Un chist ovarian identificat la ecografie este o situație destul de frecventă și, în majoritatea cazurilor, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Unele chisturi apar în mod firesc în timpul ciclului menstrual și pot dispărea de la sine. Altele, însă, au o cauză diferită și trebuie investigate cu mai multă atenție.
Reclamă
Un astfel de caz este endometriomul, numit și chist endometriozic sau „chist de ciocolată”, care apare la nivelul ovarului în contextul endometriozei. Deși ambele sunt chisturi ovariene, diferențele dintre ele sunt importante, mai ales atunci când o femeie își dorește o sarcină.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, explică prin ce se deosebește un chist ovarian funcțional de un endometriom, când este necesar tratamentul și în ce situații poate fi afectată fertilitatea.
Ce este un chist ovarian
Chistul ovarian este o formațiune care apare la nivelul ovarului și care poate avea cauze diferite. La femeile aflate la vârstă fertilă, cele mai întâlnite sunt chisturile funcționale, strâns legate de procesul normal de ovulație.
În timpul fiecărui ciclu menstrual, la nivelul ovarului se dezvoltă un folicul în interiorul căruia se află ovocitul. Uneori, foliculul nu se sparge pentru a elibera ovocitul sau, după ovulație, se poate acumula lichid în interiorul lui. În aceste situații poate apărea un chist funcțional.
În multe cazuri, acesta nu produce simptome și este descoperit întâmplător la ecografie. De asemenea, se poate resorbi spontan în câteva săptămâni sau luni.
„Atunci când descoperim un chist ovarian, primul lucru pe care trebuie să îl stabilim este despre ce tip de chist vorbim. Existența lui nu înseamnă automat că pacienta are o boală sau că trebuie operată. Multe chisturi funcționale dispar fără tratament, motiv pentru care, în anumite situații, recomandăm doar monitorizarea ecografică”, explică dr. Andreas Vythoulkas.
Când devine o urgență un chist ovarian
Cele mai multe chisturi ovariene nu reprezintă o urgență medicală. Există însă și situații în care este necesară o evaluare rapidă.
O durere puternică, apărută brusc, mai ales pe o singură parte a abdomenului, poate fi asociată cu ruptura unui chist sau cu torsiunea ovarului. Pot apărea și greață, vărsături, amețeală sau o stare generală alterată.
„O durere bruscă și foarte intensă este diferită de durerea menstruală pe care femeia o cunoaște deja. Într-o astfel de situație nu recomand să aștepte următorul control programat, ci să meargă cât mai repede la medic pentru a exclude o complicație”, atrage atenția dr. Andreas Vythoulkas.
Ce este endometriomul sau chistul endometriozic
Endometriomul este tot un chist ovarian, însă mecanismul prin care apare este diferit. El este asociat cu endometrioza, o afecțiune în care țesut asemănător celui care căptușește interiorul uterului se dezvoltă în afara acestuia.
Atunci când endometrioza afectează ovarul, se poate forma un chist care conține sânge vechi. Din cauza aspectului conținutului său, endometriomul mai este cunoscut și sub denumirea de „chist de ciocolată”.
„Un endometriom nu trebuie confundat cu un chist funcțional. El apare în contextul endometriozei și, odată ce îl identificăm, trebuie să evaluăm pacienta și din această perspectivă. Ne interesează simptomele ei, dacă există și alte semne de endometrioză și, foarte important, dacă își dorește o sarcină”, spune medicul.
Prin urmare, un chist ovarian funcțional nu se transformă în timp într-un endometriom. Sunt două tipuri de formațiuni care apar prin mecanisme diferite.
Cum se manifestă un endometriom
Chisturile ovariene pot exista fără să provoace niciun simptom. Uneori, femeia află despre ele în timpul unui control ginecologic de rutină. În schimb, în cazul unui endometriom, pot exista manifestări specifice endometriozei.
Printre cele mai frecvente semne ale unui chist endometriozic se numără menstruațiile foarte dureroase, durerea pelvină care reapare, durerea în timpul contactului sexual sau dificultatea de a obține o sarcină.
Totuși, lipsa acestor simptome nu exclude diagnosticul.
