Tipuri de căpușe periculoase – poze. Cum le recunoști și ce este de făcut

Numai câteva din cele peste 850 de specii și subspecii de căpușe transmit boli la om, iar răspândirea lor pe glob diferă de la o arie geografică la alta și de la o țară la alta. 

În unele zone ale lumii, există foarte multe căpușe purtătoare de agenți patogeni, fiind considerate zone de risc extrem. România nu este considerată zonă de risc extrem, dar are numeroase zone de risc. Este important să știm unde sunt răspândite căpușele și cum le putem recunoaște pentru a ne lua măsuri de protecție.

Ce tipuri de căpușe există în România

Pe continentul european, European Centre for Disease Control and Prevention (ECDC) monitorizează răspândirea diverselor specii de căpușe și publică hărți actualizate. Potrivit acestora, în România există 4 specii de căpușe, după cum urmează:

• Specia Ixodes ricinus, care este răspândită pe întregul teritoriu al țării;
• Specia Hyalomma marginatum, întâlnită în toate județele din sudul României, precum și în regiunea Dobrogei și județele Arad, Alba, Timiș și Caraș-Severin;
• Specia Dermacentor reticulatus, răspândită în nord-estul țării, în zona centrală, dar și în Arad, Timiș, București, Giurgiu, Dâmbovița și Ilfov;
• Specia Rhipicephalus sanguineus este întâlnită în zona Dobrogei și în alte 4 județe: Cluj, Timiș, Dolj și Vâlcea. 

Poze cu tipuri de căpușe periculoase

Cunoașterea speciilor de căpușe din aria geografică în care locuiești este importantă. Ea te poate ajuta la evaluarea riscului de îmbolnăvire și la determinarea necesității unor tratamente ulterioare. Iată care sunt speciile de căpușe răspândite România și cum arată fiecare.

Tipuri de căpușe periculoase – poze: Ixodes ricinus

Această specie, cunoscută și cu numele de căpușă comună sau căpușa de căprioara, face parte din familia ixodidelor. Ea este foarte răspândită în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală.

Iată ce trebuie să știi despre această căpușă răspândită în toate județele României, potrivit informațiilor ECDC:

• transmite o varietate de agenți patogeni care provoacă boli grave la oameni și la animale. La oameni, ea poate transmite mai multe afecțiuni: boala Lyme, encefalita de căpușă, babesioza, ehrlichioza granulocitară umană și rickettsioza;
• are culoarea roșu-brun. După hrănirea cu sânge, femela capătă o culoare cenușie și ajunge la o dimensiune de până la 11 mm;
• numele de ricinus provine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin când este plină cu sânge;
• are dimensiuni relativ mici, femela fiind ceva mai mare decât masculul;
• preferă habitatele cu vegetație care mențin umiditate ridicată, cum ar fi pădurile de foioase, conifere și mixte, dar și pășuni sau parcuri urbane;
• se hrănește cu o gamă largă de mamifere, păsări și reptile și mușcă frecvent oamenii.

Tipuri de căpușe periculoase – poze: Hyalomma marginatum

Această specie de căpușă poate transmite la om o boală virală gravă și adesea fatală: febra hemoragică Crimeea-Congo. Ea este cel mai important vector al virusului Nairovirus care produce boala. Se manifestă prin hemoragii nazale, gingivale și interne în cazurile severe. Nu există un tratament împotriva acestei boli.

Căpușele din specia Hyalomma marginatum au următoarele caracteristici:

• sunt mai mari decât alte specii de căpușe comune. În stadiu de adult, pot atinge o lungime de aproximativ 10-12 mm;
• au un corp de culoare închisă și picioare lungi, de culoare mai deschisă decât corpul;
• preferă climatul mediteranean din Africa de Nord și sudul Europei, dar pot supraviețui în diferite condiții de temperatură și umiditate;

Tipuri de căpușe periculoase – poze: Dermacentor reticulatus

Această specie de căpușă este cunoscută și cu numele de căpușă cu pete roșii, datorită aspectului său. Dermacentor reticulatus este răspândită în sudul și estul Europei.

