O infecție a urechii foarte dureroasă și neplăcută, otita este o problemă des întâlnită în rândul copiilor, dar nu ocolește nici adulții. Dacă nu este tratată corect și prompt, otita poate provoca probleme de auz, permanente uneori. Iată cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Reclamă
Otita este o inflamație a urechii provocată de o infecție cu bacterii, virusuri sau fungi. Afecțiunea este frecventă în rândul copiilor, iar atunci când nu este tratată corespunzător, poate cauza probleme de auz care duc la întârzieri de vorbire sau la probleme de limbaj.
În funcție de zona din ureche în care apare inflamația, există 3 categorii principale de otită:
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Otita externă
Cunoscută și ca otita înotătorului, acest tip de otită afectează conductul auditiv extern, adică pasajul prin care trec sunetele din exterior către timpan. Otita externă este întâlnită mai frecvent vara, fiindcă apare la copiii (dar și la adulții) care petrec mult timp în apă.
Umezeala care poate rămâne în ureche după înot este un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, dar și fungilor. Dintre bacterii, stafilococul auriu, Pseudomonas aeruginosa și streptococii sunt cauzele principale ale otitei externe. Dintre fungi, cei mai întâlniți sunt Aspergillus niger și Candida albicans.
Reclamă
Deși se numește otita înotătorului, apa nu este singura cauză a otitei externe. Traumatismele conductului auditiv extern, care pot fi produse inclusiv cu bețișoarele de urechi, pot duce la inflamarea și infectarea acestuia.
Ca urmare a inflamației, conductul auditiv extern se umflă și se înroșește. Pot să apară scurgeri din ureche, inițial incolore, iar apoi gălbui, cu aspect de puroi. Durerea este și ea prezentă, de cele mai multe ori fiind intensă.
Otita medie
Acesta este cel mai întâlnit tip de otită și se localizează la nivelul urechii medii, adică într-un spațiu plin cu aer dintre timpan și urechea internă. Aici se găsesc 3 structuri osoase mici care transmit vibrațiile sonore de la timpan către urechea internă. Rolul său este de a egaliza presiunea dintre urechea internă și cea externă.
Reclamă
În cele mai multe cazuri, otita medie este cauzată de virusuri care ajung la acest nivel din nas și gât, ca urmare a infecțiilor respiratorii virale. Contrar opiniei generale, agentul infecțios este mai rar bacterian.
Otita medie poate apărea la orice vârstă, inclusiv la cea adultă, dar cele mai multe cazuri se raportează în intervalul 6-24 de luni. Aproximativ 80% trec printr-un episod de otită medie la un moment dat, potrivit statisticilor publicate de National Library of Medicine din SUA, cea mai mare bibliotecă medicală din lume.
Subtipuri de otită medie
Infecția urechii medii se poate manifesta în moduri diferite. Astfel, această categorie de otite se clasifică în alte 3 subtipuri:
Otita medie acută
Este cea mai frecventă formă de otită medie și cea la care se face referire de obicei atunci când se vorbește despre otită. Potrivit specialiștilor NHS, Serviciul Național de Sănătate britanic, otita medie acută debutează brusc, cu febră ridicată (de obicei, peste 38 de grade Celsius), inflamație și durere de intensitate mare. Pot exista secreții de culoare albă, galbenă sau maronie care se scurg din ureche. Secrețiile purulente din spatele timpanului pot să afecteze temporar auzul. Un alt simptom al otitei medii acute este vertijul.
În cazul copiilor cu vârste mici, care nu pot comunica simptomele, otita medie acută poate fi recunoscută după câteva semne:
- plâng, țipă, sunt irascibili și nu pot fi consolați, semn că experimentează durerea;
- duc mâna la urechea afectată, se trag sau își freacă urechea, semn că au un disconfort sau o durere;
- nu pot adormi, fiindcă durerea se agravează în poziție orizontală, poziție care crește presiunea în urechea medie;
- nu au poftă de mâncare;
- au probleme de echilibru;
- pot avea greață sau vărsături.
Otita medie seroasă
Acest subtip evoluează după otita medie acută, de obicei. Acumularea de lichid în urechea medie continuă după faza acută a bolii, dar fără infecție bacteriană sau virală și fără simptome de inflamație. Cel mult, otita medie seroasă se manifestă printr-o senzație de presiune și de ureche înfundată care diminuează auzul.
Lipsa semnelor și simptomelor face ca otita medie seroasă să treacă neobservată, iar riscul este că ea favorizează reapariția unui episod de otită medie acută.
Otita medie cronică supurativă
Acesta este un tip de infecție a urechii care nu răspunde la tratamentele uzuale. Otita medie cronică supurativă are o durată prelungită sau multe recurențe. În timp, există riscul ca ea să producă o perforație a timpanului.
Otita internă
Urechea internă este cel mai important segment al urechii. El este format din numeroase canale interconectate (ca un labirint) care formează cohleea (o structură în formă de melc). Otita internă se localizează la nivelul acestui labirint. De aceea, afecțiunea mai este cunoscută și sub numele de labirintită.
Otita internă este mult mai rară decât celelalte tipuri și reprezintă o inflamație a urechii interne, fără infecție. Principalele simptome sunt stările frecvente de amețeală, senzația de ureche înfundată, scăderea acuității auditive și țiuitul în urechi. De multe ori, otita internă se vindecă de la sine, dar sunt situații în care duce la pierderea permanentă a auzului.
