Antena

Ce simptome are „febra leneșului”, boala tropicală care a ajuns și în Europa

Oana Antonescu
Oana Antonescu
Publicat: 20 august 2024, 10:27

Febra Oropouche, cunoscută și ca „febra leneșului”, este o boală tropicală semnalată recent și în Europa. Informațiile despre această infecție virală sunt foarte limitate, motiv pentru care specialiștii o consideră o amenințare misterioasă. Află cum se transmite și ce simptome are „febra leneșului”. 

Reclamă

După alertele globale care vizează mpox, gripa aviară și chiar ciuma bubonică, organizațiile de sănătate vorbesc despre o nouă amenințare. Un virus tropical numit Oropouche se răspândește la o scară fără precedent în America de Sud și a ajuns inclusiv în câteva țări europene. Spania, Italia și Germania au raportat mai multe cazuri de îmbolnăviri la persoane care au călătorit în Cuba și Brazilia. Peru, Bolivia și Columbia sunt alte țări care au înregistrat infectări.

Ce simptome are „febra leneșului”

Deși mai puțin cunoscut, virusul Oropouche nu este nou. El a fost detectat pentru prima dată în satul Oropouche, din Trinidad și Tobago, în 1955. De atunci, a avut o circulație limitată la câteva zone din America de Sud.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Purtătorul acestui virus este o specie de leneș cu trei degete care trăiește în pădurile tropicale din nordul Americii de Sud. De aici provine denumirea informală a infecției virale. Alte purtătoare sunt unele păsări și primate non-umane. 

De la descoperirea virusului, au fost raportate 500.000 de cazuri de febră Oropouche. Cu toate acestea, cunoștințele despre această boală sunt foarte limitate, potrivit unui articol publicat în revista The Lancet Infectious Disease cu titlul „Febra Oropouche, amenințarea misterioasă”.

Reclamă

Cum se transmite virusul Oropouche

Principalul mod de transmitere a virusului la oameni este o specie de musculițe care înțeapă (Culicoides paraensis) și care nu este prezentă în Europa. Virusul Oropouche poate fi răspândit și de o specie de țânțari (Aedes spp) care transmit mai multe boli virale: febra galbenă, Zika, febra Dengue și Chikungunya. 

Riscul de a contracta febra leneșului în Europa este foarte scăzut, în ciuda posibilei apariții a unor cazuri, transmite European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Cu toate acestea, probabilitatea de infecție poate crește în anumite circumstanțe. Persoanele care călătoresc în zone epidemice din America de Sud și Centrală au un risc moderat de infectare, dar el crește dacă vizitează regiunile cele mai afectate, cum ar fi nordul Braziliei sau Amazonul.

Deocamdată, nu există dovezi că virusul s-ar putea transmite direct de la o persoană la alta. Totuși, informațiile furnizate de ministrul brazilian al sănătății arată că transmiterea materno-fetală este posibilă, potrivit Euronews. În astfel de cazuri, virusul poate produce complicații precum pierderea sarcinii sau defecte congenitale. 

Reclamă

Brazilia a raportat un deces fetal și un avort spontan, precum și patru cazuri de nou-născuți cu microcefalie (dimensiune prea mică a capului și creierului). Alte trei decese fetale sunt investigate în prezent.

Ce simptome provoacă „febra leneșului”

Febra Oropouche are manifestări similare febrei Dengue, cu care este confundată uneori. Simptomul inițial este febră mare care se instalează brusc și poate fi însoțită de:

  • frisoane;
  • durere de cap severă;
  • dureri musculare;
  • dureri articulare;
  • dureri oculare;
  • sensibilitate la lumină;
  • senzație de amețeală;
  • senzație de greață sau vărsături.

„Febra leneșului” provoacă și o erupție cutanată care apare inițial pe trunchi și se răspândește pe brațe și picioare.

În cazuri mai rare, persoanele infectate pot experimenta și:

  • ochi roșii;
  • diaree;
  • dureri abdominale severe;
  • sângerări.

Simptomele apar de obicei în 3-10 zile de la infectarea cu virusul Oropouche și durează, în general, 2-7 zile. În până la 60% din cazuri, simptomele reapar la câteva zile sau săptămâni mai târziu, cu o intensitate similară.

Ce complicații poate cauza

În cele mai multe cazuri, „febra leneșului” evoluează fără complicații și persoanele infectate se recuperează fără probleme. Cu toate acestea, virusul poate provoca și meningită sau encefalită în unele cazuri. 

Meningita este inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării. Boala poate lăsa sechele pe termen lung sau permanente, de la leziuni neurologice, surditate și până la dureri cronice sau probleme de mers. Encefalita este inflamația creierului și poate cauza simptome neurologice severe. Ambele afecțiuni pot fi fatale. 

Până în prezent, au fost raportate două decese cauzate de virusul Oropouche. Acestea au avut loc în rândul a două femei tinere din Brazilia care nu aveau comorbidități, ceea ce sugerează că, deși rare, complicațiile pot fi grave.