Rolul acestei specii în transmiterea unor boli la oameni este considerat mai puțin important comparativ cu alte specii de căpușe, cum ar fi Ixodes. La animalele domestice și sălbatice, Dermacentor reticulatus este recunoscută ca un vector important al unor boli infecțioase cum sunt babesioza, tularemia și anaplasmoza. Există câteva rapoarte care indică posibila transmitere a acestor boli și altor agenți patogeni la oameni.

Acest tip de căpușă are următoarele caracteristici:

• are dimensiuni medii, adulții atingând aproximativ 4-5 mm lungime;
• are pete roșii pe corp;
• preferă habitatele umede, cum ar fi mlaștinile, pășunile și pădurile.

Tipuri de căpușe periculoase – poze: Rhipicephalus sanguineus

Căpușa câinelui, cum mai este numită această specie, este foarte răspândită în zonele urbane în zonele urbane și este asociată în principal cu câinii, dar poate afecta și alte animale. La oameni, ea este vectorul mai multor agenți patogeni. Ea poate transmite diverse rickettsioze, cum ar fi febra butonoasă a căpușei, dar și babesioza. R. sanguineus nu transmite bacteria care cauzează boala Lyme la oameni.

Această specie de căpușe are următoarele caracteristici:

• este întâlnită pe scară largă în regiunile cu climă caldă și temperată din întreaga lume;
• are dimensiuni relativ mici, în stadiu adult ajungând la o lungime de 3-5 mm;
• are o culoare maro-roșcat și corpul aplatizat.

Ce trebuie să faci dacă te-a mușcat o căpușă periculoasă

Dacă ai găsit o căpușă în piele, este important să o extragi cât mai repede și în întregime. Pentru boala Lyme, riscul de transmitere crește proporțional cu intervalul de timp în care rămâne atașată pe piele. Se consideră că o perioadă de atașare mai scurtă de 24 de ore este asociată cu un risc extrem de redus de infectare. Pentru celelalte boli transmise de căpușe, îndepărtarea rapidă din piele nu reduce acest risc.  

Extragerea corectă presupune scoaterea căpușei în întregime din piele. Saliva conține agenți patogeni transmisibili, iar dacă doar corpul și capul rămâne în piele, pericolul de infectare se menține. 

Iată ce recomandări fac specialiștii Lyme Disease Association pentru o extragere corectă a căpușelor:

• Nu arde și nu aplica diferite substanțe pe căpușă pentru a le amorți sau pentru a se desprinde singure. Ele sunt iritante și pot avea efectul contrar: stimulează căpușa să elibereze agenți patogeni în piele;
• Nu stoarce și nu răsuci corpul căpușei în piele;
• Prinde căpușa aproape de piele cu o pensetă;
• Trage drept căpușa din piele;
• Aplică un antiseptic pe piele;
• Spală-ți bine mâinile.

Ce tratament trebuie să faci 

După extragerea căpușei, consultă un medic pentru a primi tratament profilactic cu antibiotice orale, conform recomandărilor din Protocolul de profilaxie post mușcătură de căpușă emis de Ministerul Sănătății. El este indicat pentru a reduce riscul unei infecții cu bacteria care provoacă boala Lyme.

Analize specifice pentru diagnosticarea bolii Lyme sunt recomandate doar dacă ai semne și simptome specifice în următoarele săptămâni de la înțepătură:

• eritemul specific bolii Lyme, sub forma unui inel de culoare roșie;
• simptome gripale, cum sunt febra,  durerile musculare și de cap sau astenia;
• greață, vărsături;
• alte erupții pe piele.

În următoarele 30 de zile de la mușcătura de căpușă, trebuie să-ți monitorizezi starea de sănătate. Mergi cât mai repede la medic dacă observi aceste simptome. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.