De ce apare otita medie mai des la copii
Copiii, mai ales cei de vârste mici, sunt mai predispuși decât adulții la infecții ale urechii medii din cauza unei particularități anatomice a trompei lui Eustachio – un canal sau tub care face legătura între zona din spatele nasului și urechea medie. Până la vârsta de 7 ani, această structură din urechea medie este mai scurtă, mai îngustă și poziționată mai orizontal decât la adulți. Forma și poziția acestui tub favorizează acumularea și stagnarea secrețiilor din căile nazale care apar pe fondul unor infecții ale căilor respiratorii.
Răcelile comune, gripa sau rinitele alergice produc o congestie a căilor nazale și a gâtului. Trompa lui Eustachio și inflamează, se umflă și se blochează, ceea ce duce la acumularea secrețiilor în urechea medie, acolo unde ar trebui să existe doar aer. Aceste secreții pot conține virusuri, dar sunt și un mediu prielnic pentru dezvoltarea bacteriilor.
Așadar, otita medie poate apărea secundar infecțiilor respiratorii, iar cum ele sunt foarte frecvente în primii ani de viață, se explică incidența mai mare a acestei afecțiuni la copii. La copiii cu vârsta mai mare de 7 ani și la adulți, trompa lui Eustachio este mai lată și în poziție aproape verticală, ceea ce face ca drenarea secrețiilor să fie mai eficientă.
Cum se tratează otita
Tratamentul otitelor depinde de vârstă, dacă vorbom despre copii, de gravitatea simptomelor și de recurența episoadelor de boală. Simptomele otitei medii acute se atenuează de obicei după primele două-trei zile de la debut și majoritatea infecțiilor dispar fără tratament în decurs de una-două săptămâni, potrivit medicilor Mayo Clinic.
În cazul otitei medii, specialiștii Academiei Americane de Pediatrie recomandă doar observarea evoluției copiilor în următoarele situații:
- copii cu vârsta între 6 și 23 de luni cu otită medie la o singură ureche fără simptome severe (durere ușoară cu durata sub 48 de ore și o temperatură mai mică de 39 de grade Celsius);
- copii cu vârsta peste 24 de luni cu otită medie la o singură ureche sau la ambele fără simptome severe (durere ușoară cu durata sub 48 de ore și o temperatură mai mică de 39 de grade Celsius).
Tratamentul cu antibiotice
Antibioticele sunt recomandate pentru anumiți copii cu infecții ale urechii. În cazul bebelușilor cu vârsta sub 6 luni, se recurge la antibiotice fără perioada inițială de observare. Pentru copiii mai mari de 6 luni, dacă simptomele persistă după o perioadă de observație de două-trei zile, antibioticele sunt indicate în următoarele situații:
- copii cu otită medie la una sau ambele urechi cu simptome severe (durere de ureche moderată sau severă cu durata mai mare de 48 de ore sau cu temperatură de peste 39 de grade Celsius), indiferent de vârsta pe care o au;
- copii cu vârsta între 6 și 23 de luni cu otită medie la ambele urechi, fără simptome severe.
Una dintre cele mai frecvente greșeli ale părinților în administrarea antibioticelor este întreruperea tratamentului după dispariția simptomelor. Continuă să dai antibioticul conform recomandării medicului. Micșorarea dozei sau scurtarea duratei de administrare crește riscul de infecții recurente și de rezistență a bacteriilor la antibioticul respectiv.
Tratamentul durerii
Împreună cu antibioticul (dacă se impune), este necesară și tratarea durerii de ureche. Pentru aceasta, se recomandă medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul și acetaminofenul. Compresele calde aplicate pe zona exterioară a urechii pot atenua, de asemenea, durerea. Acestea nu sunt recomandate sugarilor.
Tratamentul chirurgical
Atunci când lichidul persistă o perioadă mai lungă de 3 luni și otita este recurentă chiar și după tratamentele cu antibiotice, specialiștii ORL recomandă efectuarea unei intervenții chirurgicale numite miringotomie. Ea presupune inserarea unor mici tuburi în membrana timpanului (tuburi transtimpanice) care ajută la drenarea secrețiilor și la eliberarea presiunii din urechea medie. Aceste tuburi se elimină singure într-un interval de 6-12 luni. Intervenția se realizează de obicei în ambulator, fără a fi necesară internarea. Auzul copilului se restabilește după drenarea secrețiilor din urechea medie.
Vegetațiile adenoide sau polipii, cum sunt numite popular, favorizează otitele medii recurente. De aceea, specialiștii ORL recomandă scoaterea polipilor (intervenție numită adenoidectomie) pentru eliminarea riscului de otite recurente.
Ce complicații poate da otita
Otitele netratate sau tratate incorect ori incomplet pot afecta auzul. De cele mai multe ori, această problemă este temporară. Există însă și situații în care infecțiile repetate sau persistența lichidului în urechea medie afectează timpanul ori anumite structuri, ducând la pierderea permanentă a auzului.
Un alt pericol al otitelor netratate sau care nu răspund bine la tratament este răspândirea infecției în țesuturile învecinate urechii. Poate fi afectat osul mastoid din spatele urechii, iar infecția acestuia, numită mastoidită, duce uneori la pierderea permanentă a auzului, paralizie facială, abces cerebral sau meningită.
Perforația timpanului este o altă posibilă complicație a otitelor. De cele mai multe ori, timpanul se reface în aproximativ 72 de ore, dar sunt situații în care poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru refacerea lui.
Mai ales copiii care fac frecvent otite necesită o monitorizare atentă prin controale ORL periodice. Orice scurgere din ureche și orice durere sau problemă de auz pe care o acuză copilul trebuie investigată prompt pentru a preveni posibile complicații.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
