Ce este parodontoza, boala care poate duce la pierderea dinților

Parodontoza este o formă severă de gingivită, în care inflamația gingiilor progresează și ajunge să afecteze toate țesuturile ce fixează dinții în os. Acestea se numesc parodonțiu, iar de aici și denumirea afecțiunii dentare. Pe măsură ce progresează, boala va distruge osul care susține dinții. Aceștia încep să se miște și cad, în cele din urmă.

Parodontoza este cunoscută și sub denumirea de parodontită sau boală parodontală. Ea poate afecta persoane de orice vârstă, inclusiv copii mici, dar este întâlnită rar la persoanele cu vârsta sub 30 de ani. Ea reprezintă una dintre principalele cauze ale pierderii dinților la adulți, potrivit MSD Manual, o serie de manuale medicale de referință în domeniul sănătății. La persoanele în vârstă, parodontoza este principala cauză a pierderii dinților. 

Ce cauzează parodontoza

Placa bacteriană acumulată pe termen lung între dinți și gingii este principala cauză de apariție a parodontozei. Placa bacteriană este o peliculă moale, aproape transparentă, care se depune continuu pe dinți și gingii. Ea este formată în principal din bacterii, salivă, resturi alimentare (glucide și zaharuri, în principal) și celule moarte. 

Dacă placa bacteriană nu este îndepărtată de pe dinți și continuă să se acumuleze, sărurile de calciu din salivă o calcifiază și o transformă în tartru. 

Cauza principală a parodontozei este igiena orală precară, dar există și alți factori de risc:

• fumatul;
• carența de vitamina C (scorbutul);
• fluctuațiile hormonale din timpul sarcinii, de la menopauză sau induse de contraceptivele orale. Acestea sensibilizează gengiile;
• anumite boli precum diabetul (în special cel de tip 1), sindromul Down, boala Crohn, leucopenia și SIDA;
• stresul psihic.

Stadiile parodontozei

Boala parodontală se instalează treptat. Viteza cu care evoluează diferă de la o persoană la alta, chiar și atunci când cantitatea de tartru este aceeași. Numărul și tipul de bacterii care formează placa este unic pentru fiecare individ, la fel și reacția sistemului imunitar la ele. 

Unele persoane se confruntă cu o inflamație severă a gingiilor pentru mulți ani, dar ea nu evoluează către parodontoză. Altele pot dezvolta această afecțiune fără a avea semnele inițiale. 

Parodontoza evoluează în 4 stadii, astfel:

Gingivita 

În primul stadiu, apare gingivita – inflamația gingiilor. În mod normal, acestea sunt ferme, susțin bine dinții și au o culoare roz pal. Când sunt afectate de gingivită, ele se inflamează și cresc în volum, devin moi și capătă o culoare roșie-violet. Apar dureri, mâncărimi gingivale și sângerări la periajul dentar. 

Cu un tratament prompt și corect, inflamația poate fi combătută și gingia are toate șansele să se vindece. 

Parodontoza incipientă 

Pe măsură ce parodontoza evoluează, gingiile încep să se retragă de pe dinți. Între dinți și gingii se formează așa-numite buzunare, numite pungi parodontale, care colectează placă bacteriană. În acest mediu lipsit de oxigen, bacteriile proliferează.

În stadiul de parodontită superficială, dinții devin sensibili în timpul periajului și respirația este urât mirositoare. De asemenea, apar dureri la consumul de alimente reci sau fierbinți.

Parodontoza moderată

În acest stadiu, gingiile își continuă retracția, iar sângerările și sensibilitatea dentară persistă. Bacteriile erodează tot mai mult țesutul de susținere a dinților și încep să afecteze țesutul osos. În consecință, dinții încep să-și piardă suportul, devin mobili și migrează din locul inițial. 

Infecția de la nivelul gingiilor poate produce o inflamație în întregul organism. 

Parodontoza avansată

În stadiul său cel mai avansat, parodontoza distruge gingiile, osul și alte țesuturi de susținere a dinților. Durerea devine severă la mestecat, mirosul urât al respirației se accentuează și gustul devine neplăcut. 

În lipsa unui tratament, parodontoza avansată poate duce la slăbirea și la căderea dinților. 

Cum se tratează parodontoza

Tratamentul acestei afecțiuni gingivale diferă în funcție de stadiul de evoluție,pe care medicul dentist îl stabilește prin măsurători specifice. Gingivita poate fi combătută cu o igienă orală corectă, care trebuie să includă și detartrajul periodic în cabinetul stomatologic. 

Dacă s-au format pungile parodontale, igiena orală nu mai este suficientă și necesită un tratament mai complex. Periajul obișnuit poate curăța doar 2-3 milimetri sub linia gingiilor. Medicul dentist poate curăța placa și tartrul până la o adâncime de 6-7 milimetri prin tehnici de detartraj și planare (netezire) radiculară. Cea din urmă presupune curățarea tartrului de pe suprafața rădăcinii unui dinte afectat de parodontoză.

Pentru pungile parodontale care au o adâncime de cel puțin 5 milimetri, deseori sunt necesare intervențiile chirurgicale. Printr-o incizie în țesutul gingival, se curăță dinții, se corectează defectele osoase și gingia se coase apoi la loc. Când parodontoza este avansată și a distrus osul din jurul radacinii dintelui, poate fi necesară o grefă de os. 

De asemenea, medicul dentist sau parodontolog (specializat în trararea parodontozei) poate îndepărta o parte din gingia infectată și retrasă de pe dinți. Gingia rămasă se va fixa strâns pe dinți, iar persoana afectată de parodontoză va putea îndepărta acasă placa bacteriană. 

Parodontoza poate necesita administrarea de antibiotice, în special atunci când s-a dezvoltat un abces (o colecție de puroi). De asemenea, dentistul poate introduce materiale (filamente sau geluri) care conțin antibiotice adânc în buzunarele gingiilor, astfel încât medicamentul să ajungă în concentrații mari în zona afectată de infecție. Abcesele parodontale provoacă o distrugere rapidă a osului, dar tratamentul chirurgical prompt și antibioticele pot preveni această complicație.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.