„Sunt paciente care au endometrioame și nu au deloc dureri. La polul opus, sunt femei cu endometrioză care se confruntă cu dureri extrem de puternice, deși leziunile observate imagistic nu par extinse. Intensitatea durerii nu ne arată întotdeauna severitatea bolii”, explică dr. Andreas Vythoulkas.
Una dintre problemele întâlnite frecvent este normalizarea durerilor menstruale. Femeile care le au de la o vârstă foarte tânără ajung uneori să creadă că fac parte dintr-un ciclu menstrual obișnuit.
„Dacă menstruația este atât de dureroasă încât femeia nu își poate desfășura activitățile normale, dacă lipsește de la școală sau de la serviciu ori are nevoie constant de medicamente pentru durere, obligatoriu trebuie făcută o evaluare ginecologică. Durerea menstruală severă nu ar trebui ignorată doar pentru că apare în fiecare lună”, adaugă specialistul.
Cum se face diferența la ecografie între un chist ovarian și un endometriom
Ecografia transvaginală este una dintre principalele investigații folosite pentru evaluarea chisturilor ovariene și are un rol important și în diagnosticul endometriozei.
Ghidurile NICE recomandă ecografia transvaginală atunci când există suspiciunea de endometrioză, inclusiv pentru identificarea endometrioamelor ovariene.
Aspectul unui chist poate oferi medicului informații importante despre natura lui. În cazul unui endometriom, există anumite caracteristici ecografice care pot ridica suspiciunea de endometrioză.
„La ecografie nu ne uităm doar la dimensiunea chistului. Sunt importante aspectul și conținutul lui, pereții formațiunii, ovarul în care se află și aspectul celuilalt ovar. Toate aceste informații, laolaltă cu simptomele și istoricul pacientei, ne ajută să stabilim despre ce tip de chist este vorba”, precizează dr. Andreas Vythoulkas.
În anumite situații pot fi recomandate investigații suplimentare, precum o ecografie specializată pentru endometrioză sau un examen RMN, mai ales atunci când medicul suspectează că boala este prezentă și în alte zone.
Cum influențează dimensiunea chistului ovarian alegerea tratamentului
Un chist de 2-3 centimetri pare mai puțin îngrijorător decât unul de 5-6 centimetri, însă dimensiunea nu este singurul criteriu după care se stabilește tratamentul. Contează tipul chistului, aspectul lui, simptomele pe care le produce, evoluția în timp, vârsta femeii și planurile sale reproductive.
În cazul endometriozei, recomandările actuale pun accent tocmai pe simptomele, preferințele și prioritățile pacientei, inclusiv cele legate de fertilitate, atunci când se alege tratamentul.
„Două paciente pot avea endometrioame cu aceeași dimensiune și să primească recomandări diferite. Dacă una are 27 de ani, nu are dureri și nu își dorește momentan o sarcină, iar cealaltă are 37 de ani și încearcă deja să obțină una, situația trebuie privită diferit. Nu putem lua o decizie doar pe baza dimensiunii chistului. De aceea, simpla prezență a unui endometriom nu reprezintă automat o indicație pentru operație”, explică specialistul.
Operație sau tratament hormonal pentru chisturile endometriozice?
Tratamentul endometriomului se stabilește în funcție de particularitățile fiecărui caz. În unele situații poate fi recomandată intervenția chirurgicală, în altele medicul poate opta pentru monitorizare și tratament medicamentos, în funcție de simptome, vârsta pacientei și dorința de a obține o sarcină.
Atunci când principalul obiectiv este reducerea durerii, iar pacienta nu își dorește o sarcină în acel moment, tratamentul hormonal poate reprezenta una dintre opțiuni. În funcție de caz, pot fi recomandate contraceptive hormonale combinate sau tratamente pe bază de progestative. Dacă acestea nu sunt eficiente sau nu sunt potrivite, în anumite situații pot fi luate în considerare și terapiile care acționează asupra hormonului GnRH. Scopul tratamentului hormonal este reducerea durerii și ameliorarea simptomelor asociate endometriozei.
