Sumarul de urină și urocultura sunt două analize diferite ale urinei care oferă informații despre starea de sănătate a tractului urinar. Adesea, ele sunt recomandate împreună pentru o evaluare completă. Află care este diferența dintre sumar de urină și urocultură.
Sumarul de urină este unul dintre testele de rutină recomandate de medici pentru evaluarea generală a sănătății rinichilor și tractului urinar. Urocultura nu face parte din analizele de rutină, fiind recomandată de medici doar în anumite situații.
Împreună, cele două analize oferă indicii cu privire la numeroase afecțiuni, de la infecții ale tractului urinar și până la afecțiuni renale sau diabet.
Ce este sumarul de urină
Sumarul de urină este o analiză de bază a urinei care oferă informații despre caracteristicile fizice, chimice și microscopice ale urinei, potrivit MSD Manual, o serie de manuale medicale de referință în domeniul sănătății.
Cu ajutorul unor teste chimice, se poate depista prezența unor substanțe în urină, precum:
- Proteine. Un nivel crescut de proteine semnalează o afecțiune renală, dar proteinele pot fi excretate în urină și după un efort fizic intens;
- Glucoză. Prezența glucozei în urină se numește glicozurie și poate fi cauzată de o glicemie crescută sau de boli renale, endocrine sau tulburările metabolice;
- Corpi cetonici. Când se acumulează în concentrație mare în urină, corpii cetonici semnalează cetoacidoza, o complicație a diabetului zaharat care poate pune viața în pericol. Ocazional, un nivel crescut de corpi cetonici poate apărea după consumul excesiv de alcool;
- Nitriți. Un nivel crescut de nitriți în urină (nitriturie) este sugestiv pentru o infecție urinară;
- Sânge. Hematuria, cum se numește prezența sângelui în urină, semnalează cel mai adesea infecții sau leziuni ale rinichilor sau tractului urinar. Pietrele la rinichi sau în vezica urinară sunt o altă cauză comună.
O altă informație oferită de sumarul de urină este legată de aciditatea ei – pH. Anumite alimente, dezechilibre chimice, dar și tulburările metabolice pot să schimbe pH-ul urinei. Modificarea acestuia predispune unele persoane la calculi renali.
Analiza microscopică a urinei se efectuează pentru a verifica prezența unor celule și substanțe: celule roșii și albe din sânge, cristale, spermatozoizi, levuri, etc. În cadrul sumarului de urină este analizat și aspectul urinei – culoarea și claritatea. O infecție de tract urinar, de exemplu, va da urinei un aspect tulbure.
Ce este urocultura
Urocultura sau cultura microbiană din urină este un test microbiologic de laborator recomandat țintit pentru depistarea unei posibile infecții de tract urinar. Proba de urină se însămânțează într-un mediu de cultură pentru a permite dezvoltarea bacteriilor.
În laborator, sunt identificate și numărate bacteriile crescute pentru a determina dacă există o infecție bacteriană la nivelul tractului urinar. Dacă se confirmă, urocultura va preciza și tipul de bacterie care a cauzat infecția.
De obicei, dacă urocultura este pozitivă (sunt depistate bacterii patogene în proba de urină), se efectuează și o antibiogramă. Ea specifică sensibilitatea bacteriilor față de anumite categorii de antibiotice. Atfel, oferă medicului clinician opțiunile terapeutice potrivite pentru a trata eficient infecţia.
Diferența dintre sumar de urină și urocultură
Atât sumarul de urină, cât și urocultura evaluează sănătatea tractului urinar, dar oferă informații diferite. Sumarul de urină furnizează informații generale despre sănătatea tractului urinar, în timp ce urocultura este o analiză specifică prin care pot fi identificate bacteriile prezente în urină și face posibilă diagnosticarea infecțiilor de tract urinar.
Uneori, urocultura este recomandată atunci când sumarul de urină semnalează o infecție urinară, dar nu poate preciza și bacteria implicată. Alteori, cele două analize sunt recomandate simultan pentru o evaluare completă și mai precisă a stării de sănătate a tractului urinar.
Reguli de recoltare
Ambele analize se efectuează din prima urină de dimineaţă. Înaintea recoltării probei, se recomandă spălarea zonei genitale cu apă și săpun pentru a preveni contaminarea acesteia cu secreții sau microorganisme din regiunea ano-genitală.
Atât pentru sumarul de urină, cât și pentru urocultură se colectează urina din jetul mijlociu. Pacientul trebuie să urineze o cantitate mică în toaletă şi să colecteze jetul mijlociu în recipientul primit de la laborator, fără să se oprească.
După recoltare, proba de urină se poate păstra la temperatura camerei pentru cel mult două ore până va fi dusă la un laborator.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
