții cu niveluri ridicate de țesut adipos intermuscular prezintă un risc crescut de a suferi de disfuncția coronariană microvasculară. În același timp, se pot confrunta cu un risc mai mare de deces sau de spitalizare din cauza bolilor de inimă.
Participanții care au prezentat țesut adipos intermuscular în exces alături de simptome de disfuncție coronariană microvasculară prezintă cel mai mare pericol. Acestea pot avea un risc mai ridicat de: atac de cord, insuficiență cardiacă și deces.
Persoanele cu o mai mare masă corporală slabă pot avea un risc mai redus de boli cardiace. Depozitarea grăsimilor în altă parte a corpului, cum ar fi sub piele, nu poate crește riscul.
Grăsimea în exces din mușchi poate favoriza inflamația
Studiul a fost publicat în European Heart Journal. Oamenii de știință au evaluat inima fiecărui pacient cu tomografie prin emisie de pozitroni /tomografie computerizată (PET/CT). Aceștia au utilizat scanări CT pentru a examina compoziția corporală și au măsurat cantitățile și locațiile de grăsime și mușchi.
Cercetarea a folosit un tip de măsurătoare, care poartă denumirea de fracție de grăsime musculară. Aceasta se calculează prin raportul dintre grăsimea intermusculară și mușchiul scheletic plus grăsimea intermusculară, conform Science Alert.
Participanții au fost supravegheați timp de aproximativ șase ani. În această perioadă, oamenii de știință au înregistrat orice decese sau spitalizări din cauza atacului de cord sau a insuficienței cardiace.
„În comparație cu grăsimea subcutanată, grăsimea stocată în mușchi poate contribui la inflamație și la modificarea metabolismului glucozei care duce la rezistența la insulină și la sindromul metabolic. La rândul lor, aceste simptome cronice pot provoca leziuni ale vaselor de sânge, inclusiv celor care alimentează inima și mușchiul inimii însuși.” a explicat Viviany R. Taqueti, co-autor și director al Cardiac Stress Laboratory at Brigham and Women’s Hospital.
De asemenea, un alt studiu susține că grăsimea viscerală în exces poate crește riscul de boală Alzheimer. Pe durata sa, oamenii de știință au examinat informații despre sănătate colectate de la 80 de persoane. Acestea avea vârste cuprinse între 40 și 50 de ani. Practic, acest tip de grăsime poate ajuta cu până la 77% la acumularea de amiloide asociate obezității în creier.