„Tratamentul hormonal poate fi o variantă foarte bună pentru anumite paciente, mai ales atunci când problema principală este durerea și nu există în acel moment dorința de sarcină. Alegerea lui depinde însă de vârstă, simptome, istoricul medical și de planurile reproductive. Nu există un singur tratament potrivit pentru toate femeile cu endometrioză”, explică dr. Andreas Vythoulkas.
Tratamentul hormonal nu are însă același obiectiv ca intervenția chirurgicală și nu trebuie privit ca o metodă prin care endometriomul este pur și simplu „îndepărtat”. În plus, pentru o femeie cu endometrioză care încearcă să obțină o sarcină, tratamentul hormonal supresiv nu este recomandat cu scopul de a crește șansa unei sarcini spontane.
Tratamentul hormonal poate fi folosit și după o intervenție chirurgicală, la pacientele care nu doresc imediat o sarcină, pentru controlul simptomelor și pentru a reduce riscul de recurență a bolii sau a endometriomului. ESHRE recomandă tratament hormonal pe termen lung după intervenția pentru endometriom la femeile care nu urmăresc obținerea imediată a unei sarcini.
Decizia de a opera endometriomul trebuie individualizată
Atunci când se discută despre operație, un aspect important, în special la femeile care își doresc copii, este protejarea țesutului ovarian sănătos. Intervențiile efectuate la nivelul ovarului pot influența rezerva ovariană, motiv pentru care avantajele unei operații trebuie analizate împreună cu posibilele riscuri.
„La o femeie aflată la vârstă fertilă, operația nu trebuie decisă doar din dorința de a îndepărta chistul. Trebuie să ne gândim și la ovar. Dacă pacienta își dorește copii, este important să știm care este rezerva ovariană și să alegem strategia care îi protejează cât mai bine fertilitatea”, spune dr. Andreas Vythoulkas.
Ghidurile medicale de specialitate recomandă ca în alegerea tratamentului chirurgical pentru endometriom să fie luate în calcul atât dorința de a obține o sarcină, cât și rezerva ovariană.
Operația poate avea indicații clare, însă nu este o soluție aplicată automat tuturor femeilor diagnosticate cu endometriom.
Cum poate afecta endometriomul fertilitatea
Endometriomul poate influența fertilitatea prin mai multe mecanisme, iar efectul nu este același la toate femeile.
În primul rând, fiind localizat chiar la nivelul ovarului, poate fi asociat cu afectarea țesutului ovarian sănătos din jur și cu scăderea rezervei ovariene. Cercetările efectuate pe țesut ovarian au identificat, în ovarele afectate de endometriom, o densitate mai mică a foliculilor și modificări precum fibroza țesutului ovarian. Cu alte cuvinte, ovarul poate avea la dispoziție mai puțini foliculi din care să se dezvolte ovocitele.
„Endometriomul se află în ovar, adică exact acolo unde se găsește rezerva de ovocite a femeii. De aceea, atunci când vorbim despre fertilitate, nu ne interesează doar dimensiunea chistului, ci și cât țesut ovarian sănătos există, ce rezervă ovariană are pacienta și dacă este afectat un singur ovar sau ambele”, explică dr. Andreas Vythoulkas.
În al doilea rând, endometriomul face parte dintr-o boală mai complexă, endometrioza. Dacă există și alte leziuni în pelvis, acestea pot duce la inflamație și la formarea de aderențe, care modifică anatomia normală dintre ovar și trompa uterină. În formele mai avansate, acest lucru poate îngreuna eliberarea ovocitului, captarea lui de către trompă sau transportul acestuia.
Endometrioza este, de asemenea, asociată cu un mediu inflamator la nivelul pelvisului. Sunt studiate efectele acestuia asupra ovocitului, spermatozoizilor, embrionului și funcției trompelor uterine. Aceste mecanisme sunt complexe și nu explică în același mod infertilitatea fiecărei paciente, însă contribuie la motivul pentru care endometrioza este asociată cu o fertilitate redusă la unele femei.