Cum se tratează și cum poate fi prevenită „febra leneșului”

În prezent, nu există vaccinuri împotriva acestei infecții virale și nici medicamente specifice disponibile sau în curs de cercetare. Singurele măsuri preventive implică evitarea înțepăturilor de insecte în țările unde virusul este prezent prin:

  • utilizarea de substanțe repelente;
  • purtarea unor bluze cu mâneci lungi și a pantalonilor;
  • dormitul sub plase de țânțari tratate cu insecticid.

Totuși, aceste măsuri ar putea să nu ne protejeze foarte bine de infectare. Musculițele care transmit virusul Oropouche sunt foarte mici și pot trece prin plase. Cât despre substanțele repelente, cele uzuale ar putea să nu le afecteze. Insecticidele chimice precum deltametrina și dietiltoluamida s-au dovedit a fi eficiente în controlul acestor musculițe. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.

Te-ar mai putea interesa și
Mononucleoza infecțioasă sau „boala sărutului”: simptome, transmitere și tratament
Mononucleoza infecțioasă sau „boala sărutului”: simptome, transmitere și tratament
Mononucleoza infecțioasă sau „boala sărutului”: simptome, transmitere și tratament
Virusurile Mpox, Oropouche și Marburg continuă să se răspândească în 17 țări. Care este evoluția bolilor
Virusurile Mpox, Oropouche și Marburg continuă să se răspândească în 17 țări. Care este evoluția bolilor
Virusurile Mpox, Oropouche și Marburg continuă să se răspândească în 17 țări. Care este evoluția bolilor
Febra Q: cauze, simptome și tratament
Febra Q: cauze, simptome și tratament
Febra Q: cauze, simptome și tratament
Reclamă
PARTENERI
Chiftele de cartofi cu dovlecei și morcovi
Rețete Fel De Fel
Chiftele de cartofi cu dovlecei și morcovi
Aceste chiftele de cartofi cu dovlecei și morcovi sunt o gustare simplă, hrănitoare și extrem de versatilă. Pot fi servite ca gustare, fel principal, garnitură sau aperitiv. Sunt perfecte atât calde cât și reci, și pot fi gătite la tigaie, în cuptor sau chiar la air fryer. Aceste chiftele sunt ca o îmbrățișare caldă de vară. Pe cât de umile sunt ingredientele, pe atât de surprinzătoare este savoarea lor când sunt combinate cu grijă. La prima vedere par modeste, dar odată ce le muști, dezvăluie o textură fină și parfumată. Este o armonie între dulceața discretă a morcovului, suculența dovlecelului și finețea cartofului. Tot din categoria chiftelelor de legume mai poți încerca de pe blog și rețeta de chiftele de spanac cu pâine și parmezan, în sos de unt. Sunt delicate și pline de arome fine, fiind ideale ca aperitiv sau fel principal. Sosul de unt adaugă o textură cremoasă și un gust bogat care completează perfect savoarea chiftelelor. Sau poate te inspiră și rețeta de chiftele de dovlecei cu couscous. Sunt o opțiune delicioasă și sănătoasă, perfectă pentru un prânz sau cină ușoară. Chiftelele sunt crocante la exterior și moi în interior, având o textură plăcută și un gust bogat datorită combinației de dovlecei și couscous. Despre ingredientele din chiftele de cartofi cu dovlecei și morcovi Cartoful este baza solidă, care leagă totul și oferă o structură cremoasă în interior. Fie că este folosit fiert sau crud, el aduce o densitate moale, care contrastează cu crustă rumenă de la exterior. Este acel ingredient de bază care permite celorlalte arome să strălucească. Dovlecelul, blând și delicat, are rolul de a lumina compoziția. Dă suculență, prospețime și o notă vegetală subtilă. Atunci când este bine scurs și amestecat în chiftele, adaugă un ton umed și catifelat, care face ca fiecare mușcătură să se topească în gură. Morcovul, pe de altă parte, aduce o notă dulceagă naturală și o culoare caldă, portocalie. Acesta face ca interiorul chiftelelor să fie nu doar gustos, ci și plăcut privirii. E firul dulce care echilibrează gustul neutru al cartofului și pe cel vegetal al dovlecelului. Când sunt prăjite sau coapte, chiftelele capătă o crustă aurie, crocantă, care foșnește ușor sub dinți. Interiorul rămâne moale, dar nu cleios, ci aerat și bine legat, fără a fi greu. Din loc în loc, întâlnești câte un fir de morcov sau pătrunjel, care le dă un aer de casă, exact ca în bucătăriile bunicilor. Aroma care iese din cuptor sau din tigaie este inconfundabilă. Simți un miros de legume ușor caramelizate, de verdețuri proaspete, de casă primitoare. Dacă adaugi și un praf de boia sau chimen, devin și mai parfumate, cu o ușoară adiere orientală sau rustică, în funcție de condimente. Urmărește mai jos rețeta detaliată, pentru a prepara și tu așa delicioase chiftele de cartofi cu dovlecei și morcovi.
icon