Pentru fertilitate tratamentul endometriomului trebuie considerat cu atenție
Există și un alt element care trebuie luat în calcul: tratamentul chirurgical al endometriomului. Operația poate fi necesară și utilă în anumite cazuri, dar poate afecta la rândul ei rezerva ovariană, prin pierderea unei cantități de țesut ovarian sănătos odată cu îndepărtarea chistului. Tocmai de aceea, beneficiul operației trebuie pus în balanță cu impactul ei posibil asupra ovarului.
Toate acestea nu înseamnă însă că o femeie diagnosticată cu endometriom nu poate obține o sarcină.
„Este una dintre întrebările pe care pacientele le pun imediat după diagnostic: «Mai pot avea copii?». Prezența unui endometriom nu înseamnă automat infertilitate. Fertilitatea depinde de mai mulți factori: vârsta femeii, rezerva ovariană, dacă este afectat un singur ovar sau ambele, starea trompelor, existența altor leziuni de endometrioză și, bineînțeles, fertilitatea partenerului”, explică medicul.
În cazul unei femei care încearcă deja să obțină o sarcină, aceste informații pot schimba conduita terapeutică. Ghidul NICE pentru fertilitate, actualizat în 2026, recomandă ca în alegerea strategiei pentru pacientele cu endometrioză să fie luate în calcul vârsta, rezerva ovariană, durata infertilității, simptomele și severitatea bolii, precum și eventualii factori masculini de infertilitate.
Evaluarea rezervei ovariene
Evaluarea rezervei ovariene se poate face prin ecografie, prin numărarea foliculilor antrali, dar și cu ajutorul unei analize de sânge numită AMH, care măsoară nivelul hormonului anti-Müllerian.
„AMH-ul ne oferă informații despre rezerva ovariană, dar nu este un test care spune dacă o femeie poate sau nu să rămână însărcinată. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu vârsta pacientei, ecografia și restul investigațiilor de fertilitate”, subliniază dr. Andreas Vythoulkas.
În cazul femeilor cu endometriom care urmează proceduri de reproducere asistată, decizia de a opera înaintea tratamentului trebuie, de asemenea, individualizată. ESHRE nu recomandă operația de rutină a endometriomului înainte de reproducerea asistată doar pentru a crește rata de nașteri, deoarece beneficiul nu a fost demonstrat, iar intervenția poate avea un impact negativ asupra rezervei ovariene.
Ce se întâmplă dacă endometriomul nu este operat
Atunci când medicul recomandă monitorizarea, aceasta nu înseamnă că endometriomul este ignorat.Evoluția lui este urmărită ecografic, iar conduita poate fi schimbată dacă formațiunea crește, dacă apar simptome noi sau dacă planurile reproductive ale femeii se modifică.
„Sunt situații în care cea mai bună decizie este să urmărim endometriomul și să intervenim doar dacă există un motiv clar. Faptul că nu operăm imediat nu înseamnă că nu facem nimic. Înseamnă că alegem momentul potrivit și urmărim atent evoluția pacientei”, spune medicul.
Endometrioza este o afecțiune cronică, iar intervenția chirurgicală nu garantează că boala sau endometriomul nu pot reapărea. Recomandările ESHRE includ tocmai strategii de prevenire a recurenței după tratamentul chirurgical.
Așadar, un chist ovarian și un endometriom necesită abordări foarte diferite, chiar dacă, la prima vedere, ambele apar la ecografie ca formațiuni la nivelul ovarului. De aceea, diagnosticul corect și evaluarea atentă sunt esențiale înainte de a decide ce este de făcut mai departe.
În cazul endometriomului, tratamentul nu este același pentru toate femeile. Simptomele, vârsta, rezerva ovariană și dorința de a avea copii cântăresc la fel de mult ca aspectul sau dimensiunea chistului. De aceea, cea mai bună abordare este cea stabilită individual, după o evaluare completă.
„Cel mai important este ca pacienta să știe exact ce tip de chist are. De aici pornesc toate celelalte decizii: dacă îl monitorizăm, dacă este nevoie de tratament, dacă discutăm despre operație sau dacă trebuie să evaluăm mai atent fertilitatea. Același diagnostic nu înseamnă întotdeauna același tratament pentru toate femeile”, concluzionează dr. Andreas Vythoulkas.
